Appeal dismissed in challenge to EU-funded project irregularities finding and budgetary claim

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu Mureş, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - OIPOCU MEN, anularea Deciziei nr. x/09.06.2017 emisă de OIPOCU-MEN şi a "Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare" înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. x/28.03.2017; exonerarea reclamantei de obligaţia de plată a sumei de 935.010,02 RON, reprezentând creanţă bugetară stabilită prin titlul de creanţă a cărui anulare o solicită.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 42 din data de 02 februarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 42 din data de 02 februarie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1. Referitor la pct. l din "Procesul-verbal" privind efectuarea unor cheltuieli neeligibile efectuate în baza contractului de achiziţie echipamente IT nr. 13389/18.10.2013, toate echipamentele IT ce au făcut obiectul contractului mai sus menţionat au fost aprobate de către OI -POSDRU MECTS prin aprobarea Notificării nr. x din data de 06.06.2013. Mai mult, această cheltuială, aprobată în prealabil de finanţator prin aprobarea Notificării 13, a fost validată ca fiind eligibilă în cadrul Cererii de Rambursare nr. x

În aceste condiţii, prin validarea cheltuielilor ca fiind eligibile, realizate în maniera expusă în aliniatul precedent, finanţatorul a exclus posibilitatea ca printr-un raţionament contrar să le califice ulterior ca fiind neeligibile. Altfel spus, se impune a fi indicate în concret motivele pentru care cheltuieli iniţiale declarate ca eligibile să fie recalificate ulterior ca neeligibile.

În mod greşit instanţa de fond evocă incidenţa disp. art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, normă juridică ce permite reluarea activităţii de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, în condiţiile în care această ipoteză este posibilă doar dacă "până la data împlinirii termenului de prescripţie apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora". Cu alte cuvinte, instanţa era obligată să indice datele suplimentare necunoscute la data primei verificări sau erorile de calcul care i-ar fi permis să acrediteze ideea aplicabilităţii normei juridice mai sus evocate. Este evidentă voinţa legiuitorului de a permite reluarea activităţii de constatare a neregulilor în ipotezele limitativ menţionate.

În mod eronat instanţa reţine că, în speţă, datele suplimentare au constat în sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată la MFE-AMPOSDRU, câtă vreme această suspiciune nu se referea la aspectul imputat ulterior reclamantei-recurente.

Prin prisma argumentelor expuse, rezultă că instanţa de fond a aplicat greşit disp. art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 în condiţiile în care ipotezele reglementate de această normă juridică nu au legătură cu speţa dedusă judecăţii.

Instanţa de fond se mărgineşte să reia în întregime menţiunea din decizia de soluţionare a contestaţiei, potrivit căreia "finanţarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii şi nu pentru a asigura sustenabilitatea proiectului". Practic, este evident faptul că întreaga argumentaţie a instanţei împărtăşeşte punctul de vedere expus prin decizie, în pofida faptului că prin această decizie nu au fost analizate argumentele reclamantei-recurente.

2. Referitor la pct. 2.1 din "Procesul-verbal" privind pretinsa încălcare a legislaţiei achiziţiilor publice prin impunerea de criterii de calificare restrictive cu referire la Contractul de prestări servicii audit nr. x/20.05.2011, bugetul proiectului a fost compus doar din capitole bugetare, nefiind definite la acea data linii şi subcapitole bugetare, care au fost introduse în ghidurile POSDRU abia începând cu anul 2013.

Conform contractului de finanţare, art. 9 pct. A-14, beneficiarul are obligaţia de a notifica OI POSDRU în cazul realocării unor valori ce nu depăşesc 15% între capitole bugetare, nefiind stipulată nicio obligaţie de notificare pentru realocarea valorilor între elemente de cheltuieli în interiorul unui capitol bugetar.

În speţă, valoarea contractului de audit a fost estimată iniţial la 12.900 de RON în momentul depunerii cererii de finanţare. În momentul demarării achiziţiei, în urma evaluării pieţei serviciilor de audit financiar de la acea dată, s-a estimat o valoare mai mare pentru aceste servicii, ţinându-se cont de complexitatea proiectului şi a mecanismelor de decontare. Între semnarea contractului si data demarării achiziţiei serviciilor de audit financiar contractul a fost modificat unilateral de către OI POSDRU de două ori, ridicând astfel gradul de complexitate şi gradul de risc estimat de beneficiar în implementarea acestuia.

Diferenţa dintre suma iniţial estimată pentru serviciile de audit şi suma estimată la data pornirii achiziţiei a fost acoperită prin realocarea unor sume în bugetul proiectului în cadrul aceluiaşi capitol bugetar. Aceste realocări nu au fost notificate, întrucât obligaţia beneficiarului de a notifica realocări bugetare se referă, potrivit contractului, strict la realocări între capitole bugetare.

În aceste condiţii, realocarea s-a efectuat în mod corect cu respectarea condiţiilor contractului de finanţare. Acest lucru este susţinut şi de faptul că OI POSDRU a aprobat această cheltuială prin validarea şi rambursarea integrală a cheltuielilor aferente contractului de audit.

În mod greşit instanţa reţine faptul că aceste cheltuieli "nu erau conforme cu cele estimate în contractul de finanţare, în mod legal pârâta le-a considerat neeligibile" în condiţiile în care diferenţele dintre cheltuielile estimate şi cel ulterioare nu sunt în niciun caz imputabile reclamantei-recurente.

Din cuprinsul Procesului-verbal a cărei anulare se solicită rezultă că verificarea s-a făcut în baza O.U.G. nr. 66/2011 în condiţiile în care anumite aspecte imputate petiţionarei derivă din raporturi juridice anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ. In concret raportul juridic dintre UMF şi A. S.R.L. a fost concretizat prin Contractul nr. x încheiat la data de 20.05.2011, dată anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, respectiv 30.06.2011.

Nu sunt incidente nici prevederile O.G. nr. 79/2003 întrucât pe de o parte acest act normativ nu prevede posibilitatea aplicării unei corecţii financiare în aşa cum aceasta este definită în art. 2 lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât acest din urmă act normativ reglementează pentru prima dată sintagma "aplicarea de corecţii financiare". Pe de altă parte O.G. nr. 79/2003 avea în vedere alte programe (Phare, ISPA şi Sapard) în condiţiile în care finanţarea accesată de reclamantă se referă la programul POSDRU.

În atari condiţii rezultă că tocmai principiul evocat de către pârâtă şi de către instanţă respectiv tempus regit actum nu face posibilă aplicarea corecţiei financiare. De altfel, în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015 se reţine că "urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum... în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului" .

Altfel spus, calificarea neregulii şi stabilirea creanţei bugetare prin raportare la O.G. nr. 79/2003 nu permite în mod efectiv stabilirea creanţei bugetare, întrucât acest act normativ nu reglementa posibilitatea aplicării de "corecţii financiare". Este irelevant faptul că procedura de control se raportează la actul în vigoare de la data controlului (O.U.G. nr. 66/2011) întrucât acest act normativ nu putea retroactiva în sensul în care în baza lui nu se putea stabili o corecţie financiară, pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare.

Din această perspectivă, considerentele hotărârii fac o greşită aplicare a dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, O.U.G. nr. 66/2012 şi distorsionează însăşi decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015.

Referitor la pct. 7 din "Procesul-verbal" privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. xLE/2011 încheiat cu B., potrivit evaluărilor efectuate la data depunerii cererii de finanţare, varianta leasing-ului pentru obţinerea folosinţei unui astfel de echipament tipografic în scopul desfăşurării activităţilor planificate în cadrul proiectului s-a dovedit a fi cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Finanţatorul proiectului, OI POSDRU MEN, a validat această alegere prin declararea cheltuielilor aferente leasing-ului ca fiind eligibile şi a aprobat rambursarea sumelor solicitate.

Potrivit normei juridice prev. de art. 2, Cap I din Anexa 1 la H.G. nr. 2139/2004 se stipulează că: "Durata normala de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. în cererea de finanţare aprobată de către OI POSDRU, în cadrul secţiunii "Justificarea necesităţii implementării proiectului', se face referire la "achiziţionarea în regim de leasing" a acestui echipament, fiind bugetată toată valoarea ratelor de leasing aferente. Este irelevantă durata normală de funcţionare a mijlocului fix prev. 2139/2004 întrucât acest aspect nu poate interfera cu modul în care este configurat un instrument de finanţare menit să faciliteze folosinţa unui echipament necesar derulării proiectului.

Având în vedere faptul că OI POSDRU MEN a validat cheltuielile aferente contractului de leasing, fiind în deplină cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte durata de 24 de luni a contractului, durată care se încadrează în perioada de implementare a proiectului, consideră abuzivă revenirea asupra acestui aspect. Pe de altă parte, sunt străine de obiectul cauzei referirile instanţei de fond la art. 172 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2342/2002 în condiţiile în care cheltuielile reţinute la acest punct sunt eligibile, întrucât sunt cheltuieli aferente leasingului necesar derulării proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatull Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Părţile au încheiat Contractul de finanţare x SM1S 21524 înregistrat la MFE-AMPOSDRU cu nr. E 8293/28.10.2010 pentru proiectul cu titlul "Tehnologii avansate pentru calitatea în universitatea orientată spre viitor" cod SMIS - 21524, beneficiară fiind reclamanta.

În baza suspiciunii de neregulă înregistrată x/24.02.2016 şi la MFE-AMPOSDRU cu nr. x/126.02.2016, s-a recurs la efectuarea activităţii de control asupra acestui caz.

În urma acestui control a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. x/28.03.2017, reclamanta având o obligaţie de plată de 935.010,02 RON reprezentând creanţă bugetară.

Cu referire la pct. 1 din procesul-verbal, s-a reţinut ca şi cheltuieli neeligibile, cheltuieli efectuate cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare - decontarea în cadrul proiectului a unor echipamente IT şi software aferent achiziţionate în ultima lună de implementare a proiectului. Astfel, nu se justifică necesitatea acestora pentru buna desfăşurare a proiectului întrucât perioada de implementare a proiectului se încheia la data de 29.10.2013, iar în data de 18.10.2013 a intervenit contractul de achiziţie echipament IT 13389/18.10.2013.

Referitor la pct. 2.1 din procesul-verbal de constatare, s-a reţinut de organele de control ale pârâtei ca fiind neeligibile cheltuielile care au fost angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr x/20.05.2011 încheiat între UMF Tg. Mureş şi A. S.R.L. în valoare de 61.500 RON fără TVA (76.260 RON inclusiv TVA) în condiţiile în care estimarea iniţială a contractului în bugetul aprobat al proiectului conform cererii de finanţare şi a actelor adiţionale şi notificărilor ulterioare este de 12.900,00 RON.

Pe parcursul proiectului nu a intervenit nici o modificare contractuală care să facă referire la bugetul alocat pentru serviciile de audit şi nici o modificare care să ducă la prelungirea proiectului, iar cheltuielile menţionate depăşeau limitele cererii de finanţare.

Referitor la pct. 7 din procesul-verbal contestat privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. xLE/2011 încheiat cu B., pârâta a reţinut că, din verificările efectuate s-au constatat cheltuieli neeligibile în valoare de 175.604,77 RON din care TVA 33.988,02 RON, efectuate cu nerespectarea H.G. nr. 2139/2004.

Având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 2139/2004, durata normală de funcţionare a mijlocului fix este de 120 luni, contractul de leasing financiar nr. x/2011 încheiat cu B. având o perioadă de 24 luni, prin raportarea duratei stabilite prin contract la durata prevăzută de H.G. nr. 2139/2004 şi înregistrată ca atare în contabilitatea beneficiarului, rezultă un grad de utilizare în cadrul proiectului de 20%.

În urma verificării documentelor şi a punctului de vedere transmis de către beneficiar comisia de verificare a concluzionat faptul că beneficiarul a efectuat aceste cheltuieli cu încălcarea principiului bunei gestiuni şi a unui management financiar riguros şi în consecinţă 80% din menţionatele costuri aferente ratelor de leasing reprezintă cheltuieli neeligibile.

Prin Decizia nr. x/09.06.2017 s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că limitele învestirii instanţei, aşa cum au fost stabilite la fond, vizează criticile de nelegalitate aduse Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. x/28.03.2017, reclamantei stabilindu-i-se o obligaţie de plată de 935.010,02 RON reprezentând creanţă bugetară.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la faptul ca toate echipamentele IT ce au făcut obiectul contractului mai sus menţionat au fost aprobate de către OI -POSDRU MECTS, aceasta nu constituie un argument pertinent, întrucât s-ar putea trage concluzia că, în situaţia în care nu este sesizată/constatată încălcarea legii la momentul depunerii cererii de plată, aceasta devine automat legală, prin validarea cheltuielilor ca fiind eligibile.

În privinţa acestui aspect, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autorităţile de monitorizare, CJUE s-a pronunţat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriates et de l'lmmisration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Ştarke GmbH din 16 martie 2006.

De asemenea, în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar; nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

Prin cererea introductivă de instanţă, dar şi prin motivele de recurs, reclamanta-recurentă a invocat, printre altele, faptul că organul de control a încălcat dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 privitoare la efectuarea unei noi activităţi de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Potrivit acestui text de lege, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi relevată de aceeaşi sau de altă structură de control, prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

Prima instanţă a reţinut că acest motiv de nelegalitate nu ar fi întemeiat întrucât, în speţă, ar fi fost aduse elemente noi, sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată la MFE-AMPOSDRU.

În cadrul recursului, cu privire la acest motiv de nelegalitate a actelor contestate, recurenta a invocat greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât sesizarea nu putea fi încadrată în ipoteza legală pentru că această suspiciune nu se referea la aspectul imputat ulterior reclamantei-recurente.

Din analiza probelor administrate, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, nefiind de natură să conducă la reformarea sentinţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

(2) În condiţiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru eventuale diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."

Potrivit art. 14 din Anexa 1 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, "Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial."

Raportând dispoziţiile legale de mai sus la datele concrete ale speţei, rezultă că activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată dacă apar date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, care rezultă din sesizări, rapoarte de control/audit interne sau externe, etc., primite de către autoritatea de control după verificarea iniţială.

În lipsa unei definiţii legale, prin "date suplimentare" se va înţelege orice informaţie legată de starea de fapt sau de drept în legătură cu proiectul verificat.

În speţă, datele suplimentare au constat în sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată x/24.02.2016 şi la MFE-AMPOSDRU cu nr. x/26.02.2016.

Nu este necesar ca suspiciunea să se refere la aspectul imputat ulterior reclamantei-recurente, noţiunea de date suplimentare folosită de legiuitor referindu-se la descoperirea de elemente factuale noi, apte de a completa sau a reconfigura starea de fapt anterior reţinută, de natură a demonstra un prejudiciu bugetelor finanţatoare, constituind prin aceasta temeiuri pentru angajarea răspunderii administrative a persoanei controlate prin emiterea unui nou proces-verbal sau a unei note de constatare.

Cu privire la încălcarea, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, O.U.G. nr. 66/2011 şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015, Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp.

Este adevărat că, prin decizia nr. 66/26.02.2015, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanţei, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârşite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea a constatat că activităţile anterior menţionate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât şi a normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere şi aplicarea de corecţii financiare. Astfel, aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data naşterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferenţe de reglementare de drept substanţial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii şi cea privitoare la implementarea principiului proporţionalităţii, prin aplicarea corecţiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanţate din fonduri europene şi bani sau fonduri publice naţionale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe faţă de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă şi la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene.

Sub aspectul corecţiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporţionalităţii.

Aceste considerente ale Curţii Constituţionale, care au condus la declararea neconstituţionalităţii prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naţionale succesive. Totuşi, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au acelaşi obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului şi Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează şi la prejudiciul potenţial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum şi de obiectivul urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acţiunea beneficiarului finanţării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă şi sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistenţa unei diferenţe între reglementările naţionale succesive şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa unui conflict de legi în timp. De asemenea, constituie neregulă şi în conformitate cu prevederile contractului de finanţare.

Luând în considerare că măsura dispusă faţă de recurenta reclamantă nu este nouă, fiind prevăzută şi de vechea reglementare (art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003), se poate aprecia că aplicarea ei, ca expresie a principiului proporţionalităţii, reprezintă un efect viitor al situaţiei juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecţiei a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, motivele de nelegalitate îndreptate împotriva actelor administrative nu privesc aplicarea principiului proporţionalităţii instituit prin reglementarea nouă (acesta fiind un aspect favorabil beneficiarului finanţării), ci calificarea acţiunilor beneficiarului ca neregulă.

Cu referire la pct. 1 din procesul-verbal, s-au reţinut ca neeligibile cheltuieli efectuate cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare - decontarea în cadrul proiectului a unor echipamente IT şi software aferent, achiziţionate în ultima lună de implementare a proiectului. Astfel, nu se justifică necesitatea acestora pentru buna desfăşurare a proiectului întrucât perioada de implementare a proiectului se încheia la data de 29.10.2013, iar în data de 18.10.2013 a intervenit contractul de achiziţie echipament IT 13389/18.10.2013.

În speţă, într-adevăr, prin Notificarea nr. x/06.06.2013 s-a aprobat modificarea contractului de finanţare în sensul că la paragraful privind achiziţionarea unor echipamente IT şi software în valoare totală de 688.000 RON, s-a solicitat înlocuirea acestuia cu paragraful privind achiziţionarea unor echipamente IT şi software în valoare totală de 900.412 RON.

S-a justificat necesitatea modificării prin aceea că arhitectura sistemului de învăţare în mediul virtual 3D a fost reproiectată în aşa fel încât aceasta să fie compatibilă cu echipamentele existente şi a fost completată cu un sistem hardware şi software pentru integrarea tuturor funcţionalităţilor, lucru posibil datorită şi datorită soluţiilor tehnologice de ultimă generaţie care sunt disponibile la acest moment pe piaţă.

Corect susţine intimatul că achiziţionarea unor echipamente IT şi software era prevăzută în contract chiar de la momentul încheierii acestuia, 28.10.2010, reclamanta cunoscând faptul că proiectul se desfăşura pe o durată de 3 ani.

Cum judicios reţine şi instanţa de fond, finanţarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii şi nu pentru a se asigura sustenabilitatea proiectului iar prin încheierea contractului de achiziţie la data de 18.10.2013, în condiţiile în care proiectul se încheia la 29.10.2013, este evident că nu se mai justifica necesitatea acestora pentru buna desfăşurare a proiectului ci doar pentru a se asigura sustenabilitatea acestuia. Intervalul de timp rămas de la momentul încheierii contractului de achiziţie şi până la încheierea proiectului, de doar 11 zile, susţine pe deplin concluzia la care instanţa de fond a ajuns, în sensul că lipseşte utilitatea cheltuielii.

Referitor la a doua neregulă constatată, estimarea iniţială a contractului în bugetul aprobat al proiectului conform cererii de finanţare şi a actelor adiţionale şi notificărilor ulterioare a fost de 12.900 RON iar cheltuielile care au fost angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr. x/20.05.2011 încheiat între UMF Tg. Mureş şi A. S.R.L. s-au ridicat la suma de 76.260 RON, deşi pe parcursul proiectului nu a intervenit nici o modificare contractuală care să facă referire la bugetul alocat pentru serviciile de audit şi nici o modificare care să ducă la prelungirea proiectului.

Reclamanta a susţinut că, în conformitate cu Ghidului Solicitantului POSDRU - Condiţii Generale, 2011, bugetul proiectului a fost compus doar din capitole bugetare, nefiind definite la acea data linii şi subcapitole bugetare, care au fost introduse în ghidurile POSDRU abia începând cu anul 2013 însă între semnarea contractului şi data demarării achiziţiei serviciilor de audit financiar, în baza prevederilor art. 12 alin. (1) coroborat cu art. 4 din contractul de finanţare au intervenit mai multe modificări prin instrucţiunile emise de către OI POSDRU, ridicând astfel gradul de complexitate şi gradul de risc estimat de beneficiar în implementarea acestuia, fapt acceptat de beneficiarul finanţării prin lipsa oricărei forme manifestate de opoziţie şi consimţirea evidentă la derularea contractului. Astfel, au existat diferenţe dintre suma iniţial estimată pentru serviciile de audit şi suma estimată la data pornirii achiziţiei, acoperite prin realocarea unor sume în bugetul proiectului în cadrul aceluiaşi capitol bugetar, realocări care nu au fost notificate, întrucât obligaţia beneficiarului de a notifica realocări bugetare se referă conform contractului strict la realocări între capitole bugetare.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de find, în cauză nu se pune problema doar de realocări de sume in cadrul aceluiaşi capitol bugetar ci de o încălcare evidentă a contractului de finanţare prin modificarea de către reclamantă a bugetului alocat serviciului de audit.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, "pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare şi să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Această neconformitate a cheltuielilor angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr. x/20.05.2011 încheiat între UMF Tg. Mureş şi A. S.R.L. cu sumele estimate în contractul de finanţare este imputată recurentei iar apărările formulate de acesta nu sunt în măsură să conducă la o altă concluzie.

Referitor la pct. 7 din procesul-verbal contestat privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. xLE/2011 încheiat cu B., din verificările efectuate s-au constatat cheltuieli neeligibile în valoare de 175.604,77 RON din care TVA 33.988,02 Iei, efectuate cu nerespectarea H.G. nr. 2139/2004- categoria închirieri şi leasing echipament mini tipografie digitală cu flux automat C..

Având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 2139/2004, durata normală de funcţionare a mijlocului fix, este de 120 luni, contractul de leasing financiar nr. x/2011 încheiat cu B. având o perioadă de 24 luni, prin raportarea duratei stabilite prin contract la durata prevăzută de H.G. nr. 2139/2004 şi înregistrată ca atare în contabilitatea beneficiarului, rezultă un grad de utilizare în cadrul proiectului de 20%, 80% din menţionatele costuri aferente ratelor de leasing reprezintând cheltuieli neeligibile.

În cererea de finanţare aprobată de către OI POSDRU, în cadrul secţiunii "Justificarea necesităţii implementării proiectului, se face referire la "achiziţionarea în regim de leasing" a acestui echipament, fiind bugetată toată valoarea ratelor de leasing aferente.

Susţinerile reclamantei potrivit cărora este irelevantă durata normală de funcţionare a mijlocului fix prevăzut de H.G. nr. 2139/2004 sunt nefondate, întrucât aşa cum sesizează intimatul, dacă s-ar admite raţionamentul părţii potrivnice, s-ar ajunge la prelungirea automată a implementării doar prin achiziţia unui bun cu o durată de folosinţă mai mare decât perioada implementării stabilită prin contractul de finanţare.

Nu poate fi reţinută nici apărarea potrivit căreia, în urma prospectării pieţei de servicii de leasing, ţinând cont de durata proiectului şi de volumul de materiale ce urma să fie tipărit, s-a selectat perioada optimă pentru un astfel de contract, respectiv de 24 de luni, beneficiarul încălcând şi dispoziţiile art. 172 a alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2342/2002 care impun ca aceste costuri să fie rezonabile, justificate şi să respecte cerinţele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei şi al eficienţei şi ale art. 2 lit. f) din Ordinul nr. 117/2010, potrivit cărora sunt eligibile doar cheltuielile pentru închirieri şi leasing necesare derulării activităţilor proiectului.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş împotriva sentinţei nr. 42 din data de 02 februarie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş împotriva sentinţei nr. 42 din data de 02 februarie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2020.