Insurance guarantee fund liability and waiver of court costs after pre-litigation notification of claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Insureds' Guarantee Fund, confirming the lower court's ruling that favored the claimant and leaving in force the order requiring the Fund to pay court costs of 2,135 RON. The dispute arose in administrative litigation where the claimant, an insurance company, sought the annulment of a decision by the Fund that had rejected its reimbursement claim based on an erroneous reference to a different enforcement file, while also contesting the lower court's refusal to waive the defendant's liability for litigation costs after the Fund had partially paid the disputed sums prior to the first hearing. The Court held that the lower court correctly applied Article 453 of the Code of Civil Procedure, finding that the claimant had formally notified its claims through the pre-litigation demand, which placed the defendant in procedural default despite subsequent payment, and determined that challenges to the proportionality of the attorney's fees under Article 451(2) constitute arguments of merit rather than grounds for cassation under Article 488(1)(8).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 453 din C. proc. civ, art. 454 din C. proc. civ, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Insurance guarantee fund liability and waiver of court costs after pre-litigation notification of claims: Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei recurate în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii privind obligarea la plata sumei de 2135 RON cheltuieli de judecată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea deciziei nr. 5375/19.04.2017 emise de către pârât şi obligarea pârâtului la plata sumei de 16.638,78 RON cu titlu de despăgubiri (despăgubire, dobândă legală pentru perioada 22.05.2015 - 03.12.2015 şi cheltuieli de judecată), cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 40 din 10 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
A fost anulată decizia nr. 5375/19.04.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, în ceea ce priveşte suma de 16.292 RON, ca rămas fără obiect.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, în ceea ce priveşte diferenţa de 346,78 RON, ca inadmisibil.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2135 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care onorariu de avocat în cuantum de 1785 RON şi taxă judiciară de timbru în cuantum de 350 RON.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei recurate în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii privind obligarea la plata sumei de 2135 RON cheltuieli de judecată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a respins în mod greşit cererea de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată, cu o greşită interpretare a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că a plătit reclamantei suma de 16292 RON la 22.08.2017 şi a emis pentru suma de 346,96 RON decizia nr. 9234/25.09.2017, comunicată petentei la 05.10.2017, ambele operaţiuni fiind îndeplinite anterior primului termen de judecată stabilit de instanţa de fond.
Având în vedere şi faptul că acţiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, precum şi faptul că onorariul de apărător este vădit mare în raport de obiectul, complexitatea şi durata litigiului, a apreciat recurentul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 454 din C. proc. civ.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă S.C. A. sa a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 5375/19.04.2017 emise de către pârât şi obligarea pârâtului la plata sumei de 16.638,78 RON cu titlu de despăgubiri (despăgubire, dobândă legală pentru perioada 22.05.2015 - 03.12.2015 şi cheltuieli de judecată), cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia menţionată, pârâtul a respins cererea de plată înregistrată sub nr. x/13.05.2016, prin care reclamanta A. S.A. a solicitat plata sumei de 16.638,78 RON reprezentând despăgubiri (13.910,01 RON), dobândă legală calculată pentru perioada 22.05.2015 - 03.12.2015 (74,31 RON + 650,24 RON) şi cheltuieli de judecată (2.004,22 RON) - sume stabilite prin sentinţa civilă nr. 5563/21.10.2015 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2015), aferente dosarului de daună nr. x
În motivarea deciziei, pârâtul a reţinut că a fost achitată creanţa de către B. S.A., ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 5563/21.10.2015 de către B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 222/2015.
Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond, arătând că a plătit reclamantei suma de 16292 RON la 22.08.2017 şi a emis pentru suma de 346,96 RON decizia nr. 9234/25.09.2017, comunicată petentei la 05.10.2017, ambele operaţiuni fiind îndeplinite anterior primului termen de judecată stabilit de instanţa de fond. A invocat în speţă greşita interpretare de către instanţa de fond a situaţiei de fond şi a dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., arătând că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 350 de RON.
Înalta Curte constată că, prin obligarea pârâtului căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a făcut, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material, având în vedere faptul că, prin sentinţa pronunţată, s-a dispus admiterea în parte a acţiunii şi anularea deciziei nr. 5375/19.04.2017 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care acesta a dispus respingerea cererii de plată formulate de reclamantă, bazându-se pe date şi acte care nu aveau nicio legătură cu reclamanta, soluţia dispusă de acesta fiind netemeinică.
Astfel, în dosarul execuţional nr. x/2015, potrivit încheierii de închidere din 08.06.2015, s-a dispus încetarea executării silite pornite la cererea creditoarei S.C. D. S.R.L. împotriva debitoarei S.C. B. S.A., întrucât s-a realizat integral obligaţia stabilită prin titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 581/04.02.2015, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2014.
Potrivit art. 454 din C. proc. civ., "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din C. civ. rămân aplicabile."
Se constată că, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, reclamanta a formulat şi depus la pârâtă cererea de plată înregistrată cu nr. x/13.05.2016, aceasta fiind respinsă prin decizia nr. 5375/19.04.2017.
Prin urmare, Înalta Curte reţine faptul că prin această modalitate de a proceda, reclamanta a adus la cunoştinţa pârâtului, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, obiectul pretenţiilor sale, pârâtul nefiind străin de acestea. Decizia contestată a fost anulată doar ca urmare a demersurilor efectuate de contestatoare, astfel încât, deşi a plătit reclamantei suma de 16292 RON la 22.08.2017 şi a emis pentru suma de 346,96 RON decizia nr. 9234/25.09.2017, ambele operaţiuni fiind efectuate anterior primului termen de judecată, dată fiind ipoteza textului legal incident, se află în culpă procesuală.
Referitor la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat şi faptul că nu au fost aplicate dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinţei, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanţei sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în cauză.
În acest sens este relevantă Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii prin care s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de fond realizând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 40 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 40 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.