Unconditional return of security deposit following rejected suspension of tax assessment; appeal dismissed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the state tax authority's appeal, upholding the lower court’s order for the unconditional return of a 19,267.54 RON security deposit and ordering the authority to pay 2,000 RON in litigation costs to the taxpayer. The dispute concerned the restitution of a bail posted to secure a civil suspension of an administrative tax assessment decision; because the initial request for suspension was subsequently denied and became final, the taxpayer sought the return of the unused security. The Court held that under Article 1064(4) of the Code of Civil Procedure, when a suspension request is rejected, the court is obligated to return the security deposit ex officio without conditioning it on the final resolution of the underlying tax liability or the absence of other debts, distinguishing this imperative procedural requirement from the conditional return applicable when suspension is granted.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1064 din C. proc. civ, art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ, art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ, art. 453 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Unconditional return of security deposit following rejected suspension of tax assessment; appeal dismissed: În motivare, a arătat că a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă, situaţie în care nu este necesară îndeplinirea condiţiei privind soluţionarea printr-o hotărâre definitivă a fondului litigiului. Totodată, nu este necesară nici îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât partea adversă nu a suferit nicio pagubă şi nu se pune problema despăgubirii sale din cauţiune.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 01.11.2019, reclamanta a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 19.267,54 RON plătite cu Ordinul de plată nr. x/30.07.2015 şi chitanţa nr. x din 10.08.2015, cauţiune consemnată la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din 06.03.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 19.257,54 RON plătită cu O.P. nr. x/30.07.2015 şi chitanţa nr. x din 10.08.2015, cauţiune aflată la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia şi respingerea cererii.
În motivarea recursului, a arătat că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 1064 din C. proc. civ., în sensul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că fondul litigiului a fost soluţionat în mod irevocabil în favoarea sa.
Astfel, în situaţia în care decizia de impunere nr. x/05.06.2015 nu a fost desfiinţată până în prezent, rezultă faptul că obligaţiile fiscale stabilite de echipa de inspecţie fiscală sunt datorate bugetului general consolidat.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii ca legală şi temeinică.
În motivare, a arătat că a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă, situaţie în care nu este necesară îndeplinirea condiţiei privind soluţionarea printr-o hotărâre definitivă a fondului litigiului. Totodată, nu este necesară nici îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât partea adversă nu a suferit nicio pagubă şi nu se pune problema despăgubirii sale din cauţiune.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(…)
(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."
În raport de aceste prevederi, se observă o diferenţă de reglementare a procedurii de eliberare a cauţiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) şi (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluţionare a fost consemnată cauţiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).
Astfel, dacă în situaţia admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiţii pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii (să existe o cerere a persoanei îndreptăţite; cauza să fie definitiv soluţionată; inexistenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii), Înalta Curte constată că, în cazul respingerii cererii de suspendare, dispoziţiile art. 1064 din C. proc. civ. nu prevăd îndeplinirea, prealabilă şi necesară, a vreunei condiţii, instanţa având obligaţia să dispună restituirea cauţiunii din oficiu.
În cauza de faţă, cauţiunea a fost stabilită de instanţa de judecată în dosarul nr. x/2015, pentru soluţionarea cererii formulate de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din data de 05.06.2015, emisă de recurenta-pârâtă. Cererea de suspendare a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2286/18.09.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 1222 din 28 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, reţinând soluţia de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ, Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauţiunii se soluţionează în raport de dispoziţiile art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., nefiind necesar a se recurge la analiza vreuneia dintre condiţiile reglementate de alineatele anterioare. Mai exact, cauţiunea se restituie necondiţionat, chiar şi în lipsa cererii exprese a părţii, prin dispoziţia instanţei, luată din oficiu.
Într-adevăr, prin sentinţa nr. 2286/18.09.2015, Curtea nu a dispus, din oficiu, şi asupra cauţiunii, dar această omisiune nu condiţionează dreptul reclamantei de a solicita restituirea prin cerere separată şi nu impune cerinţe suplimentare pentru admiterea cererii.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată ca fiind nefondat motivul de recurs formulat de pârâtă, privitor la faptul că decizia de impunere nr. xnr. 594/05.06.2015 nu a fost soluţionată până în prezent, iar astfel obligaţiile fiscale stabilite de echipa de inspecţie sunt datorate bugetului general consolidat.
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ. sunt redactate într-o manieră imperativă ("instanţa va dispune"), necondiţionată de inexistenţa altor debite ale persoanei ce a consemnat cauţiunea faţă de partea potrivnică, sau faţă de terţi, ori de orice altă situaţie personală sau patrimonială a solicitantului.
În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.R.L., reprezentând onorariu avocaţial, dovedit prin depunerea la dosarul instanţei de recurs a facturii nr. x/09.07.2020 şi a ordinului de plată nr. x/14.07.2020.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva încheierii din 06 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Va obliga recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva încheierii din 06 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.R.L..
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.