Late claim for road-accident compensation upheld as untimely; insurer fund wins.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that had rejected the claim against the Guarantee Fund for Insured Persons; the final operative outcome is that the appealed decision stands and the claimant did not prevail. The dispute concerned the claimant's request to annul the Fund's decision rejecting her compensation claim for damages from a road accident, on grounds of tardiness, and to compel the Fund to issue a new admission decision for 20,536.14 RON. The court held that, under Article 14 of Law No. 213/2015 and Article 20(1) of ASF Norm No. 16/2015, the payment request must be filed within 90 days from the finality of the bankruptcy judgment; since the bankruptcy decision became final on 28 April 2016 and the claimant’s formal payment request was dated 14 December 2016, it was correctly deemed late, and the earlier claim file opening could not be equated with the statutory payment request form. The court also rejected the respondent's exception of nullity of the appeal, finding the grounds fell under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, but ultimately affirmed the lower court's proper application of the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 213/2015, art. 496 din C. proc. civ, Art. 496 C. proc. civ; Late claim for road-accident compensation upheld as untimely; insurer fund wins: The dispute concerned the claimant's request to annul the Fund's decision rejecting her compensation claim for damages from a road accident, on grounds of tardiness, and to compel the Fund to issue a new admission decision for 20,536.14 RON. The court held that, under Article 14 of Law No. 213/2015 and Article 20(1) of ASF Norm No. 16/2015, the payment request must be filed within 90 days from the finality of the bankruptcy judgment; since the bankruptcy decision became final on 28 April 2016 and the claimant’s formal payment request was dated 14 December 2016, it was correctly deemed late, and the earlier claim file opening could not be equated with the statutory payment request form. The court also rejected the respondent's exception of nullity of the appeal, finding the grounds fell under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, but ultimately affirmed the lower court's proper application of the law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând:
- anularea Deciziei nr. 8413/08.08.2017 emisă de F.G.A. prin care s-a respins cererea de plată formulată de aceasta;
- obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de admitere a cererii sale de plată pentru suma de 20.536,14 RON.
- cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 207 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, a arătat că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că a depus cererea de plată la 05.01.2016 împreună cu toate documentele solicitate în vederea constituirii dosarului de daună.
A mai arătat recurenta că nu a fost notificată niciodată de pârât în sensul că ar lipsi ceva din dosarul de daună şi ulterior, în urma demersurilor făcute, a aflat că nu există formularul tip intitulat "cerere de plată". A depus ulterior acest formular despre care pârâtul a apreciat că este tardiv.
4. Apărările intimatului
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, arătând că recurenta nu a indicat nici un motiv de casare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 8413/08.08.2017 emise de F.G.A. prin care s-a respins cererea de plată formulată de aceasta, precum şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de admitere a cererii sale de plată pentru suma de 20.536,14 RON.
Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat pârâtului plata despăgubirilor rezultate ca urmare a evenimentului rutier ce a avut loc la data de 19.10.2015, din culpa conducătorului auto cu numărul de înmatriculare x asigurat la Societatea de B. S.A prin cererea de plată nr. x/14.12.2016, aceasta fiind depusă în cadrul documentaţiei administrative ataşate de pârât la dosarul de fond, fila x.
Ulterior, pârâtul a emis decizia nr. 8413/08.08.2017 prin care a fost respinsă cererea de plată, ca tardivă, reţinându-se că petenta a înţeles să formuleze şi să depună cererea de plată după expirarea termenului legal de depunere a cererilor de plată la FGA pentru asigurătorul Societatea B. S.A., în faliment.
În acest sens, pârâtul a reţinut prevederile art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, potrivit cărora cererea de plată se poate depune la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în maxim 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că decizia nr. 8413/08.08.2017 a fost emisă cu respectarea legii, având în vedere că hotărârea de deschidere a procedurii de faliment a Societăţii B. S.A., respectiv încheierea din 03.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a rămasă definitivă la 28.04.2016, iar de la acest termen se calculează termenul de 90 de zile prevăzut de textele de lege menţionate anterior.
În mod corect s-a constatat că cererea de plată a petentei din 14.12.2016 a fost depusă tardiv.
Recurenta a invocat faptul că ar fi depus la 05.01.2016 cererea de deschidere a dosarului de daună împreună cu toate documentele solicitate în vederea constituirii acestuia, dar acest document nu se regăseşte în cadrul înscrisurilor depuse la dosarul de fond. Singura cerere de plată formulată de petentă se află la fila x şi poartă data întocmirii 14.12.2016. Este adevărat că la dosar se regăseşte cererea de deschidere a dosarului de daună, întocmită la 20.10.2015 şi înregistrată la Fond la 21.10.2015, potrivit filei 43 din dosarul Curţii de Apel, dar această cerere nu se confundă cu cererea cererea-tip de plată (prevăzută de art. 14 din Legea nr. 213/2015 Capitolul III - art. 20 din Norma A.S:F. nr. x/2015).
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat în mod corect că susţinerile reclamantei potrivit cărora, în realitate, cererea de plată a fost depusă cu respectarea termenului în cadrul dosarului de daună nu sunt susţinute, nefiind depusă nicio dovadă în acest sens.
Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 207 din 23 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii.
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 207 din 23 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.