Exclusive territorial jurisdiction of public authority plaintiff in administrative litigation under amended Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.05.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamantul Municipiul Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- în principal:

- anularea Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timişoara în data de 09.03.2020 şi înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuinţe Zona Lipovei - Plavat - Popa Şapcă" COD SMIS 120790, privind constatarea neconformităţilor faţă de prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice, aplicabilă la data desfăşurării procedurii, şi anume a faptului că autoritatea contractantă a stabilit prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii, respectiv nejustificată, nemotivată şi netemeinică;

- anularea Deciziei nr. 236 din 13.04.2020 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de UAT Municipiul Timişoara înregistrată la sediul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei sub nr. x/25.03.2020 privind Nota de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timişoara în data de 09.03.2020 şi înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuinţe Zona Lipovei - Plavat - Popa Şapcă".

- în subsidiar:

- modificarea în parte a Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 (reducere procentuală/corecţie financiară de 25%), în sensul diminuării reducerii procentuale/corecţiei financiare aplicată cu până la 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/03.07.2017. În drept a invocat: Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; Hotărârea de Guvern nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului - cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2288 din data de 23.06.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raportul de drept administrativ dedus judecăţii, nu Municipiul Timişoara are calitatea de autoritate publică, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Timişoara având în speţă calitatea de persoană vătămată.

2.2. Hotărârea Tribunalului Timiş

Prin sentinţa civilă nr. 682 din data de 15.09.2020, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, acestea atribuind competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului în ipotezele în care reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul Municipiul Timişoara a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în principal:

- anularea Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timişoara în data de 09.03.2020 şi înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuinţe Zona Lipovei - Plavat - Popa Şapcă" COD SMIS 120790, privind constatarea neconformităţilor faţă de prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice, aplicabilă la data desfăşurării procedurii, şi anume a faptului că autoritatea contractantă a stabilit prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii, respectiv nejustificată, nemotivată şi netemeinică;

- anularea Deciziei nr. 236 din 13.04.2020 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de UAT Municipiul Timişoara înregistrată la sediul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei sub nr. x/25.03.2020 privind Nota de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timişoara în data de 09.03.2020 şi înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuinţe Zona Lipovei - Plavat - Popa Şapcă", iar în subsidiar:

- modificarea în parte a Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 (reducere procentuală/corecţie financiară de 25%), în sensul diminuării reducerii procentuale/corecţiei financiare aplicată cu până la 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/03.07.2017. În drept a invocat: Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; Hotărârea de Guvern nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului - cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 21.05.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 21.05.2020.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

În speţă, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Timişoara şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.