Inadmissibility of appeal against final decision challenging Judicial Inspectorate’s case-closure resolution under Law 317/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 17.08.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea rezoluţiei de clasare emise la 31 iulie 2017 in dosarul nr. x/2017 si continuarea verificărilor prealabile.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea contestaţiei, anularea rezoluţiei de clasare emise la 31.07.2017 în dosarul x/2017 si continuarea verificărilor prealabile.

În motivarea recursului, recurenţii au arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este defectuoasă sub aspectul motivării, întrucât preia din concluziile Inspecţiei Judiciare.

Au mai susţinut recurenţii că rezoluţia de clasare nu este motivată, că nu se precizează indiciile care au format convingerea că nu sunt necesare verificări prealabile suplimentare. Totodată, au fost încălcate dispoziţiile de drept substanţial care reglementează situaţia contractelor de muncă ale reclamanţilor, întrucât nu sunt personal bugetar, nu sunt angajaţi ai unor autorităţi sau instituţii publice şi nu li se aplică dispoziţiile Legii nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010 care se aplică numai instituţiilor publice, nu şi altor persoane juridice.

Hotărârea recurată este criticabilă şi sub aspectul că reţine că rezoluţia de clasare dispusă în cauză ar fi motivată şi completă. Instanţa de fond nu a dat curs solicitării de a obliga intimata la efectuarea de verificări şi demersuri pentru a se determina dacă în exercitarea funcţiei judecătorii au aplicat legea în afara cadrului de aplicare cu intenţie sau din culpă.

Recurenţii au arătat că magistraţii din apel, în mod culpabil sau cu rea-credinţă, au pronunţat o hotărâre cu încălcarea principiului disponibilităţii, al contradictorialităţii, al dreptului la un proces echitabil şi au aplicat abuziv legea salarizării bugetare.

În concluzie, au arătat recurenţii că intimata-pârâtă nu a făcut verificări efective şi nu a procedat la cercetarea disciplinară a magistraţilor instanţei de apel, în condiţiile în care există indiciile săvârşirii de abateri disciplinare, concluzie care se desprinde din nemotivarea rezoluţiei de clasare.

Ulterior, printr-o completare a motivelor de recurs, recurenţii au mai arătat că recurenta-pârâtă F. a fost citată eronat cu numele K.. Totodată, încheierea din 12.01.2018 nu a fost comunicată recurenţilor, astfel că soluţiile dispuse de instanţă la acea dată privind nelegala citare, probele încuviinţate şi cele respinse nu sunt cunoscute de părţi. Pronunţarea hotărârii fără administrarea probelor solicitate de parte, fără ca instanţa să se pronunţe asupra încuviinţării acestora, în condiţiile în care partea nu a renunţat la ele, iar adversarul nu a invocat decăderea, atrage casarea hotărârii pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Au mai arătat recurenţii că hotărârea este nelegală întrucât au fost copiate considerentele hotărârii atacate fără a răspunde motivelor de critică aduse de recurenţi în privinţa existenţei sau nu a culpei sau a intenţiei directe în încălcarea normelor de drept material şi procesual.

Totodată, hotărârea recurată este nelegală pentru că în fapt normele care reglementează inspecţia judiciară nu au fost respectate, activitatea inspecţiei neconcretizându-se într-o rezoluţie care să răspundă la toate aspectele antamate, ci într-o rezoluţie de clasare nemotivată.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, prin care au solicitat anularea rezoluţiei de clasare emise la 31 iulie 2017 in dosarul nr. x/2017 si continuarea verificărilor prealabile.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare emise de pârâta Inspecţia Judiciară.

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, respectiv 17.08.2017, hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, recurată în cauza de faţă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluţia de clasare, în speţă Rezoluţia nr. x/2017 a Inspecţiei Judiciare.

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de B., F., J., C., G., A., E., I., D. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B., F., J., C., G., A., E., I., D. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.