Peremption of administrative claim: start of six-month deadline at suspension order pronouncement versus communication date

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

La data de 27.01.2017 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării în contradictoriu cu pârâta OIPOSDRU-MEN, prin care s-a solicitat suspendarea titlului de creanţă transmis de către pârâtă cu nr. x/2016 cu valoare de 123.771,64 RON reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, până la data soluţionării acţiunii, anulare acestui titlu de creanţă, a procesului-verbal de constatare a neregulilor cu nr. x/2016 şi anularea deciziei OI POSDRU nr. 2278/2016.

La termenul de judecată din 11.09.2017, cauza a fost suspendată, pentru lipsa nejustificată a părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La termenul de judecată din data de 23.04.2018 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia perimării acţiunii, reţinând cauza în pronunţare pe acest aspect.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1910 pronunţată în data de 23.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată judecarea cererii formulată de către reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării în contradictoriu cu pârâta OIPOSDRU-MEN.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1910 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi Fisca în data de 23.04.2018 a declarat recurs reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi, fără a încadra criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, să se admită acţiunea formulată de autoritate.

Prin recursul său recurenta a susţinut în esenţă că autoritatea a înregistrat la data de 27.09.2017, sub nr. 2546 " Comunicare încheiere - suspendare civilă pronunţată în şedinţa publică din data de 11.09.2017, cu drept de recurs pe toată durata suspendării", iar, potrivit art. 415 Judecata cauzei suspendate se reia" 1. Prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

În data de 23.03.2018 autoritatea a depus prin serviciul registratură cerere de repunere pe rol a cauzei, iar potrivit art. 416 alin. (2) C. proc. civ. termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Consideră astfel recurenta că ultimul act de procedură îndeplinit este cel al instanţei de judecată, prin înregistrarea la sediul autorităţii a comunicării încheierii de suspendare, respectiv în data de 27.09.2017.

Fiind un termen procedural, consideră că termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. proc. civ. Invocă astfel dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Consideră recurenta că instanţa, în mod eronat a dispus anularea cererii, ca perimată, deşi cererea de repunere pe rol a fost înaintată serviciului registratură înlăuntrul termenului legal, instanţa de fond luând în calcul,în mod eronat, termenul de perimare începând cu data de 11.09.2017, în loc de 27.09.2017.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă a formulat întâmpinare intimatul-pârât Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din Cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, ca temeinică şi legală.

Consideră intimatul că instanţa de recurs nu poate primi susţinerile reclamantei, în sensul că ultimul act de procedură este cel al instanţei de judecată prin înregistrarea comunicării încheierii de suspendare la sediul autorităţii, întrucât, din însuşi cuprinsul cererii de repunere pe rol înregistrată la data de 23.03.2018, recurenta reclamantă se referă la încetarea măsurii suspendării judecăţii, această măsură fiind pronunţată de instanţa de fond la data de 11.09.2018.

Astfel, cererea de repunere pe rol a cauzei, depusă la data de 23.03.2018, în condiţiile în care, la termenul din 11.09.2017 instanţa a dispus suspendarea cauzei, a fost formulată la aproape 7 luni de la data suspendării judecăţii, adică după împlinirea celor 6 luni de nelucrare a cauzei, reclamanta nefăcând nici o dovadă a existenţei unui motiv care să o fi împiedicat să-şi susţină apărările la termenul din 11.09.2017.

Susţine intimatul că orice cerere a reclamantei în cauză, peste termenul de perimare, nu poate produce efecte în cauză, iar raportat la art. 416 alin. (2) C. proc. civ. termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1) C. proc. civ., calculat cu data de început 11.09.2017, s-a împlinit la data de 12.03.2018.

Întrucât Hotărârea nr. 1910/2018 este pronunţată în şedinţa publică din data de 23.04.2018 de Curtea de Apel Bucureşti, termenul de 6 luni, începând să curgă de la data de 11.09.2017 şi împlinindu-se la data de 12.03.2018, era depăşit la data pronunţării hotărârii recurate.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării a formulat Răspuns recurenta -reclamantă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, în cuprinsul căreia combate apărările intimatului-pârât, reluând şi o parte din susţinerile formulate în cadrul recursului.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul, ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Înainte de a trece în concret la examinarea criticilor formulate de recurenta - reclamantă, instanţa de control judiciar, analizând actele şi lucrările dosarului de fond constată că, înainte de a proceda la suspendarea judecăţii, prin încheierea de şedinţă din data de 11.09.2017, pentru lipsa nejustificată a părţilor, nici la celelalte două termene fixate anterior, respectiv în data de 10.04.2017 şi 29.05.2017, nu au răspuns părţile, cauza fiind amânată la acele termene pentru a se depune documentaţia administrativă, astfel cum impun dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 11.09.2017, constatând în continuare lipsa nejustificată a părţilor şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendând judecata pricinii.

Încheierea de suspendare a fost comunicată părţilor la data de 27.09.2017, iar la data de 23.03.2018 recurenta-reclamantă a depus Cerere de repunere pe rol a cauzei.

Analizând cricitile formulate de recurenta-reclamantă, prin raportare la situaţia de fapt anterior expusă şi la normele legale incidente în cauză, apreciază Înalta Curte că, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a constatat perimată acţiunea reclamantei reţinând că, timp de 6 luni părţile nu au înţeles să formuleze cerere de repunere pe rol pentru a întrerupe termenul de perimare, cererea din data de 23.03.2018, fiind depusă peste termenul de 6 luni, care s-a împlinit la data de 12.03.2018, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Apreciază instanţa de control judiciar că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de Înalta Curte, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 416 alin. (1), (2) şi 3 C. proc. civ., conform cărora

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

1) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

2) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În ceea ce priveşte " ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", Înalta Curte apreciază că încheierea de suspendare a judecăţii din data de 11.09.2017, are o astfel de semnificaţie, data pronunţării acesteia (11.09.2017) constituind momentul de la care începe să curgă termenul de perimare şi nu data de comunicare a respectivei încheieri, respectiv data de 27.09.2017, cum eronat susţine recurenta-reclamantă, acest din urmă termen având legătură, din punct de vedere procedural, exclusiv cu motivarea recursului exercitat conform art. 414 C. proc. civ.

Comunicarea încheierii de suspendare nu poate fi apreciată ca un act ce trebuie îndeplinit din oficiu, în accepţiunea art. 416 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nefiind realizată în vederea calculării termenului de perimare, ci în vederea exercitării căii de atac. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca termenul de perimare să curgă de la comunicare, ar fi prevăzut în mod expres acest lucru.

În susţinerea tezei potrivit căreia "ultimul act de procedură îndeplinit", în raport de care se calculează termenul de perimare, este reprezentat de încheierea de suspendare a judecăţii din 11.09.2017 şi nu de dovada de comunicare a acesteia, din data de 27.09.2017, Înalta Curte are în vedere şi faptul că suspendarea, ca act procedural dispus de instanţă vizează toate părţile iar nelucrarea vizează cauza în ansamblul său, astfel că, termenul de perimare nu curge diferit pentru fiecare parte din proces, în funcţie de data comunicării încheierii de suspendare, ci este acelaşi pentru toate părţile şi curge de la data pronunţării suspendării, încheierea de suspendare fiind "ultimul act de procedură efectuat în cauză".

Lipsa de stăruinţă a recurentei - reclamante în judecarea cauzei rezultă cu uşurinţă din cele trei termene de judecată la care aceasta a lipsit nejustificat, deşi a fost legal citată la fiecare termen.

Recurenta trebuia şi putea să prevadă riscul asumat prin neprezentarea la termenele de judecată, respectiv prin nesolicitarea de judecare a cauzei în lipsă, cu atât mai mult cu cât acţiunea a fost formulată de o persoană calificată din punctul de vedere al pregătirii juridice.

Astfel, Înalta Curte constată că, instanţa de fond în mod just a reţinut că timp de 6 luni, începând cu data de 11.09.2017, când s-a luat măsura suspendării, părţile nu au înţeles să formuleze cerere de repunere pe rol, pentru a întrerupe termenul de perimare, astfel că cererea de repunere pe rol din data de 23.03.2018, a fost depusă peste termenul legal, ce s-a împlinit la data de 11.03.2018, însă, dat fiind faptul că această dată a fost într- zi nelucrătoare (duminica), termenul s-a prelungit, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., " până în prima zi lucrătoare care urmează", adică până în data de 12.03.2018.

Astfel cum se poate observa din actele şi lucrările dosarului de fond, începând cu data de 27.01.2017, data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data de 23.03.2018, recurenta - reclamanta nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată fixate de instanţă, nedepunând la dosar nici un înscris care să convingă instanţa de fond că stăruie în judecarea litigiului, deşi a fost legal citată la toate termenele de judecată stabilite în acest interval de timp, fiindu-i comunicată inclusiv încheierea de suspendare a judecăţii pronunţată în data de 11.09.2017, neatacată de parte cu recurs, deşi avea această posibilitate, pe toată durata suspendării.

Înalta Curte reţine că, la data de 23 aprilie 2018, când recurenta - reclamantă a fost reprezentată de consilier juridic, termenul de perimare de 6 luni se împlinise deja încă din data de 12.03.2018, anterior deci, depunerii cererii de repunere pe rol a cauzei, astfel că, în mod corect instanţa de fond a constatat ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că " Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.".

Cum în cauză judecata a fost suspendată pentru lipsa părţilor, iar recurenta - reclamantă nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., constatând perimată cererea de chemare în judecată formulată de aceasta.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, reţinând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile recurentei - reclamante, motiv pentru care urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul declarat de reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 1910 din 23.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020 .