Territorial jurisdiction for challenging a border entry ban under O.U.G. 194/2002 Art. 1063(5)

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.05.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi anularea Deciziei nr. 521963 din data de 11.05.2020 emisă de pârât, prin care, în temeiul art. 1063 alin. (4), art. 1064 alin. (1) lit. a), punctul i din O.U.G. nr. 194/2002, s-a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului A. pe o perioadă de 7 luni, în intervalul 11.05.2020 - 10.12.2020.

Prin sentinţa nr. 670 din data de 21 iulie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, având ca obiect "anulare act administrativ - dec. nr. 521963/11.05.2020", în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, prin raportare la conţinutul art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, instanţa a reţinut, în esenţă, că P.T.F. - Sculeni-Rutier - Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi reprezintă formaţiunea care a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului, iar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel în a cărei rază teritorială se află această formaţiune, respectiv Curtea de Apel Iaşi.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 87 din data de 28 septembrie 2020 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contecios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Iaşi, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Curtea de apel Iaşi şi Curtea de apel Bucureşti, a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că actul contestat reprezintă, de fapt, doar înştiinţarea comunicată reclamantului cu privire la aplicarea interdicţiei de intrare pe teritoriul României, iar în conţinutul acestei adrese se arată în mod expres că organismul care a dispus măsura este Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră cu sediul în municipiul Bucureşti. Structura teritorială I.T.P.F. Iaşi nu are decât calitatea de organ constatator al evenimentului care, însă, nu are şi competenţa de a dispune măsura interzicerii intrării în România, întrucât aceasta are valabilitate pe întreg teritoriul ţării.

În aceste condiţii, potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare a actului revine curţii de apel în raza căreia se află formaţiunea ce a dispus această măsură, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul A. a înţeles să conteste măsura de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 7 luni, măsură care, potrivit deciziei nr. 521963, a fost dispusă împotriva sa la data data de 11.05.2020 de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

În ceea ce priveşte măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, aceasta "(1) ... se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) -b1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voinţa sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."

Astfel, dispoziţiile art. 1063 alin. (5) stabilesc o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

În prezenta cauză, prin adresa de comunicare a măsurii nr. 521963/11.05.2020, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, reclamantul a fost informat despre faptul că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a dispus interzicerea intrării sale pe teritoriul României, în conformitate cu dispoziţiile art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2002, pentru depăşirea termenului de şedere pe teritoriul României.

Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi nu are decât competenţă de solicitare a instituirii măsurii şi de comunicare a acesteia persoanei în cauză, măsura fiind aprobată şi dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

De asemenea, măsura nu putea fi dispusă de către Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, sau de către punctul de frontieră, deoarece aceasta este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul ţării, ceea ce excede sferei de competenţă a organului local de poliţie.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză (astfel cum rezultă şi din cuprinsul adresei nr. x din data de 11.05.2020) de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care are sediul în Bucureşti şi nu de către Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi sau Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni, potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) menţionat contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Este fără relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Sectorul Poliţiei de Frontieră Sculeni, câtă vreme prin aceasta, aşa cum rezultă în mod neechivoc din conţinutul său, doar s-a procedat la informarea cetăţeanului străin cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2020.