Erroneous application of transitional legislation in labor inspection appeals: misidentification of the governing decree for special working conditions classification

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Inspecţia Muncii să-i elibereze avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru locurile de muncă aflate în locaţiile Crişana - Banat Suplac şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 181 din 09 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse acţiunea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Sindicatul Naţional B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, ca neîntemeiate.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs intervenientul Sindicatul Naţional B. şi reclamanta A. S.R.L..

3.1 A. S.R.L. a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurenta a arătat că prin acţiunea introductivă nu a contestat actul administrativ reprezentat de răspunsul oferit de către Inspecţia Muncii, astfel cum în mod eronat a fost reţinut de instanţa de fond, ci a solicitat, în temeiul art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 ca instanţa să verifice existenţa condiţiilor deosebite la nivelul zonei Crişana - Banat Suplac şi să oblige pârâta la eliberarea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

În mod eronat, judecătorul fondului a interpretat actul dedus judecăţii ca fiind o contestaţie împotriva refuzului pârâtei de a elibera documentul solicitat şi a considerat că societăţii îi sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 1173/2014, care impunea obligaţia respectării unui termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii pentru reînnoirea avizului.

Locurile de muncă Crişana Banat - Suplacu au beneficiat de aviz de încadrare în condiţii deosebite pentru fostul deţinător al activităţii, B. S.A., care a obţinut avizul în conformitate cu prevederile legale, acest aviz fiind valabil până la 31.12.2015. Reclamanta, ca urmare a preluării activităţii de la B. S.A., la 29.06.2015, prin adresa nr. x/29.06.2015, a solicitat eliberarea avizului de muncă în condiţii deosebite, cerere respinsă de pârâtă.

3.1 Sindicatul Naţional B. a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că a formulat cererea de intervenţie pentru a sprijini apărarea reclamantei şi că salariaţii societăţii, membri ai sindicatului, şi-au desfăşurat activitatea în acelaşi loc de muncă, în aceleaşi condiţii, fiind supuşi acţiunii unor substanţe foarte periculoase, astfel încât a achiesat la punctul de vedere al reclamantei privind acordarea avizului de încadrare a locurilor de muncă din zona Crişana Banat - Suplacu în cadrul locurilor de muncă cu condiţii deosebite.

Ca urmare a refuzului pârâtei Inspecţia Muncii de a acorda reclamantei avizul de încadrare, singurii care au de suportat consecinţele acestui refuz sunt salariaţii societăţii.

A mai arătat că în mod eronat instanţa de fond a respins cererea societăţii, apreciind că aceasta nu a solicitat în termenul de 30 de zile reînnoirea avizelor, termenul de 30 de zile prevăzut de H.G. nr. 246/2007 şi invocat de instanţa de fond fiind de mult depăşit.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Inspecţia Muncii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de A. S.R.L. ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., apreciind că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluţia ce se va pronunţa de Curtea Europeană de Justiţie în cauzele conexate C-133/17, C-134/17.

Intimata a arătat că recurenta-reclamantă se contrazice în afirmaţiile sale cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată şi că instanţa de fond a constatat în mod corect că obiectul dedus judecăţii este reînnoirea avizului de încadrare în condiţii deosebite, reţinând că societatea avea un termen în care putea să solicite acest lucru Inspecţiei Muncii, respectiv data de 30.01.2015, în calitate de angajator al salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea la locurile de muncă respective.

Chestiunile de fapt ridicate de recurentă vizează interpretarea prevederilor din H.G. nr. 246/2007, în vigoare la data solicitării reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite. Dacă instanţa de fond ar fi reţinut că obiectul dedus judecăţii ar fi fost constatarea existenţei condiţiilor deosebite la locurile de muncă, atunci ar fi respins acţiunea ca fiind inadmisibilă, raportat atât la obiectul cauzei, cât şi la argumentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 12/2016.

Intimata-pârâtă Inspecţia Muncii a formulat întâmpinare şi faţă de recursul declarat de intervenientul Sindicatul Naţional B., arătând că în mod corect a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de acesta şi reiterând celelalte apărări formulate în întâmpinarea faţă de recursul declarat de reclamantă.

5. Alte aspecte procesuale

Prin încheierea de şedinţă de la 10 septembrie 2020, a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de intimata-pârâtă Inspecţia Muncii, Înalta Curte constatând că la data de 21 martie 2018 a fost pronunţată hotărârea în cauzele conexate C-133/17 şi C-134/17, Podilă şi alţii, iar în aceste condiţii a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtei Inspecţia Muncii să-i elibereze avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru locurile de muncă aflate în locaţiile Crişana - Banat Suplac, cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Reclamanta a mai arătat, totodată, că a preluat la data de 1.11.2014 serviciile de suprafaţă din sectorul de extracţie al B. din Asset-ul 1 Crişana Banat - Suplacu, conform Acordului Cadru pentru serviciile generale de suprafaţă şi transport nr. 62/20.08.2014, precum şi salariaţii necesari continuării activităţii, de la B. S.A.

Potrivit avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 63/27.03.2015, Inspecţia Muncii a avizat încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă din cadrul unităţii S.C. B. S.A. E&P ASSET 1 Crişana Banat - Suplac, aviz valabil până la data de 31.12.2015.

La 29.06.2015, urmare a modificărilor ce au operat în ceea ce priveşte persoana angajatorului pentru salariaţii preluaţi ca urmare a transferului de întreprindere, reclamanta a solicitat Inspecţiei Muncii prin adresa nr. x/29.06.2015 eliberarea avizelor de muncă în condiţii deosebite pentru zona Crişana Banat - Suplacu, iar la 17.08.2015, prin adresa nr. x, Inspecţia Muncii a refuzat eliberarea avizului, apreciind că a fost depăşit termenul legal de depunere a solicitării.

În sprijinul susţinerilor reclamantei A. a formulat cerere de intervenţie voluntară accesorie Sindicatul Naţional B..

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii şi a cererii de intervenţie accesorie este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă s-a raportat în mod greşit la un temei juridic inaplicabil în speţa dedusă judecăţii, respectiv H.G. nr. 1173/2014, în condiţiile în care reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015, în contextul situaţiei de fapt prezentate anterior, respectiv având în vedere precizarea acesteia că deţine un aviz de muncă în condiţii deosebite valabil până la data de 31.12.2015, aspect ce nu a fost analizat de prima instanţă.

Analizând considerentele hotărârii de fond, Înalta Curte constată că acestea s-au circumscris analizării cererii de chemare în judecată în privinţa respectării condiţiilor prevăzute de H.G. nr. 246/2007 modificată şi completată, respectiv H.G. nr. 1173/2014, reţinând că susţinerile reclamantei cu referire la temeiul de drept al cererii sale, H.G. nr. 1014/2015 nu pot fi primite, în condiţiile în care acest act normativ a fost emis la 30.12.2015 şi a intrat în vigoare la 01.01.2016.

În aceste condiţii, prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei prin prisma temeiului de drept indicat de reclamantă.

Înalta Curte reţine că judecătorul are obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ, instanţa trebuie să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul. În raport de pretenţiile expuse prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor şi motivelor expuse de părţi, nefiind întrunite cerinţele asigurării unui proces echitabil şi nefiind respectate rigorile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciind a fi necesar a asigura părţilor dreptul la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicţie. În rejudecare, instanţa de trimitere urmează a analiza cererea de chemare în judecată, din perspectiva temeiului juridic aplicabil speţei, luând în considerare apărările formulate de pârât şi administrând probele pe care le va considera necesare, în vederea lămuririi cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Sindicatul Naţional B. şi A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 181 din 09 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Sindicatul Naţional B. şi A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 181 din 09 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.