Loss of procedural interest in salary dispute due to subsequent administrative compliance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the Ministry of Justice's appeal for lack of procedural interest, thereby leaving the appellate court's judgment in force which had ordered the recalculation of the plaintiff’s classification allowance and mandated the payment of salary differences. The dispute concerned a challenge to an administrative order establishing the amounts of classification allowances and surcharges for the period April 2015 to October 2016, with the plaintiff seeking application of a specific sectoral reference value and a 10% increase in accordance with public sector salary regulations. The court’s decisive legal basis was Article 32(1)(d) and Article 33 of the Code of Civil Procedure, determining that the appellant's procedural interest ceased to exist after it subsequently issued new administrative orders complying with the lower court’s ruling, rendering the appeal moot under Article 248(1) and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Loss of procedural interest in salary dispute due to subsequent administrative compliance: The dispute concerned a challenge to an administrative order establishing the amounts of classification allowances and surcharges for the period April 2015 to October 2016, with the plaintiff seeking application of a specific sectoral reference value and a 10% increase in accordance with public sector salary regulations. The court’s decisive legal basis was Article 32(1)(d) and Article 33 of the Code of Civil Procedure, determining that the appellant's procedural interest ceased to exist after it subsequently issued new administrative orders complying with the lower court’s ruling, rendering the appeal moot under Article 248(1) and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the court's authority to examine the exception of lack of interest in sustaining the appeal ex officio.
Legal basis for the dismissal of the appeal as it was found to lack procedural interest.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.09.2017, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava, plângere împotriva răspunsului nr. 170/52942; 56570/2017 al M.J., formulat cu privire la contestaţia împotriva O.M.J. nr. 1469/C/24.05.2017 prin care au fost stabilite cuantumurile indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor din perioada 09.04.2015-01.10.2016 şi în continuare, solicitând obligarea pârâtului să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, ţinând seama şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte masuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe; obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 288 din data de 30 ianuarie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava, a anulat în parte Ordinul nr. 1469/C/24.05.2017 al Ministrului Justiţiei, în privinţa reclamantului, în ceea ce priveşte data recalculării indemnizaţiei de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON, a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamantului ordin individual de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice astfel în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON şi a obligat pe pârâtul Tribunalul Suceava să plătească reclamantului diferenţele salariale rezultate aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În esenţă, recurentul a arătat că prima instanţă a respins, în mod greşit, excepţia prescriţiei, deşi reclamantul nu a făcut dovada atacării şi a ordinelor de salarizare emise începând cu data de 9.04.2015 şi a admis, fără temei legal, acţiunea formulată, în sensul calculării indemnizaţiei acestuia în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015, în condiţiile în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizaţii la care să fie aplicată această valoarea de referinţă sectorială.
De asemenea, începând cu luna februarie 2017, reclamantul a primit indemnizaţiile majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, la care s-a aplicat procentul de 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, conform art. 1 alin. (1) din O.M.J. nr. 219/C/1.02.2017, iar în luna decembrie 2017 Ministerul Justiţiei a alocat creditele bugetare către ordonatorii secundari de credite în vederea plăţii diferenţelor salariale acordate potrivit O.M.J. nr. 1469/C/2017.
Prin cererea depusă în dosarul instanţei de recurs la data de 25.09.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca fiind rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin O.M.J. nr. 91/C/2019, emis în aplicarea OM.J. nr. 2066/C/2018, s-a stabilit indemnizaţia individuală cuvenită intimatului-reclamant, în modalitatea solicitată prin cererea de chemare în judecată, iar în privinţa diferenţelor salariale rezultate a intervenit O.U.G. nr. 3/2019, de eşalonare a plăţilor aferente.
Aceleaşi susţineri referitoare la emiterea O.M.J. nr. 2066/C/2018 şi rămânerea fără obiect a acţiunii reclamantului au fost reluate şi de către intimatul-pârât Tribunalul Suceava, prin notele scrise depuse la data de 17.09.2020.
Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la data de 25.09.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinele nr. 2066/C/2018, nr. 3081/C/2018, nr. 91/C/2019, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantului, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.
În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantului.
Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 288 din data de 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2020.