Validity of integrity evaluation based on concurrent remunerated insurance agent activity during vice-mayoral term

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.10.2017 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate-Inspecţia de Integritate solicitând instanţei:

- anularea raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 întocmit de Inspecţia de Integritate ca fiind nelegal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 586 pronunţată în data de 13 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate-Inspecţia de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 586 din data de 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul A., încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamant, a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a susţinut prin cerere, în esenţă faptul că nu s-a dovedit şi nu s-a făcut dovada efectivă că ar fi primit vreo plată de la societatea de asigurări "activitatea remunerată" fiind de esenţa existenţei situaţiei de incompatibilitate.

Instanţa de fond a arătat că activitatea desfăşurată de recurent este "prin natura ei remunerată".

Susţinerile reclamantului privind desfăşurarea activităţii, omit faptul că activitatea sa de agent a început în anul 2011 cu aproape un an şi jumătate înaintea alegerii sale ca viceprimar .

Faptul că pe baza muncii prestate s-a înregistrat venituri rezultă din aceeaşi adeverinţe.

Important de precizat este şi faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul afirmă că "toate sumele virate ca urmare a acelor poliţe rămâneau la dispoziţia Primăriei Putineiu şi erau cheltuite pentru diferite activităţi".

Faptul, nedovedit deşi sarcina probei îi revenea, relevă însă primirea de bani pentru activitatea prestată.

Direcţionarea acestora în alte destinate este o chestiune ce nu interesează în prezenta cauză.

De altfel, contractul de agent asigurare nr. x/11.02.2011 se referă la plata comisioanelor într-un cont.

Este evident faptul că în situaţia în care era indicat contul unui terţ, acel lucru nu făcea ca agentul să poată afirma că nu i s-ar fi plătit drepturile băneşti cuvenite.

Modalitatea de plată este o chestiune total nerelevantă, aspectul imputabil fiind doar acela de a nu presta activităţi remunerate.

Astfel, faptul, real sau nu, că s-ar fi convenit plata sumelor în contul Primăriei nu are relevanţă în situaţia analizată.

Aşadar în raport de motivele invocate hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 586 din 13.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2020.