Dividend default interest liability extinguished by contractual debt assignment to shareholder purchaser, negating company’s passive procedural standing

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2001 la Tribunalul București, reclamanta A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S. potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 23 din 15 aprilie 2004, a solicitat obligarea pârâtei SC T.C. SA la plata sumei de 23.153.343 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate F.P.S., pentru exercițiul financiar al anului 1997 calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Tribunalul București, secția comercială prin sentința nr. 1941 din 12 martie 2001, a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 23.153.343 lei, daune interese moratorii datorate pentru plata dividendelor aferente anului financiar 1997, cu depășirea scadenței stabilită pentru 16 aprilie 1998.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 1240 din 29 septembrie 2001 a admis apelul declarat de pârâta SC T.C. SA, a schimbat în tot sentința tribunalului și pe fond a respins acțiunea ca nefondată, reținând în considerentele hotărârii că deși în speță se aplică art. 43 C. com., dobânda datorată nu putea fi decât dobânda medie practicată de B.N., iar reclamanta a solicitat dobânda practicată de B.R.D. la depozitele constituite pe termen de un an, fără a face dovada dreptului său.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, considerând-o netemeinică și nelegală.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 604 din 4 februarie 2003 admite recursul, casează decizia atacată și trimite cauza spre soluționare Curții de Apel București, reținând în considerentele deciziei că executarea cu întârziere a obligației de plată a dividendelor îndreptățește pe acționarul creditor să solicite daune interese, respectiv dobânzi în temeiul art. 43 C. com., stabilirea nivelului dobânzii pentru perioada în care nu a fost reglementată prin lege, urmând a se face prin aplicarea principiilor de drept comercial a dobânzii propuse de reclamantă, și în raport de poziția debitorului cu privire la criteriile propuse de creditor.

Prin decizia comercială nr. 163 din 28 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în apel după casare, a fost admis apelul declarat de pârâta SC T.C. SA, împotriva sentinței civile nr. 1941 din 12 martie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, schimbată în tot sentința în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC T.C. SA, invocată de aceasta și respingerii acțiunii ca atare.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în considerentele deciziei că la data de 14 februarie 2000, între reclamantă și numitul M.I. s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni, având ca obiect achiziționarea de către cumpărător a unui număr de 23.867 acțiuni, reprezentând 69,742 % din valoarea capitalului social subscris al societății. Că, prin clauza inserată la art. 85 din contract, cumpărătorul M.I. s-a obligat să plătească datoriile societății către reclamantă, pe anul 1997, printre care și suma de 23.153.343 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru achitarea cu întârziere a dividendelor cuvenite reclamantei, pentru anul financiar 1997.

Mai reține instanța că, în aceste condiții, după data de 14 februarie 2000, reclamanta nu mai este îndreptățită să solicite obligarea pârâtei la plata daunelor interese moratorii în sumă de 23.153.343 lei, această obligație fiind preluată în mod expres de cumpărătorul M.I., care de altfel a și fost chemat în judecată pentru această datorie, la data de 13 mai 2003 în dosarul nr. 8413/2003 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

În contra acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, la data de 26 mai 2004, solicitând casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la curtea de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., greșita aplicare a legii, recurenta susține în esență că obligația societății pârâte de a plăti dividendele își are izvorul în lege, iar plata cu întârziere antrenează răspunderea societății, potrivit art. 43 C. com.

Potrivit art. 973 C. civ., contractul încheiat cu cumpărătorul M.I. își produce efecte numai între părțile contractante, societatea fiind un terț, astfel că nu poate fi exonerată de obligația de plată a sumelor solicitate.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Este de necontestat că reclamanta este îndreptățită, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, să primească dividendele aferente anului financiar 1997, iar executarea cu întârziere a obligației de plată a dividendelor o îndreptățește să solicite daune interese moratorii, respectiv dobânzi în temeiul art. 43 C. com.

De asemeni este de necontestat că prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni încheiat la data de 14 februarie 2002 de reclamantă, cu cumpărătorul M.I., având ca obiect vânzarea a 23.867 de acțiuni, reprezentând 69,742% din valoarea capitalului social subscris al societății pârâte, cumpărătorul și-a asumat obligația să achite datoriile societății față de reclamantă, printre care și suma de 23.153.343 lei, reprezentând daunele interese datorate pentru achitarea cu întârziere a dividendelor cuvenite, pentru anul financiar 1997.

În temeiul acestei obligații asumate de cumpărător prin clauza inserată la pct. 8.5 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, reclamanta l-a acționat în judecată pe acesta pentru achitarea sumei de 23.153.343 lei, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 8413/2003 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Prin urmare, în mod corect, Curtea de Apel București a reținut că de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare acțiuni, 14 februarie 2000, obligația de plată a daunelor interese moratorii solicitate de reclamantă a fost preluată de cumpărătorul M.I., astfel că societatea pârâtă nu mai are calitate procesuală pasivă, în cauză ne mai existând identitate dintre persoana pârâtei și cel obligat în temeiul raportului juridic la plata sumei solicitate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 163 din 28 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.