Judicial salary framing allowance recalculation: claim rendered moot by subsequent ministerial order satisfying the requested salary adjustment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat anularea în parte a Ordinului ministrului justiţiei nr. 1478/C/24.05.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie stabilite, în principal, începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 381,823 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 44 din 10 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

A fost anulat în parte Ordinul ministrului justiţiei nr. 1478/C/24.05.2017, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

A fost obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare, prin care drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie stabilite, în ceea ce priveşte perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, iar în ceea ce priveşte perioada ulterioară datei de 01.12.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei prescripţiei şi respingerii cererii ca fiind prescrisă, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia prescripţiei ca neîntemeiată, motivarea acesteia fiind că, în ceea ce priveşte drepturile salariale din 09.04.2015 şi până în prezent se încadrează în termenul general de prescripţie de trei ani, motivare ce nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 care sunt imperative şi derogatorii de la cele cu caracter general cuprinse în C. civ.

A mai arătat, totodată, că reclamanta a beneficiat de indemnizaţia de încadrare brută lunară prevăzută de legislaţia privind salarizarea magistraţilor, drepturile salariale ale acesteia fiind calculate şi acordate în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile legale speciale în materie care s-au succedat în timp.

A susţinut că OMJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ţinând cont de stabilirea unei noi indemnizaţii de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte şi Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016. Având în vedere aceste texte legale invocate, precum şi art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, recurentul a arătat că reclamanta nu are nici un temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condiţiile în care această valoare de referinţă a fost folosită, deci era în plată din 01.10.2016.

În aceste condiţii, a apreciat recurentul că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Prin cererea înregistrată la data de 18.09.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, învederând că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantei OMJ nr. 85/C/2019, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca rămasă de obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea în parte a Ordinului ministrului justiţiei nr. 1478/C/24.05.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie stabilite, în principal, începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 381,823 RON.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)1 în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)1 Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)1 şi (1)2 din acelaşi act normativ:

"(1)1 Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)2 Prevederile alin. (1)1 se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis şi Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3). De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3075/C/07.08.2018, în care intimata-reclamantă figurează la Anexa nr. 418 a acestui ordin, prin care s-au stabilit indemnizaţii de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantei şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare ce i se cuvine, precum şi a diferenţelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 44 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 44 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.