Reimbursement of security deposit for suspended tax enforcement upon annulment of administrative acts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea depusă la data de 05.03.2020, în dosarul nr. x/2017, petentul A. a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 1208 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/04.05.2018, având în vedere că au încetat efectele măsurii pentru care aceasta a fost depusă, fiind desfiinţate total decizia nr. 128781/30.05.2017 şi decizia nr 125675/30.05.2017, dar şi faptul că nu a fost formulată acţiune în anularea actelor administrative iar organul fiscal nu a formulat cerere pe temeiul art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 15.06.2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de petent privind restituirea cauţiunii în cuantum de 1.208 RON, consemnată la B. S.A. cu recipisa de consemnare nr. x/04.05.2018.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Biroul Vamal de Interior Argeş, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, după rejudecare, respingerea cererii privind restituirea cauţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că organul fiscal a fost pus în imposibilitatea de a proceda la executarea silită a reclamantului, având în vedere că prin decizia nr. 1086/07.05.2018 a fost admis recursul, a fost casată în parte sentinţa şi a fost admisă în parte cererea, dispunându-se suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/30.05.2017 şi a deciziei nr. 128784/30.05.2017. În această situaţie, organul fiscal este îndreptăţit la repararea prejudiciului suferit prin măsura suspendării executării silite.

A mai arătat că depunerea cauţiunii reprezintă o garanţie pentru instituţia fiscală, în situaţia în care se va dispune respingerea contestaţiei pe fond împotriva deciziilor de impunere, creditorul fiscal va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele datorate ca urmare a neexecutării actului administrativ fiscal.

În concluzie, a solicitat să se constate că bugetul de stat a fost prejudiciat prin imposibilitatea punerii în executare a unui act administrativ fiscal, în condiţiile în care creanţele fiscale se încasează cu celeritate.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că deciziile a căror suspendare a fost dispusă de Curtea de Apel Piteşti au fost desfiinţate prin decizia emisă în soluţionarea contestaţiei administrative, precum şi faptul că în speţă nu a fost formulată acţiune în anularea actelor administrative menţionate. Totodată, DGRFP Ploieşti nu a formulat cerere în temeiul art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă sunt circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recurenta-pârâtă critică dispoziţia instanţei de fond de a restitui cauţiunea achitată de intimaţi în vederea soluţionării cererii de suspendare a deciziilor nr. 128781/30.05.2017 şi nr. 125675/30.05.2017, susţinând caracterul de garanţie a cauţiunii în vederea dezdăunării în situaţia în care, prin măsurile dispuse, creditorii ar fi prejudiciaţi în drepturile lor şi, în acelaşi timp, caracterul punitiv al acesteia, deoarece, în opinia părţii, sancţionează neseriozitatea cererii debitorului cauzată de atitudinea abuzivă a acestuia.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dispus în mod corect restituirea cauţiunii achitate de intimaţi, având în vedere că, prin decizia nr. 1086/R-CONT/07.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul formulat de reclamantul A., s-a casat în parte sentinţa instanţei de fond şi s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr x/30.05.2017 şi a deciziei nr. 128784/30.05.2017, soluţia fiind definitivă.

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Aşadar, faţă de cuprinsul textului legal anterior citat, cum a reţinut şi instanţa de fond, atât timp cât există o cerere din partea reclamantului pentru restituirea cauţiunii, cauza este definitiv soluţionată în condiţiile în care nu se mai impune şi nici nu a fost formulată cererea în anulare despre care vorbeşte art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrative s-a dispus desfiinţarea actului administrativ a cărei executare a fost suspendată, precum şi faptul că nu s-au depus probe în sensul că recurenta-pârâtă ar fi solicitat instanţei acordarea de despăgubiri în 30 de zile de la data expirării termenului de 60 de zile, Înalta Curte apreciază că nu există vreun impediment pentru restituirea cauţiunii plătite de reclamant, criticile recurentei fiind formulate în mod teoretic, fără aplicabilitate la situaţia de fapt a speţei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Biroul Vamal de Interior Argeş împotriva încheierii din 15 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş-Biroul Vamal de Interior Argeş împotriva încheierii din 15 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.