Admissibility of action requiring third-party joinder under Art. 78(2) Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, anularea răspunsului nr. 4788/ C. proc. pen./10.08.2016 şi a avizelor nr. 2640/ C. proc. pen./07.04.2016 şi nr. 2820/ C. proc. pen./14.04.2016, precum şi a actelor pârâtului prin care s-a efectuat executarea garanţiei de bună execuţie a contractelor, inclusiv adresa nr. x/19.05.2016 şi, pe cale de consecinţă, înlăturarea rezilierii şi menţinerea contractelor de gestionare nr. x/24.08.2011, nr. y/14.11.2011 şi nr. 4/11.01.2011, precum şi restituirea sumei de 187.129,39 RON, achitată ca urmare a executării scrisorilor de garanţie bancară şi punerea în posesie a reclamantei asupra fondurilor cinegetice prin obligarea pârâtei la predarea-primirea fondurilor, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 964 din 06 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor Şi Pădurilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 964 din 06 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În susţinerea motivelor de casare invocate, recurenta-reclamantă a formulat, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate:

Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, deşi există o dispoziţie derogatorie în Legea nr. 554/2004, respectiv art. 161.

Conflictul dintre o normă generală ulterioară şi o normă specială anterioară se soluţionează în sensul că norma specială se aplică cu prioritate faţă de norma generală, iar o normă specială nu poate să fie modificată sau abrogată decât în mod expres printr-o normă generală ulterioară. În consecinţă, art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. nu modifică expres art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a aplicat o soluţie nereglementată de lege, de respingere a cererii ca inadmisibilă, deşi dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, nu menţionează această finalitate.

Prima instanţă în mod greşit a repus cauza pe rol pentru discutarea excepţiei inadmisibilităţii, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile art. 78 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Instanţa de fond a ridicat această problemă din etapa cercetării judecătoreşti, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile generale cu privire la invocarea excepţiilor din oficiu. De altfel, instanţa s-a pronunţat cu privire la această problemă, cel puţin în momentul în care a închis faza cercetării judecătoreşti şi a dat cuvântul pe fond, prin încheierea din data de 27 noiembrie 2017 sau prin cea din 30 octombrie 2017.

Prima instanţă a interpretat în mod greşit prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, ca normă de procedură, precum şi dispoziţiile de drept material aplicabile contractelor de gestionare.

Dispoziţiile art. 161 din Legea 554/2004 prevăd expres posibilitatea instanţei de a introduce în cauză alte persoane. Astfel, instanţa trebuia să introducă în cauză persoana cu privire la care considera că trebuie să participe în proces şi nu să respingă cererea, indiferent de poziţia părţilor în cauză.

Totodată, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere o prevedere legală care nu exista la momentul semnării contractelor de gestionare şi nici la momentul emiterii avizelor de reziliere. Instanţa a avut in vedere o versiune consolidată a Ordinului nr. 219/2008, iar dispoziţiile art. 2 alin. (2) ale ordinului au fost introduse prin Ordinul nr. 1620/2017, începând cu data de 05.02.2018.

Contractul de gestionare este un contract numit, ale cărui clauze sunt reglementate în întregime de art. 6 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 407/2006, coroborat cu prevederile Ordinului Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 219/2008 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor cinegetice.

În mod greşit instanţa de fond a apreciat că structurile teritoriale au iniţiativa încheierii contractelor de gestionare. Faptul că la încheierea contractelor de gestionare structurile teritoriale de specialitate (fostele inspectorate silvice, actuale gărzi forestiere) acţionează ca mandatari, nu schimbă părţile contractuale şi nici atribuţiile persoanelor juridice de drept public, semnatare ale contractului de gestionare.

Prin acţiunea dedusă judecăţii nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de Garda Forestieră Focşani, iar notificarea transmisă de această instituţie cu privire la debitul restant, facturile emise pentru contractele de gestionare ori recomandarea realizată către minister pentru rezilierea contractelor de gestionare, nu reprezintă acte administrative, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004. Garda forestieră are personalitate juridică şi nu are atribuţii proprii în ceea ce priveşte încheierea contractelor de gestionare sau încetarea acestora, astfel că nu devine parte contractuală în cauză.

De asemenea, modul în care prima instanţă a interpretat dispoziţiile art. 78 din C. proc. civ., încalcă dreptul la apărare şi este contrar principiului disponibilităţii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât a arătat, în esenţă, că actul administrativ esenţial în rezilierea contractelor de gestiune îl constituie Notificarea nr. x/15.04.2015 emisă de Garda Forestieră Focşani, şi nu avizele de reziliere emise de către autoritatea publică centrală în silvicultură, astfel că soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, este legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând cu prioritate, criticile recurentei circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, instanţa de control judiciar apreciază că acesta este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, reglementează situaţia, în materie contencioasă, în care legea nu prevede în mod expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu terţi în proces. În această ipoteză, judecătorul pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a terţului. Prin urmare, părţile iniţiale au dreptul să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă. Dacă părţile sunt de acord cu introducerea în cauză a terţului, aceasta se va dispune, ca urmare a consimţământului lor, prin încheiere.

În situaţia în care părţile iniţiale nu solicită introducerea în cauză a persoanei indicate de instanţă, terţul nu va deveni parte în proces, însă, în măsura în care o atare introducere era necesară, instanţa va respinge acţiunea, fără a se pronunţa asupra temeiniciei sale. În acest caz, instanţa va proceda la respingerea acţiunii ca inadmisibilă, tocmai pentru considerentul că aceasta trebuia soluţionată într-un cadru procesual distinct. Astfel, soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii se impune în situaţia în care părţile iniţiale au calitate procesuală activă sau pasivă, însă este necesară completarea cadrului procesual cu o a treia parte.

Instanţa de control judiciar apreciază nefondată critica recurentei-reclamante vizând măsura de repunere a cauzei pe rol, dispusă de instanţa de fond în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

În conformitate cu aceste prevederi legale, dacă după închiderea dezbaterilor şi reţinerea cauzei în pronunţare, cu ocazia deliberării, instanţa constată că este necesar a fi introdusă o terţă persoană în proces, va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor iniţiale.

În speţă, urmare a solicitării primei instanţe, consemnate prin încheierea din 02 octombrie 2017, reclamanta a depus la dosar note scrise la data de 24 octombrie 2017, în cuprinsul cărora a precizat că nu înţelege să formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Garda Forestieră Focşani. Totodată, reclamanta a menţionat că în situaţia în care din dosarul administrativ aferent contractelor de gestionare a faunei cinegetice, rezultă că vreunul dintre actele relevante în cauză a fost emis de către Garda Forestieră Focşani, urmează să formuleze acţiunea şi în contradictoriu cu acest terţ.

Întrucât la momentul depunerii notelor scrise de către reclamantă, dosarul administrativ care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate nu era ataşat, fiind depus la dosarul cauzei la data de 30 octombrie 2017, iar ulterior acestui moment, reclamanta nu a înţeles să formuleze precizări cu privire la necesitatea introducerii în cauză a Gărzii Forestiere Focşani, prin încheierea din 28 decembrie 2017, prima instanţă a repus cauza pe rol şi a acordat termen de judecată la data de 12 februarie 2018, constatând că este necesară lămurirea cadrului procesual şi a obiectului acţiunii.

Prin urmare, cu ocazia deliberării, apreciind că se impune repunerea în discuţie a chestiunii mai sus enunţate, în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din C. proc. civ., în mod corect instanţa de fond a repus cauza pe rol, în vederea discutării necesităţii formulării acţiunii şi în contradictoriu cu Garda Forestieră Focşani.

Înalta Curte nu împărtăşeşte însă opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Din modul de redactare a textului art. 78 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., rezultă că introducerea terţului în cauză poate avea loc şi în situaţia în care numai una dintre părţi solicită acest lucru, nefiind necesar acordul tuturor părţilor iniţiale. De asemenea, solicitarea de introducere în cauză poate proveni nu numai de la reclamant, dar şi de la pârât, astfel că, în temeiul art. 78 alin. (2), pârâtul poate solicita introducerea în cauză a unui terţ, la propunerea instanţei, caz în care, va opera introducerea terţului în proces.

În speţă, prin precizările formulate la termenul de judecată din 27 noiembrie 2017, pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor a solicitat introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Focşani, motivat de faptul că avizele de reziliere a contractelor de gestionare au fost emise de această instituţie.

În acelaşi sens, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 11 decembrie 2017, pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor a arătat că actul administrativ esenţial în rezilierea contractelor de gestionare îl constituie Notificarea nr. x/2015, emisă de Garda Forestieră Focşani, prin care s-a comunicat reclamantei rezilierea contractelor în litigiu.

În contextul evidenţiat, se constată că nu toate părţile şi-au manifestat refuzul introducerii în cauză a Gărzii Forestiere Focşani, nefiind exprimat un refuz în acest sens şi de către pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor. Din contră, aşa cum s-a arătat anterior, acest pârât a solicitat introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Focşani, cu motivarea că unul dintre actele contestate este emis de instituţia respectivă.

În raport de aspectele relevate, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, fiind nelegală soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii ca inadmisibile, în temeiul acestor prevederi legale.

Faţă de argumentele prezentate în cuprinsul prezentei decizii, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie şi pentru asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării cauzei, se va proceda la stabilirea cadrului procesual pasiv al cererii deduse judecăţii, în raport de precizările formulate de părţi cu privire la necesitatea introducerii acţiunii în contradictoriu cu Garda Forestieră Focşani, precum şi la stabilirea legii aplicabile contractelor de gestionare în litigiu, în privinţa acestui ultim aspect urmând a fi analizate susţinerile formulate de recurentă în cadrul cererii de recurs.

În raport de soluţia de casare prefigurată în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că analiza celorlalte critici formulate în recurs nu se mai impune, aspectele invocate prin acestea urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa de fond.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Faţă de soluţia pronunţată în calea de atac a recursului, nu poate fi primită solicitarea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, soluţionarea acestei cereri necesitând dezlegarea pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 964 din data de 06 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2020.