Discretionary suspension of proceedings pending unrelated constitutional review: failure to meet the dependency requirement for Article 413(1)(1) of the Code of Civil Procedure.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău, anularea Deciziei nr. 24/18.01.2018 emise de pârâtă privind salarizarea reclamantei începând cu data de 01.01.2018 şi, în principal, obligarea pârâtei la emiterea altei decizii, stabilirea cuantumului brut al salariului de bază la nivelul corespunzător funcţiei publice de conducere de director executiv, grad II, prin aplicarea art. 38 alin. (3) lit. a) şi i) alin. (6) şi alin. (7), precum şi a Anexei nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" Capitolul I A. Salarizarea funcţionarilor publici - punctul I. Salarii pentru personalul din administraţia publică centrală, din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, începând cu 01.01.2018, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care drepturile salariale nete (exclusiv sporuri, compensaţii, adaosuri, prime, premii şi indemnizaţii, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă) să fie la nivelul salariului net achitat în luna decembrie 2017.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la recalcularea, alocarea şi plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi drepturile salariale efectiv acordate începând cu 01.01.2018 până la data plăţii efective, actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia şi până la data plăţii efective a sumelor datorate şi a dobânzii legale calculate, conform O.G. nr. 13/2011, începând cu data 01.02.2018 şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 865 din data de 17 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău.

Împotriva acestei sentinţa a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 11 septembrie 2019, recurenta-reclamantă A. a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cerere de suspendare a cauzei, având în vedere că pe rolul Curţii Constituţionale se află o cauză similară ce vizează neconstituţionalitatea prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) şi Anexa VIII Capitolul 1A pct. 1 şi capitolul II, subcapitolul 1A, Anexa VIII, secţiunea II din Legea nr. 153/2017, dispoziţii aplicabile şi în prezenta speţă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea sesizării Curţii Constituţionale a României în dosarul nr. x/2018.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Casa de Asigurări de Sănătate Buzău, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia şi casarea încheierii.

În motivarea recursului, a arătat că lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 relevă intenţia legiuitorului de a nu impune obligativitatea luării unei asemenea măsuri.

4. Apărările intimatei

Intimata A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, având în vedere că cele două cauze sunt similare, având acelaşi obiect, articolele ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate constituind şi motivarea în drept a cererii de chemare în judecată.

Având în vedere şi prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a apreciat intimata că suspendarea cauzei este o măsură oportună.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin încheierea atacată în prezenta cauză, în temeiul. art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere că pe rolul Curţii Constituţionale se află în curs de soluţionare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. a) şi Anexa VIII Capitolul 1A pct. 1 şi capitolul II, subcapitolul 1A, Anexa VIII, secţiunea II din Legea nr. 153/2017, urmare a sesizării Curţii de Apel Ploieşti în cadrul dosarului nr. x/2018

A considerat instanţa fondului că, întrucât acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile legale atacate cu excepţia de neconstituţionalitate, sunt îndeplinite condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., " Instanţa poate suspenda judecata… când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

În acord cu susţinerile recurentei, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile care prevedeau suspendarea obligatorie a cauzei au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, care a introdus şi motivul de revizuire în cazul deciziilor Curţii Constituţionale.

Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Astfel, lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Prin urmare, suspendarea judecăţii unei cauze se poate dispune în situaţia în care instanţa astfel învestită dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, suspendarea fiind în toate cazurile facultativă.

Cu toate acestea, în prezenta cauză nu s-a dispus sesizarea CCR cu vreo excepţie de neconstituţionalitate invocată în cadrul prezentului dosar, ci s-a apreciat că se impune suspendarea conform dispoziţiilor art. 413 alin1. pct. 1 din C. proc. civ. până la soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate invocate în cadrul altui dosar în care recurenta-reclamantă nu este parte.

Înalta Curte constată, astfel, că suspendarea judecăţii s-a făcut în mod eronat, întrucât judecarea prezentei cereri nu este condiţionată de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, aşa cum impun dispoziţiile art. 413 alin1. pct. 1 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva încheierii din 11 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva încheierii din 11 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.