Recalculation of civil servant leave allowances; exclusive territorial jurisdiction determined by domicile at filing under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 11.09.2019, urmare a disjungerii dispuse în dosarul nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Codlea la recalcularea indemnizaţiilor de concediu de odihnă cuvenite pentru anii 2015 - 2018, prin includerea sporurilor din salariul de care a beneficiat pentru timpul normal de lucru şi la plata diferenţei dintre indemnizaţia de concediu plătită şi cea cuvenită pentru perioada 2013 - 2018 ca urmare a recalculării, actualizată cu rata inflaţiei începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi pentru viitor până la data schimbării în fapt şi în drept a situaţiei juridice stabilite prin legislaţia specifică.

Prin sentinţa nr. 914 din data de 4 octombrie 2019 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare - Filiala Codlea, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Codlea, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că domiciliul reclamantei este în municipiul Ploieşti, jud. Prahova, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine Tribunalului Prahova competenţa de soluţionare a cauzei.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 488 din data de 23 iunie 2020 Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei - litigiu privind funcţionarii publici, formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Codlea, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Codlea, în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat că există conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, deşi în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu, prezintă relevanţă nu locuinţa statornică sau principală a părţii, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare.

Cum din actele şi lucrările dosarului a reieşit că reclamanta are stabilită reşedinţa în mun. Braşov, jud. Braşov (pentru perioada decembrie 2016 - decembrie 2020), respectiv în zonă apropiată de sediul instituţiei pârâte (unde reclamanta îşi desfăşoară activitatea/are serviciu stabil), iar la data de 07.07.2019 acesta şi-a schimbat domiciliul din municipiul Ploieşti în oraşul Râşnov, jud. Braşov, s-a reţinut că Tribunalul Braşov este cel competent teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Codlea, în numele şi pentru membrul său de sindicat A., îl reprezintă obligarea pârâtului Penitenciarul Codlea la recalcularea indemnizaţiilor de concediu de odihnă cuvenite pentru anii 2015 - 2018, prin includerea sporurilor din salariul de care a beneficiat pentru timpul normal de lucru, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive.

Pornind de la datele prezentate anterior se constată că ambele instanţe aflate în conflict negativ de competenţă au reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 23.01.2019), care statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)" şi s-au raportat atât la cele două adrese de domiciliu succesive, cât şi la reşedinţa reclamantei.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 19.08.2019), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, întrucât la momentul formulării acţiunii, respectiv la data de 23.01.2019, domiciliul reclamantei era în municipiul Ploieşti, jud. Prahova, conform copiei cărţii de identitate aflate la dosar Tribunal Braşov, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenţei teritoriale, schimbarea de domiciliu ulterioară neputând fi invocată pentru o eventuală prorogare de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Codlea, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Codlea, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2020.