ASF Fine Partially Reinstated for Fraudulent Use of Client Funds; Remaining Sanctions Upheld

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017 din 03.02.2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 1118 din data de 24 mai 2016, prin care Autoritatea de Supraveghere Financiara, in continuare "ASF", a dispus sancţionarea reclamantei cu amenda contravenţionala in cuantum de 6.000 RON pentru activitatea pe care a desfasurat-o in calitate de reprezentant al Compartimentului control intern al B. C. S.A. in perioada 27.02.2013 -16.10.2014;

- anularea Deciziei nr. 1550 din data de 03 august 2016, comunicată reclamantei la data de 05 august 2016, prin care ASF a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Deciziei ASF nr. 1118 din data de 24 mai 2016;

- în subsidiar, având in vedere circumstanţele personale si reale ale săvârşirii faptelor contestate, precum şi conduita reclamantei, anularea in parte a deciziile contestate in sensul dispunerii înlocuirii sancţiunii amenzii contravenţionale, care i-a fost aplicata prin Decizia ASF nr. 1118/24.05.2016, cu sancţiunea avertismentului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2340 din data de 14 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a anulat parţial Decizia ASF nr. 1118/24.05.2016 în ceea ce priveşte contravenţiile enumerate la pct. 1 şi 8 din decizie.

A menţinut, în rest, Decizia ASF nr. 1118/24.05.2016 în ceea ce priveşte contravenţiile enumerate la pct. 2-7 din decizie şi aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale cumulate în cuantum de 6.000 RON.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2340 din data de 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta A. şi de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

3.1. Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483,486, 488 alin. (1) pct. 8 şi urm. din C. proc. civ.., solicită

Admiterea recursului şi respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când " hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Instanţa de fond a interpretat în mod greşit textele legale incidente în cauza de fată şi a făcut o aplicare greşită a normelor speciale incidente domeniului instrumentelor şi investiţiilor financiare în ceea ce priveşte faptele contravenţionale reţinute Ia pct. 1 şi 8 din Decizia nr. 1118/24.05.2016.

Instanţa de fond a admis în parte cererea intimatei în sensul anulării parţiale a deciziei contestate, respectiv în ceea ce priveşte contravenţiile reţinute la pct. 1 şi 8 din actul administrativ.

Deşi instanţa de fond a apreciat că actul administrativ contestat este temeinic şi legal în ceea ce priveşte contravenţiile reţinute la pct. 2-7, menţinând amenda aplicată, aceasta a considerat că nu pot fi reţinute contravenţiile de la pct. 1 şi 8 din decizie.

In ceea ce priveşte fapta nr. 1 din Decizia nr. 1118/24.05.2016, instanţa de fond a apreciat netemeinic că sunt întemeiate criticile intimatei, motivând că B. C. S.A. a luat măsuri de prevenire a conflictelor de interese, că fapta imputată este reglementată doar de art. 99 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, că pentru a se reţine fapta în sarcina intimatei, recurenta reclamantă trebuia să identifice cu ocazia controlului o situaţie concretă de conflict de interese sau o situaţie potenţial generatoare de conflict de interese pe care societatea să fi omis a o înregistra. Instanţa de fond a apreciat netemeinic că numai într-o astfel de ipoteză se putea reţine în sarcina intimatei obligaţia înregistrării în registrul conflictelor de interese a situaţiilor de conflicte de interese sau a situaţiilor potenţial generatoare de conflicte de interese.

Dispoziţiile art. 99 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare prevăd în mod imperativ obligaţia unei B. de a păstra şi actualiza în mod regulat un registru privind tipurile de servicii sau activităţi de investiţii ori servicii conexe desfăşurate sau în curs de desfăşurare de către D.. sau în numele D... care au condus sau ar putea, conduce la un conflict de interese implicând un risc material sau un prejudiciu adus intereselor unuia sau mai multor clienţi.

De asemenea, dispoziţiile art. 96 alin. (1) din regulamentul anterior menţionat prevăd, în mod imperativ, obligaţia unei B. de a lua toate măsurile astfel încât situaţiile de conflict de interese sunt identificate, prevenite şi gestionate în aşa manieră încât să nu fie afectate interesele clienţilor.

În acest context, în conformitate cu art. 99 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 obligaţia societăţii era de a păstra şi a actualiza în mod regulat un registru privind tipurile de servicii sau activităţi de investiţii care au condus sau ar putea conduce la un conflict de interese. În consecinţă, păstrarea şi actualizarea acestuia presupune înregistrarea situaţiilor care au condus (materializate) sau care ar putea conduce (potenţiale) la un conflict de interese.

De asemenea, aprecierea instanţei de fond potrivit căreia, pentru a se putea reţine în sarcina reclamantei neîndeplinirea obligaţiei de a înregistra în registrul ţinut de societate a situaţiilor de conflicte de interese sau a situaţiilor potenţial generatoare de conflicte de interese, pârâta trebuia să identifice, cu ocazia controlului, o astfel de situaţie, pe care societatea, în cadrul căreia reclamanta îndeplinea funcţia de reprezentant al Compartimentului de control intern, să fi omis să o înregistreze", faptul că în cadrul procedurii interne au fost identificate situaţii potenţial generatoare de conflict de interese, întăreşte constatarea echipei de control că societatea nu a înregistrat aceste situaţii în cadrul registrului, aşa cum prevede art. 99 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, obligaţie care este în plus faţă de cea de a fi prevăzute în cadrul procedurii interne.

Sensul instituirii obligaţiei că situaţiile care au condus sau care ar putea conduce la un conflict de interese să fie înregistrate în mod special în registrul este aceea că respectivul registru este anume dedicat pentru aceste situaţii şi că acesta să poată fi consultat de către orice angajat implicat în activităţi care ar putea genera un conflict de interese.

Menţionarea situaţiilor în cadrul procedurii interne este un element opţional, nefiind o obligaţie specifică, iar procedura de lucru privind conflictele de interese are rolul de a descrie paşii de urmat pentru gestionarea/evitarea unor conflicte de interese. Aşadar, cele două documente se completează reciproc şi nu se exclud unul pe celălalt.

Reprezentanţii societăţii (B. C. SA) au precizat, cu ocazia observaţiilor la procesul-verbal de control, faptul că raportat la activităţile efectiv desfăşurate nu s-au materializat conflicte de interese, motiv pentru care registrul conflictelor de interese nu conţine nicio înregistrare. Însă registrul trebuie să conţină şi situaţiile potenţial generatoare de conflict de interese nu doar acelea care s-au materializat.

Totodată, în contextul restrângerii serviciilor prestate de societate (prin Autorizaţia A.S.F. nr. 198/07.08.2014 s-a modificat autorizaţia de funcţionare a societăţii ca urmare a restrângerii1 obiectului de activitate), cu atât mai mult societatea trebuia să procedeze la actualizarea registrului conflictelor de interese.

Aprecierea instanţei de fond conform căreia completarea registrului conflictelor de interese se impune doar în cazul materializării unei situaţii, este contrară dispoziţiilor de drept material anterior menţionate, obligaţia fiind şi aceea să fie înregistrate şi situaţiile care ar putea conduce la un conflict de interese, derivate din tipurile de servicii sau activităţi de investiţii ori servicii conexe desfăşurate sau în curs de desfăşurare de către D.. sau în numele D..

În ceea ce priveşte fapta nr. 8 din Decizia nr. 1118/24.05.2016, motivarea instanţei de fond este netemeinică având în vedere următoarele aspecte de fapt şi de drept:

Sumele evidenţiate în contabilitate erau de valoare mai mare decât cele aflate în contul bancar al clienţilor în condiţiile în care sumele evidenţiate în contabilitate trebuie să aibă aceeaşi valoare cu cele aflate în contul bancar.

Conform prevederilor art. 93 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare, societatea are obligaţia de a plasa prompt fondurile primite de la clienţi într-unul sau mai multe conturi deschise la oricare din următoarele:

a) bancă centrală;

b) instituţie de credit autorizată conform legislaţiei comunitare;

c) bancă autorizată într-un stat nemembru;

d) un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare.

D.. utilizează separat conturi bancare în nume propriu şi conturi bancare în numele clienţilor. Astfel, în contul bancar deschis de societate în numele clienţilor se află totalul sumelor primite de la clienţi. Acest cont are particularităţile unui bun aflat în coproprietare comună. Astfel, în cazul sumelor care nu au fost regăsite în contul de clienţi, se poate preciza cu exactitate care este suma lipsă, însă nu se arăta fondurile cărui client au fost folosite (adică nu poate fi individualizată), cum eronat interpretează instanţa că ar fi fost necesar.

Una dintre cheile de verificare utilizate de A.S.F. în acţiunile de control la intermediarii autorizaţi constă în compararea evidenţelor interne referitoare la disponibilităţile clienţilor (contabilitate şi back-office) cu soldurile conturilor bancare deschise în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, în care sunt păstrate fondurile clienţilor.

Clienţii creditori (clienţi care nu aveau de decontat tranzacţii de cumpărare în data decontării) ale căror disponibilităţi au fost utilizate pentru acoperirea obligaţiilor de plată ale clienţilor debitori, nu pot fi identificaţi, din cauza faptului că fondurile acestora sunt păstrate împreună în acelaşi cont bancar.

Evidenţa analitică a conturilor şi disponibilităţilor clienţilor este păstrată în sistemele de evidenţă internă ale intermediarului (contabilitate şi back-office), care nu reflectă astfel de operaţiuni.

3.2 Recurenta reclamantă A. solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii în ceea ce priveşte dezlegarea dată de prima instanţă cu privire la faptele contravenţionale enumerate la pct. 2-5 şi 7 din decizia ASF nr. 1118/24.05.2016 şi, rejudecând litigul în fond, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată.

1. În ceea ce priveşte fapta nr. 2 reţinută în sarcina reclamantei, prin care a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 RON, prima instanţă a reţinut faptul că aceasta a fost recunoscută şi că eroarea nu este de natură a înlătura răspunderea reclamantei, care trebuia să manifeste diligenta tocmai pentru a nu apărea astfel de erori.

Recurenta reclamantă solicitat ASF ca, la stabilirea sancţiunii, sa se ţină cont de faptul ca aceasta neregula s-a datorat strict unei erori materiale, neexistand în niciun moment intenţia de inducere în eroare a Autorităţii, aceasta eroare nefiind de natura a prejudicia interesele vreunui client al Societăţii. De altfel, nici echipa de control ASF nu a reţinut producerea vreunui prejudiciu ca urmare a acestei erori, motiv pentru care sancţiunea aplicata este vădit disproporţionata în raport cu gravitatea efectiva a faptei şi lipsa oricăror consecinţe negative ca urmare a săvârşirii acestei erori.

2. In ceea ce priveşte fapta nr. 3, constând in aceea ca B. C. S.A. nu a notificat ASF înlocuirea persoanei desemnate pentru funcţia de audit intern, Curtea de Apel a reţinut încălcarea prevederilor art. 83 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, preluate ulterior de art. 3 alin. (2) din Regulamentul ASF nr. 14/2015.

Curtea a motivat faptul ca partea, în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern, avea obligaţia de a monitoriza respectarea reglementarilor în vigoare de către B., ceea ce presupunea sa solicite şi sa se asigure ca are acces la toate informaţiile relevante referitoare la societate.

Curtea nu a constatat însă faptul că, începând cu data de 17.07.2014, conform atribuţiilor comunicate de conducerea societăţii (Anexa 9 la cererea de chemare în judecată), o serie de atribuţii şi responsabilităţi au fost delegate către celalalt reprezentant al compartimentului control intern din societate. De altfel, stabilirea de responsabilităţi detaliate pentru fiecare persoană din cadrul compartimentului de control intern în situaţia în care societatea supune autorizării mai multe persoane cu atribuţii de control intern este obligaţie prevăzută de art. 72 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.

Între atribuţiile şi responsabilităţile stabilite în sarcina celuilalt control intern era şi întocmirea de către dna E. - reprezentant control intern al Societăţii, a hotărârilor AGA şi a deciziilor Consiliului de Administraţie, precum şi ţinerea registrelor aferente. Având în vedere faptul că, în conformitate cu preverile art. 30.1 lit. c) din Actul constitutiv al societăţii, numirea şi revocarea administratorilor societăţii şi a auditorului intern era în obligaţia adunării generale ordinare a acţionarilor, desemnarea noului auditor intern - F. nu putea fi realizată decât prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor şi prin menţionarea noului auditor în Actul Constitutiv al societăţii.

Actul constitutiv al societăţii actualizat la data de 29.09.2014 precizează la art. 53 că auditorul intern al societăţii este tot G., adică vechiul auditor intern. Menţionează că Actul constitutiv actualizat la data de 29.09.2014 a fost trimis ASF prin adresa societăţii înregistrată la ASF sub nr. x/30.09.2014 .

Or, împrejurarea că în Actul constitutiv actualizat la data de 29.09.2014 este precizat tot vechiul auditor intern G., este de natură, în mod evident, să pună sub semnul întrebării realitatea contractului din data de 11.09.2014 încheiat de Societate cu noul auditor -F., contract care ar fi trebuit să facă obiectul notificării de la fapta nr. 3.

Având în vedere atribuţiile şi responsabilităţile comunicate de societate reclamantei, precum şi prevederile art. 72 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, notificarea ASF cu privire la înlocuirea persoanei desemnate pentru funcţia de audit intern revenea dnei. E. -reprezentant control intern al Societăţii, care a avut ca atribuţie întocmirea hotărârii AGA de numire a auditorului intern (prevăzută de art. 30.1 lit. c) din Actul constitutiv al societăţii).

A.S.F. şi Curtea au reţinut în mod neîntemeiat faptul ca reclamanta ar fi încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015, întrucât partea a acţionat ca şi control intern în B. C. INVESTS.A până la data de 16.10.2014, dată la care Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015 nu exista (Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015 a fost publicat în Monitorul Oficial cu numărul 975 din data de 29 decembrie 2015).

3. În ceea ce priveşte fapta nr. 4, constând în aceea ca B. C. S.A. nu a menţinut o funcţie de audit intern, astfel cum prevede art. 82 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, prima instanţă a cenzurat apărările reclamantei motivând faptul că trebuia să verifice dacă auditorului intern anterior i-a fost prelungit contractul, iar în situaţia în care constata că nu a avut loc o astfel de prelungire, trebuia să sesizeze persoanele competente din cadrul societăţii pentru numirea unui nou auditor intern.

Procedând astfel, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că, în conformitate cu art. 30.1 lit. c) din Actul Constitutiv al Societăţii, numirea şi revocarea administratorilor societăţii şi a auditorului intern era în obligaţia adunării generale ordinare a acţionarilor, iar în toate Actele Constitutive actualizate ale Societăţii, întocmite succesiv la datele de 21.05.2014, 25.06.2014, 01.08.2014, 29.09.2014 cu ocazia numirii/revocării administratorilor sau cu ocazia restrângerii obiectului de activitate al societăţii, la art. 53 este menţionat ca:,.la data prezentului act constitutiv, auditorul intern al Societăţii este G., legal reprezentat de H.

Actele Constitutive menţionate mai sus au fost semnate olograf de acţionarii societăţii, au fost depuse la ASF cu ocazia cererilor de autorizare a modificărilor în modul de organizare şi funcţionare al Societăţii si au fost ridicate, în copie, si de echipa de control A.S.F. cu ocazia controlului de fond efectuat la Societate.

4. Referitor la fapta nr. 5, Curtea de Apel a reţinut ca reclamanta a fost sanctionata pentru ca B. a permis unor clienţi de cont online introducerea ordinelor de cumpărare şi executarea acestora deşi fondurile erau insuficiente, încalcandu-se astfel prevederile art. 183 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 184 alin. (1) Regulamentul CNVM nr. 32/2006.

Curtea de Apel a susţinut faptul ca nu are relevanta daca tranzacţiile s-au făcut prin intermediul aplicaţiei on-line sau prin metoda alternativa prevăzută pentru situaţia în care comunicaţia prin internet nu era posibila, motivând ca şi în aceasta situaţie trebuiau respectate prevederile care interziceau primirea unor ordine de tranzacţionare în lipsa unor fonduri suficiente pentru executarea tranzacţiei.

Contrar celor afirmate de prima instanţa, interdicţia de a primi ordine de tranzacţionare în lipsa fondurilor suficiente pentru executarea tranzacţiei este prevăzută numai pentru tranzacţionarea prin internet, articolele invocate făcând parte din Capitolul II -Tranzacţionarea prin internet din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.

Totodată, art. 183 alin. (1) lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 se refera la obligaţia societăţii de a informa clienţii cu privire la faptul ca nicio nu poate fi iniţiata pana când nu sunt primite "fondurile sau instrumentele financiare în contul investitorului deschis la D..", obligaţie de informare care a fost realizata de societate prin contractul de intermediere încheiat cu clientul.

Art. 184 alin. (1) din acelaşi act normativ se refera la faptul ca B. "trebuie să aibă un sistem de verificare a contului în mod automat. în situaţia în care fondurile sau marjele sunt insuficiente, sistemul trebuie să blocheze intrarea ordinului. Clientul va fi informat pe ecran cu privire Ia motivele blocării ordinului si ise va solicita să remedieze situaţia."

Deci, in baza articolelor invocate, în special din faptul că motivul blocării ordinului de tranzacţionare este afişat pe ecran, rezultă în mod evident că numai în cazul ordinelor de tranzacţionare primite prin on-line este tehnic posibil informarea clientului "pe ecran cu privire la motivele blocării ordinului", iar în cazul ordinelor de tranzacţionare care nu sunt introduse prin sistemul de tranzacţionare on-line (adică în cazul procedurii alternative de transmitere a ordinelor), această obligaţie nu poate fi realizată.

4. Referitor la fapta nr. 7, Curtea a constatat că prin Decizia ASF contestată s-a reţinut nerespectarea prevederilor art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.

Curtea de Apel a reţinut ca explicaţiile prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată dovedesc doar provenienţa diferenţelor constatate de ASF, dar nu sunt de natură a dovedi respectarea prevederilor art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, care se referă tocmai la lipsa unor evidenţe clare şi necorelarea acestora cu ale unor terţe părţi.

Curtea de Apel a reţinut în mod greşit faptul că apărarea reclamantei conform căreia diferenţele constatate de ASF au apărut numai în cazul clienţilor de CFD, nu şi în cazul clienţilor de pe piaţa reglementata BVB/ATS (care era în atribuţiile de supraveghere şi control ale reclamantei conform fişei postului), nu se susţine întrucât activitatea societăţii cu instrumente financiare de tip CFD încetase în urma Deciziei ASF nr. 47/20.02.2014, şi că nu există elemente pe baza cărora Curtea să poată reţine că evidenţele Societăţii erau distincte în funcţie de tipul de tranzacţii desfăşurate de clienţi şi că diferenţele respective se referă la conturile unor clienţi de CFD.

Astfel, faţă de cele reţinute de Curtea de Apel, arată următoarele:

Conform prevederilor Regulamentului CNVM nr. 32/2006, art. 72 alin. [2) "în situaţia în care D.. va supune autorizării mai multe persoane cu atribuţii de control intern, cererea de autorizare va fi însoţita de responsabilităţile detaliate ale fiecărei persoane din cadrul compartimentului de control intern.", societatea a îndeplinit această obligaţie, aria de responsabilitate a reclamantei fiind cea de reprezentant compartiment control intern pieţe reglementate/ATS (Bursa de Valori Bucureşti).

Chiar dacă activitatea de tranzacţionare cu instrumente financiare de tip CFD a încetat în urma Deciziei ASF nr. 47/20.02.2014, iar contractele cu procesatorii de plăţi au fost reziliate de societate, efectele acestor contracte s-au manifestat în continuare, în sensul că banii păstraţi la procesatorii de plăţi au fost blocaţi de aceştia până la momentul în care a expirat perioada de refund în care clienţii de CFD puteau să-şi ceară banii înapoi de la aceştia (ceea ce a durat între 6 şi 12 luni, în funcţie de fiecare dintre operatorii de carduri implicaţi).

Contractele cu procesatorii de plăţi/carduri au fost încheiate în anul 2013 şi nu a avut niciun moment cunoştinţă despre conţinutul acestor contracte şi modul de lucru în relaţia cu procesatorii de plăţi, relaţia cu aceştia fiind strict în legătură cu tranzacţionarea de intrumente financiare CFD pe platforma de tranzacţionare I. a Societăţii.

Relaţia de lucru cu procesatorii de plaţi s-a desfăşurat cu mare dificultate, in special după apariţia Deciziei ASF nr. 47/20.02.2014 referitoare la incetarea activităţii de tranzacţionare cu instrumente financiare de tip CFD, întrucât Societatea a procedat la rambursarea masiva a sumelor către clienţii de CFD, urmare a denunţării contractelor de intermediere încheiate cu aceşti clienţi. Ulterior, contractele incheiate de Societate cu procesatorii de carduri au fost reziliate, intrucat aceste contracte erau strict in relaţia cu clienţii de CFD.

Pentru a demostra faptul ca societatea păstra evidente distincte în funcţie de tipul de tranzacţii desfăşurate de clienţi (pe piaţa reglementată/ATS, respectiv pe CFD-uri), prezintă extras din raportul întocmit de auditorul intern privind activele aflate în evidenţa B. C. S.A la data de 30.04.2014, raport depus la ASF prin adresa societăţii nr. x/13.05.2014.

Raportul auditorului intern certifica faptul ca Societatea păstra evidente distincte, funcţie de tipul de operaţiuni efectuate de clienţi ("Clienţi BVB", respectiv "Clienţi-CFD"), faptul ca societatea păstra evidente distincte in funcţie de tipul de tranzacţii desfăşurate de clienţi (pe piaţa reglementata/ATS, respectiv pe CFD-uri) se susţine şi prin simbolizarea conturilor analitice utilizate în contabilitate şi din denumirile conturilor, asa cum reiese şi din balanţele contabile.

4. Apărările formulate în cauză

Autoritatea de Supraveghere Financiară şi intimata reclamantă au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului celeilalte părţi, ca nefondat.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante în cauză

În perioada 18.01.2016 - 27.01.2016, în baza Deciziei A.S.F. nr. 3787/23.12.2015, la sediul D.. Swiss Capital S.A. s-a efectuat un control periodic în baza Planului de Control aferent anului 2016 - Trimestrul I, obiectivul controlului fiind verificarea respectării de către D.. C. S.A. a dispoziţiilor legale în vigoare în sectorul instrumente şi investiţii financiare.

Prin Decizia A.S.F. nr. 1118/24.05.2016, recurenta, în calitate de Reprezentant al Compartimentului de control intern al D.. C. S.A. (Decizia C.N.V.M. nr. 197/27.02.2013, până la data de 16.10.2014 - data încetării raporturilor de muncă), a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 6.000 RON, pentru faptul că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile şi obligaţiile aferente funcţiei deţinute, reţinându-se în sarcina sa 8 fapte contravenţionale astfel:

1. Având în vedere faptul că registrul conflictelor de interese nu conţine tipurile de servicii sau activităţi de investiţii ori servicii conexe desfăşurate sau în curs de desfăşurare de către D.. sau în numele D.., care ar putea conduce la un conflict de interese implicând un risc material sau un prejudiciu adus intereselor unuia sau mai multor clienţi, se constată nerespectarea prevederilor art. 99 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, articole ce fac parte din Titlul III - Cerinţe organizatorice şi reguli de conduită. Se reţine astfel şi nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 1.000 RON.

2. D.. C. S.A. a transmis la A.S.F., prin raportul privind situaţia reclamaţiilor clienţilor aferentă semestrului I 2014, informaţii incorecte în legătură cu numărul de reclamaţii primite de la clienţi, încălcându-se astfel prevederile art. 127 teza nr. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, articol ce face parte din Titlul III - Cerinţe organizatorice şi reguli de conduită al Regulamentului C.N.V.M. nr. 32/2006. Se reţine astfel şi nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 1.000 RON.

3. D.. C. S.A. nu a notificat la A.S.F. înlocuirea persoanei desemnate pentru funcţia de audit intern, realizată în data de 11.09.2014, încălcându-se astfel prevederile art. 83 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, prevederi preluate de art. 3 alin. (2) din Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015. Articolul din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 încălcat, face parte din Titlul III - Cerinţe organizatorice şi reguli de conduită, reţinându-se totodată şi nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi respectiv pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 2.000 RON.

4. În perioada 23.05.2014 - 10.09.2014, D.. C. nu a menţinut o funcţie de audit intern, încălcându-se astfel prevederile art. 82 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006.

Articolul încălcat face parte din Titlul III - Cerinţe organizatorice şi reguli de conduită, reţinându-se totodată şi nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

5. D.. C. S.A. a permis unor clienţi cu cont online (în datele de 26.03.2014, 16.04.2014, 02.05.2014, 04.09.2014, 08.09.2014 şi 22.09.2014) introducerea ordinelor de cumpărare şi executarea acestora deşi fondurile erau insuficiente, încălcându-se astfel prevederile art. 183 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 184 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 3.000 RON.

6. Din analiza fişei contului 531 aferentă perioadei controlate, s-a constatat faptul că D.. C. S.A. a utilizat un cont casa comun, atât pentru disponibilităţile băneşti proprii cât şi pentru disponibilităţile băneşti ale clienţilor, nerespectându-se astfel prevederile art. 90 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, articol ce face parte din Titlul III - Cerinţe organizatorice şi reguli de conduită. Se reţine astfel şi nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 1, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu avertisment.

7. Din analiza datelor: 31.03.2014 şi 30.09.2014, s-a constatat faptul că în perioada controlată D.. C. S.A. nu a menţinut evidenţe şi înregistrări astfel încât să se asigure acurateţea acestora şi, în mod distinct, corespondenţa acestora cu fondurile deţinute în numele clienţilor şi nu a verificat în mod regulat concordanţa dintre evidenţele, înregistrările şi registrele proprii şi cele al terţelor părţi (procesatorii de plăţi), în ceea ce priveşte fondurile clienţilor, încălcând astfel prevederile art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006. Articolul încălcat face parte din Titlul III - Cerinţe organizatorice şi reguli de conduită. Se reţine astfel şi nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

8. D.. C. S.A. a utilizat în datele de decontare x.03.2014 şi 30.09.2014 fondurile unor clienţi pentru acoperirea obligaţiilor rezultate din tranzacţiile efectuate în contul altor clienţi, situaţie care constituie practică frauduloasă conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. f) din Dispunerea de Măsuri a C.N.V.M. nr. 5/2009. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se stabileşte măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

În baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76, art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 16 din Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015, art. 6 din Dispunerea de Măsuri a C.N.V.M. nr. 5/2009, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în şedinţa din data de 18.05.2016 s-a hotărât sancţionarea recurentei.

Prin adresa înregistrată la A.S.F. sub nr. x/30.06.2016, recurenta a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei A.S.F. nr. 1118/24.05.2016, solicitând, în principal, revocarea acesteia, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului.

Prin Decizia nr. 1550/03.08.2016 subscrisa am respins plângerea prealabilă formulată de recurentă împotriva Deciziei A.S.F. nr. 1118/24.05.2016.

6. Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor intimatelor, invocate prin întâmpinări, cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentele să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că limitele învestirii instanţei, aşa cum au fost stabilite la fond, vizează criticile de nelegalitate Deciziei nr. 1550/03.08.2016 prin care ASF a respins plângerea prealabilă formulată de recurentă împotriva Deciziei nr. 1118/24.05.2016.

Cu prioritate, se impune a se menţiona că recurenta reclamantă a solicitat casarea în parte a sentinţei în ceea ce priveşte faptele 2-5 şi 7 din Decizia 1118/24.05.2016, nerecurând dezlegarea dată de prima instanţă în ceea ce priveşte fapta nr. 6 din decizia contestată, statuările acesteia intrând în puterea lucrului judecat.

În ceea ce priveşte fapta nr. 1, prin decizia ASF contestată se reţine că registrul conflictelor de interese nu conţine tipurile de servicii sau activităţi de investiţii ori servicii conexe desfăşurate sau în curs de desfăşurare de către D.. sau în numele D.. care ar putea conduce la un conflict de interese implicând un risc material sau un prejudiciu adus intereselor unuia sau mai multor clienţi, constatându-se nerespectarea prevederilor art. 99 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, fapta constituind contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a reţinut că B. C. S.A. a luat astfel de măsuri privind prevenirea conflictelor de interese, existând proceduri interne în care sunt indicate regulile ce trebuie respectate pentru prevenirea unor astfel de conflicte de interese. Pentru a se putea reţine în sarcina reclamantei neîndeplinirea obligaţiei de a înregistra în registrul ţinut de societate a situaţiilor de conflicte de interese sau a situaţiilor potenţial generatoare de conflicte de interese, pârâta trebuia să identifice, cu ocazia controlului, o astfel de situaţie, pe care societatea, în cadrul căreia reclamanta îndeplinea funcţia de reprezentant al Compartimentului de control intern, să fi omis să o înregistreze.

Întrucât pârâta nu a precizat vreo astfel de situaţie, chiar şi numai potenţial generatoare de conflict de interese, pe care a identificat-o cu ocazia controlului şi pe care B. controlată să o fi omis a o înregistra, judecătorul fondului a apreciat că în mod neîntemeiat s-a reţinut în sarcina reclamantei fapta contravenţională menţionată la pct. 1 din decizia contestată.

Înalta Curte validează aceste considerente, apreciind, la rândul ei, că societatea verificată nu a idetificat şi înregistrat în cadrul acestui registru niciun fel de menţiuni în perioada supusă controlului deoarece nu au existat situaţii care să necesite o astfel de operaţiune, făcând astfel o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 99 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.

O a doua faptă reţinută în sarcina reclamantei se referă la faptul că D.. C. S.A. a transmis la A.S.F., prin raportul privind situaţia reclamaţiilor clienţilor aferentă semestrului I 2014, informaţii incorecte în legătură cu numărul de reclamaţii primite de la clienţi, încălcându-se astfel prevederile art. 127 teza nr. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, fapta constituind contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a reţinut că fapta a fost recunoscută de reclamantă, care însă a invocat faptul că, dintr-o eroare materială (lipirea unor pagini din registrul de reclamaţii) au fost raportate 7 reclamaţii în loc de 10 reclamaţii.

S-a apreciat că această eroare nu este de natură a înlătura răspunderea reclamantei care trebuia să manifeste diligenţă tocmai pentru a nu apărea astfel de erori şi că nu are relevanţă faptul că reclamaţiile respective nu vizau activitatea B. pe pieţe reglementate/ATS, ce intra în responsabilitatea reclamantei, întrucât nu se întocmeau registre distincte de reclamaţii pe categorii de activităţi prestate de B..

Recurenta reclamantă nu critică motivarea instanţei de fond fiind nemulţumită doar de cuantumul sancţiunii aplicate.

În fapt, societatea verificată a primit un număr de 10 reclamaţii însă la A.S.F. au fost raportate numai 7 reclamaţii, fără a proceda la o rectificare ulterioară a raportului, în momentul în care a realizat eroarea comisă.

In ceea ce priveşte cuantumul amenzii aplicate pentru această faptă, potrivit art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, pentru contravenţia reţinută în sarcina recurentei la pct. 2 din decizia contestată se aplică sancţiunea avertismentului sau amendă de la 1.000 RON la 50.000 RON., în speţă fiind aplicată amenda minimă prevăzută de lege în cuantum de 1.000 RON.

Fapta nr. 3 constă în aceea că D.. C. S.A. nu a notificat la A.S.F. înlocuirea persoanei desemnate pentru funcţia de audit intern, realizată în data de 11.09.2014, încălcându-se astfel prevederile art. 83 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, prevederi preluate de art. 3 alin. (2) din Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015, fapta constituind contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi respectiv pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Fapta nr. 4 se referă la nemenţinerea, în perioada 23.05.2014 - 10.09.2014, de către D.. C., a unei funcţii de audit intern, încălcându-se astfel prevederile art. 82 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, fapta constituind conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la aceaste fapte, judecătorul fondului a reţinut că, potrivit art. 83 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, aplicabil în perioada în care reclamanta a îndeplinit funcţia de reprezentant al compartimentului de control intern al B. C. S.A. "D.. are obligaţia de a notifica C.N.V.M. înlocuirea persoanei desemnate pentru funcţia de audit intern, în termen de maximum trei zile de la data încetării activităţii acesteia, împreună cu CV-ul persoanei nou desemnate".

S-a apreciat că explicaţia reclamantei, că nu a avut posibilitatea în mod rezonabil şi efectiv să ia cunoştinţă de înlocuirea la data de 11.09.2014 a persoanei desemnate pentru funcţia de audit intern, nu poate fi primită, întrucât reclamanta ca reprezentant al compartimentului de control intern, avea responsabilitatea de a monitoriza respectarea reglementărilor în vigoare de către B., ceea ce presupunea să solicite şi să se asigure că are acces la toate informaţiile relevante referitoare la societate.

Pentru motivele de mai sus, Curtea de Apel a considerat ca fiind neîntemeiate şi susţinerile reclamantei referitoare la fapta de la pct. 4 întrucât reclamanta trebuia să verifice dacă auditorului anterior i-a fost prelungit contractul, iar în situaţia în care constata că nu a avut loc o astfel de prelungire, trebuia să sesizeze persoanele competente din cadrul societăţii pentru numirea unui nou auditor intern.

Trebuie menţionat că fapta de la punctul nr. 3 a fost recunoscută de către reprezentanţii societăţii în cadrul explicaţiilor furnizate prin Chestionarul întocmit cu ocazia controlului, iar prin observaţiile la procesul-verbal de control nu au formulat obiecţiuni cu privire la cele două fapte.

În fapt, în perioada supusă controlului, în cadrul societăţii şi-au desfăşurat activitatea 2 auditori interni, astfel:

- G. - 21.12.2011-22.05.2014;

Prin actul adiţional încheiat în data de 15.05.2013 la contractul de prestări servicii audit intern încheiat cu G. a fost prelungită durata prestării serviciilor de către acesta până la data aprobării situaţiilor financiare pentru anul 2013, care se transmit/depun în maxim 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.

- F. - 11.09.2014- 05.05.2015.

Recurenta reclamantă a arătat că "în data de 17.07.2014, conducerea societăţii mi-a comunicat că, începând cu data respectivă, hotărârile AGA şi deciziile Consiliului de Administraţie sunt întocmite de dna E., dânsa ţinând şi registrul AGA şi a deciziilor CA, astfel încât, se poate trage concluzia că, pană la acea dată recurenta a avut acces la aceste registre şi la deciziile organelor de conducere şi ar fi trebuit să prevină situaţiile de încălcare a legilor şi reglementărilor în vigoare, incidente pieţei de capital.

Cu privire la fapta nr. 5, s-a reţinut că D.. C. S.A. a permis unor clienţi cu cont online (în datele de 26.03.2014, 16.04.2014, 02.05.2014, 04.09.2014, 08.09.2014 şi 22.09.2014) introducerea ordinelor de cumpărare şi executarea acestora deşi fondurile erau insuficiente, încălcându-se astfel prevederile art. 183 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 184 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, fapta constituind constituie contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a constatat că că echipa de control a identificat cazuri concrete, pe baza situaţiei conturilor, în care pentru doi clienţi online (K. şi L.), la momentul depunerii ordinelor de cumpărare, nu existau fonduri băneşti suficiente.

Susţinerile reclamantei privind faptul că modul de funcţionare a aplicaţiei informatice nu permitea introducerea de ordine de tranzacţionare în situaţia insuficienţei fondurilor necesare executării tranzacţiei, nu sunt de natură a dovedi netemeinicia constatărilor ASF pentru situaţia tranzacţiilor concrete invocate în procesul-verbal de control, în cazul cărora ordinele de tranzacţionare nu au fost blocate, deşi aceştia nu aveau fonduri suficiente.

De asemenea, nu are relevanţă dacă respectivele tranzacţii s-au făcut efectiv prin intermediul aplicaţiei on-line, sau prin metoda alternativă prevăzută pentru situaţia în care comunicaţia prin internet nu era posibilă, întrucât şi în această din urmă situaţie trebuiau respectate prevederile care interziceau primirea unor ordine de tranzacţionare în lipsa unor fonduri suficiente pentru executarea tranzacţiei.

În ceea ce priveşte apărarea reclamantei că, la data decontării au existat fonduri suficiente, Curtea de Apel a apreciat-o, de asemenea, ca nerelevantă, întrucât interdicţia prev. de art. 184 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 se referă la existenţa fondurilor suficiente la momentul intrării ordinului, ci nu al decontării acestuia.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 183 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 32/2006, D.. va informa clar investitorii că nicio tranzacţie nu poate fi iniţiată până când nu vor fi primite fondurile sau instrumentele financiare în contul investitorului deschis la D..

De asemenea, art. 184 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în sensul că "în situaţia în care D.. deţine fondurile băneşti şi instrumentele financiare ale investitorilor, trebuie să aibă un sistem de verificare a contului în mod automat. În situaţia în care fondurile sau marjele sunt insuficiente, sistemul trebuie să blocheze intrarea ordinului. Clientul va fi informat pe ecran cu privire la motivele blocării ordinului şi i se va solicita să remedieze situaţia".

În fapt, clienţii cu cont online cărora D.. C. S.A. le-a permis introducerea ordinelor de cumpărare şi executarea acestora deşi fondurile erau insuficiente au fost: K. (în datele de 16.04.2014, 02.05.2014 şi 22.09.2014) şi L. (în datele de 26.03.2014, 04.09.2014 şi 08.09.2014).

Cu ocazia controlului au fost cerute explicaţii pentru debitele înregistrate la momentul tranzacţiei pentru clienţii on-line, răspunsul societăţii fiind în sensul că "Sistemul de tranzacţionare on-line folosit de C. S.A. verifică permanent fondurile băneşti şi instrumentele financiare disponibile, blocând automat intrarea ordinelor în sistemul de tranzacţionare în situaţia în care fondurile sau instrumentele financiare disponibile nu sunt suficiente, conform prevederilor art. 184 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 . . . . . . . . . .Pentru unele ordine de cumpărare, în situaţii punctuale, pentru anumiţi clienţi cu istoric vechi de tranzacţionare în relaţia cu C. S.A., sau pentru o parte din clienţii persoane relevante, agentul clientului, după discuţii cu clientul, poate permite intrarea ordinului în sistemul de tranzacţionare. Situaţiile punctuale prin care ordinul clientului a fost deblocat de agentul clientului au fost permanent monitorizate de agentul clientului şi conducerea societăţii. Nu s-au înregistrat niciun fel de incidente la decontare, fondurile necesare decontării şi plăţii comisioanelor de tranzacţionare fiind achitate întotdeauna de clientul în cauză cel târziu la data decontării tranzacţiei respective".

Cu alte cuvinte, B. a recunoscut faptul că a fost permisă introducerea ordinelor fără a exista fonduri suficiente la momentul iniţierii operaţiunii.

Judicios arată intimata pârâtă că obligaţia instituită prin prevederile art. 183 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 184 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, de a deţine în cont fondurile/instrumentele financiare aferente ordinelor de vânzare/cumpărarea emise, se răsfrânge asupra tuturor clienţilor care au încheiat un contract on-line. Pentru aceşti clienţi, modalitatea de tranzacţionare on-line este cea principală, metodele alternative de transmitere a ordinelor fiind prevăzute pentru situaţiile în care comunicaţia prin internet nu este posibilă. Metoda descrisă de către reprezentanţii societăţii este una prin care se evită obligaţia regulamentară. În plus, metoda utilizată nu este prevăzută în nicio procedură internă a societăţii şi nici nu a fost probată prin documente justificative, dincolo de explicaţiile scrise furnizate.

Fapta nr. 7 a constat în aceea că, din analiza datelor: 31.03.2014 şi 30.09.2014, s-a constatat faptul că în perioada controlată D.. C. S.A. nu a menţinut evidenţe şi înregistrări astfel încât să se asigure acurateţea acestora şi, în mod distinct, corespondenţa acestora cu fondurile deţinute în numele clienţilor şi nu a verificat în mod regulat concordanţa dintre evidenţele, înregistrările şi registrele proprii şi cele al terţelor părţi (procesatorii de plăţi), în ceea ce priveşte fondurile clienţilor, încălcând astfel prevederile art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, fapta constituind contravenţie conform prevederilor art. 228 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin sentinţa recurată s-a reţinut că ASF a avut în vedere constatarea existenţei unor diferenţe între totalul disponibilităţilor din conturile clienţilor şi totalul soldurilor creditoare ale clienţilor din datele de 31.03.2014 şi 30.09.2014 care s-au datorat necorelării evidenţelor societăţii cu cele ale partenerilor procesatorilor de plăţi.

A apreciat judecătorul cauzei că situaţia de fapt reţinută de ASF este corectă şi rezultă din situaţia conturilor pentru datele respective coroborată cu explicaţiile transmise chiar de către reprezentanţii B. C. S.A..

În ceea ce priveşte explicaţiile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ele dovedesc doar de unde provin diferenţele constatate de ASF, fără însă a dovedi respectarea prevederilor art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 care se refereau tocmai la lipsa unor evidenţe clare şi necorelarea acestora cu ale unor terţe părţi.

Reclamanta mai susţine că nu ar fi avut vreo responsabilitate pentru această abatere întrucât diferenţele respective s-au datorat unor tranzacţii cu instrumente financiare de tip CFD pe platforma I., ci nu pe BVB, doar acestea din urmă fiind în sarcina sa conform fişei postului.

Apărarea reclamantei a fost apreciară ca neîntemeiată întrucât activitatea B. C. S.A. cu instrumente financiare de tip CFD încetase în urma Deciziei ASF nr. 47/20.02.2014, deci anterior datei de 31.03.2014, şi nu există elemente pe baza cărora instanţa să poată reţine că evidenţele B. C. S.A. erau distincte în funcţie de tipul de tranzacţii desfăşurate de clienţi şi că diferenţele respective se referă la conturile unor clienţi care tranzacţionau doar CFD.

De asemenea,a fost considerate neîntemeiată susţinerea reclamantei că responsabilitatea ar fi aparţinut doar auditorului financiar al societăţii întrucât art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 reprezintă o reglementare incidentă pieţei de capital a cărei verificare revenea şi reprezentantului compartimentului de control intern potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.

Înalta Curte reţine că, prin adresele transmise la A.S.F. ulterior controlului, au fost transmise explicaţii şi documente justificative astfel:

"La data de 31.03.2014 sumele rămase de încasat proveneau de la M. si N., băncile partenere ale O.. Pentru a-şi acoperi eventuale solicitări de "P." din partea clienţilor, M. şi N. au blocat o parte din sumele datorate către C., cu titlul de rezervă (Q.), sume pe care le-au eliberat ulterior. C., conform deciziei AGA a transferat o parte din aceste sume din conturile de firmă în conturile de clienţi, pentru a putea onora cererile de retragere sosite de la clienţi. Sumele transferate de societate în conturile de clienţi se aflau în contul 5125.23 (cont firmă), restul sumelor fiind în 5125.12 R. şi 5125.13 O. (conturi clienţi).,,

Având în vedere datele, corect arată intimata pârâtă că documentele şi explicaţiile furnizate de către reprezentanţii societăţii, rezultă faptul că societatea, în relaţia cu partenerii procesatori de plăţi (terţi în relaţia clienţi - societate), nu s-a asigurat de respectarea următoarelor cerinţe:

- menţinerea evidenţelor, înregistrărilor şi conturilor astfel încât să se asigure acurateţea acestora şi, în mod distinct, corespondenţa acestora cu fondurile deţinute în numele clienţilor;

- verificarea în mod regulat a concordanţei dintre evidenţele, înregistrările şi registrele proprii şi cele al terţelor părţi (procesatorii de plăţi) în numele căreia sunt deţinute acele active, în ceea ce priveşte fondurile clienţilor, prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, necesare pentru păstrarea în siguranţă a activelor clienţilor. Acest mod de lucru a condus la situaţii în care pentru acoperirea obligaţiilor rezultate din tranzacţiile efectuate în contul unor clienţi s-au utilizat fonduri care aparţineau altor clienţi. Această situaţie constituie practică frauduloasă conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. f) din Dispunerea de Măsuri a C.N.V.M. nr. 5/2009.

Explicaţiile furnizate de către D.. C. S.A. cu ocazia observaţiilor la procesul-verbal de control referitoare la evidenţe şi înregistrările privind fondurile deţinute la procesatorii de plăţi, confirmă constatarea referitoare la lipsa unor evidenţe şi înregistrări corecte astfel încât să se asigure acurateţea acestora şi, în mod distinct, corespondenţa acestora cu fondurile deţinute în numele clienţilor.

Totodată, recurenta a recunoscut existenţa diferenţelor apărute la datele de 31.03.2014 şi 30.09.2014 şi constatate de către echipa de control, însă acestea provin din extrase de cont transmise ulterior acestor date de către operatorii de carduri.

De asemenea, cu privire la afirmaţia recurentei conform căreia aceste diferenţe constatate provin din activitatea efectuată cu CFD-uri şi nu erau aria acesteia de responsabilitate, aceste date (31.03.2014 şi 30.09.2014) sunt ulterioare deciziei A.S.F. de încetare a acestei activităţi (Decizia A.S.F. nr. 47/20.02.2014). Ca atare, în conturile bancare destinate păstrării disponibilităţilor clienţilor trebuiau să se regăsească disponibilităţile acestora conform informaţiilor regăsite evidenţele din back-office-ul societăţii. în plus, calculul disponibilităţilor clienţilor s-a realizat pe evidenţa globală, fără diferenţiere între disponibilul clienţilor cu activitate pe piaţa reglementată sau ATS şi clienţii care tranzacţionau CFD.

Cu privire la trimiterea recurentei la opinia din raportul de audit transmis de societate prin adresa nr. x/13.05.2014, opinia auditorului citată se referă la principiile generale cu privire la modul de înregistrare în contabilitate a titlurilor şi creanţelor şi nu la existenţa tuturor disponibilităţilor băneşti ale clienţilor, segregat, în conturile destinate păstrării acestora. Astfel, opinia invocată nu este relevantă în situaţia constatată punctual pentru datele verificate de către A.S.F.

Referitor la afirmaţiile recurentei, conform cărora fapta nr. 7 din Decizia de sancţionare a fost reţinută abuziv de A.S.F. în sarcina acesteia deoarece verificarea respectării prevederilor articolelor încălcate, respectiv art. 91 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, este în sarcina auditorului, conform prevederilor art. 95 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, nu poate fi luată în considerare în contextul faptei reţinute, deoarece aceasta nu substituie obligaţia pe care reprezentantul compartimentului de control intern o are în baza prevederilor art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006.3

În privinţa faptei reţinute la pct. 8, s-a reţinut că D.. C. S.A. a utilizat în datele de decontare x.03.2014 şi 30.09.2014 fondurile unor clienţi pentru acoperirea obligaţiilor rezultate din tranzacţiile efectuate în contul altor clienţi, situaţie care constituie practică frauduloasă conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. f) din Dispunerea de Măsuri a C.N.V.M. nr. 5/2009, fapta consitutind contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a reţinut că fapta de mai sus a fost reţinută de ASF doar în baza constatării că totalul disponibilităţilor conturilor de clienţi,

la datele de 31.03.2014 şi 30.09.2014 erau mai mici decât totalul soldurilor creditoare ale clienţilor.

Curtea de Apel a apreciat că din această situaţie nu se poate reţine cu certitudine faptul că au fost folosite sume din conturile unor clienţi pentru plata tranzacţiilor efectuate de alţi clienţi, ci pârâta trebuia să efectueze cercetări şi să identifice exact care sunt sumele şi clienţii din conturilor cărora au fost folosite sume pentru acoperirea tranzacţiilor altor clienţi. Aceasta deoarece, suntem în prezenţa unei răspunderi contravenţionale în care autoritatea este cea care trebuie să dovedească existenţa faptei, iar persoana controlată beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, neputând fi sancţionată în baza unor presupuneri, ci doar în baza unor dovezi certe care să dovedească existenţa faptei.

Societatea controlată a precizat motivele care au dus la diferenţele constatate de ASF, fiind vorba de sume blocate de băncile partenere procesatorului de plăţi şi care au fost eliberate ulterior. De asemenea, s-a precizat că pentru a se putea onora cererile de retragere ale unor clienţi s-au folosit sume din conturile de firmă, ci nu din conturile altor clienţi.

Nefiind identificate solduri negative la data decontării, concluzionează judecătorul fondului că este neîntemeiată sancţionarea reclamantei pentru fapta de la pct. 8 din decizia contestată.

Contrar acestor reţineri, Înalta Curte reţine că sumele evidenţiate în contabilitate erau de valoare mai mare decât cele aflate în contul bancar al clienţilor în condiţiile în care sumele evidenţiate în contabilitate trebuie să aibă aceeaşi valoare cu cele aflate în contul bancar.

Potrivit explicaţiilor reprezentanţilor societăţii, lipsa unor fonduri din conturile dedicate păstrării în siguranţă a activelor clienţilor se datora pentru datele pentru care A.S.F. a reţinut fapta nr. 8, unor sume ale clienţilor blocate la procesatori de plăţi (O., M., N.), entităţi care nu se încadrează între cele permise de legislaţie, anterior menţionate la pct. a) - d) şi care nu garantează plata sumelor clienţilor care au ordonat respectivele plăţi, acestea putând fi neconfirmate.

Recurenta pârâtă face o analiză judicioasă a obligaţiilor ce revind D.. în temeiul prevederilor art. 90 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 astfel:

(1) D.. este obligata să evidenţieze distinct, în contabilitate, sumele primite de la clienţi şi să deschidă şi să utilizeze separat, conform destinaţiei, conturi bancare în nume propriu şi conturi bancare în numele clienţilor. De asemenea, instrumentele financiare ale clienţilor vor fi evidenţiate în conturi separate de cele ale D..

(2) D.. are obligaţia ca, la sfârşitul fiecărei zile de decontare, să transfere din contul/conturile în care se află fondurile băneşti aparţinând clienţilor în contul propriu sumele aferente comisioanelor ce i se cuvin.

(3) D.. nu trebuie să acţioneze astfel încât să pericliteze, să poată fi considerat că periclitează sau să inducă o situaţie care poate să prejudicieze fondurile şi/sau instrumentele financiare ale clienţilor ori piaţa reglementată pe care tranzacţionează şi trebuie să se asigure că agenţii pentru servicii de investiţii financiare şi ceilalţi angajaţi ai săi nu se vor comporta în acest mod.

(4) D.. trebuie să respecte, în toate situaţiile, următoarele obligaţii:

a) să asigure păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare pe care le ţine în custodie;

b) să nu facă uz de niciunul dintre instrumentele financiare pe care le ţine în custodie sau de drepturile ce decurg din acestea şi să nu transfere aceste instrumente financiare fără acordul expres al deţinătorilor;

c) să returneze clienţilor, la solicitarea acestora, instrumentele financiare şi fondurile băneşti încredinţate.

De asemenea, analizează în detaliu modalităţile de creditare respectiv debitare ale conturilor de disponibilităţi proprii, de clienţi şi de decontare, astfel:

Referitor la contul de disponibilităţi proprii, în acest cont sunt păstrate fondurile proprii ale societăţii, fiind creditat în principal cu:sume de încasat în urma tranzacţiilor de vânzare, dividende încasate în nume propriu, comisioane încasate de la clienţi, alte sume şi debitat în principal cu: sume de plătit urmare tranzacţiilor de cumpărare realizate pe contul societăţii, sume reprezentând alte obligaţii de plată, cum ar fi furnizori, salarii, taxe etc.

Referitor la Contul de clienţi, în acest cont sunt păstrate fondurile clienţilor, fiind creditat în principal cu:sume primite de la clienţi pentru tranzacţii sau alte obligaţii de plată, sume decontate urmare tranzacţiilor de vânzare ale clienţilor, dividende încasate în numele clienţilor şi debitat cu sumele ce trebuie plătite de clienţi urmare tranzacţiilor de cumpărare, sumele reprezentând comisioanele şi alte taxe datorate de clienţi către societate; sumele retrase de clienţi din cont.

Referitor la Contul de decontare, acesta este un cont utilizat pentru decontarea tranzacţiilor încheiate, utilizat în relaţia cu Depozitarul Central pentru tranzacţiile încheiate pe pieţele operate de BVB. Decontarea tranzacţiilor se realizează în sumă netă cu luarea în calcul a tuturor tranzacţiilor de vânzare/cumpărare realizate de D.., atât în nume propriu cât şi în numele clienţilor.

Acest cont este creditat/debitat cu: suma netă a valorii tranzacţiilor încheiate în contul propriu/suma netă a valorii tranzacţiilor încheiate în contul clienţilor.

Important de subliniat este faptul că una dintre cheile de verificare utilizate de A.S.F. în acţiunile de control la intermediarii autorizaţi constă în compararea evidenţelor interne referitoare la disponibilităţile clienţilor (contabilitate şi back-office) cu soldurile conturilor bancare deschise în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, în care sunt păstrate fondurile clienţilor.

ASF demostrează, după o analiză aplicată că, în urma verificărilor, pot fi identificate următoarele situaţii:

1. Banii clienţilor creditori se regăsesc în conturile bancare

a) nu există clienţi debitori la data decontării, respectiv toţi clienţii îşi respectă obligaţiile de plată pentru propriile tranzacţii

b) există clienţi debitori Ia data decontării, dar obligaţiile acestora sunt acoperite:

- utilizând disponibilităţile B. existente în conturile de clienţi (reprezentând comisioane neretrase sau alte sume păstrate în acest scop în conturile de clienţi)

- utilizând (inclusiv) disponibilităţile clienţilor creditori. Această situaţie este considerată practică frauduloasă şi se încadrează în prevederile art. 163 Iit. k2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 (acoperirea obligaţiilor ce rezultă din tranzacţiile efectuate în contul unei D../itnui client prin utilizarea fondurilor care aparţin unui client).

2. Banii clienţilor creditori nu se regăsesc în conturile bancare

a) nu există clienţi debitori la data decontării. Această situaţie este considerată practică frauduloasă şi se încadrează în prevederile art. 163 lit. c)2J din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 (înstrăinarea sau folosirea directă sau indirectă de către D.. a fondurilor unui client ori a drepturilor de natura fondurilor provenind din proprietatea asupra acestora).

b) există clienţi debitori la data decontării, dar obligaţiile acestora sunt acoperite utilizând disponibilităţile clienţilor creditori. Sumele care lipsesc din contul bancar de clienţi în raport cu evidenţele interne pot fi mai mari sau egale cu obligaţiile de plată ale clienţilor debitori. Această situaţie este considerată practică frauduloasă şi se încadrează, după caz, în prevederile art. 163 lit. c)2 şi/sau lit. k)2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006.

Concluzia ce se desprinde este aceea că, în privinţa clienţilor creditori (clienţi care nu aveau de decontat tranzacţii de cumpărare în data decontării) ale căror disponibilităţi au fost utilizate pentru acoperirea obligaţiilor de plată ale clienţilor debitori, aceştia nu pot fi identificaţi, din cauza faptului că fondurile acestora sunt păstrate împreună în acelaşi cont bancar.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei reclamantei de înlocuire a amenzii cu sancţiunea avertismentului, în sarcina recurentei au fost reţinute 8 fapte contravenţionale, pentru fiecare faptă stabilindu-se sancţiunea amenzii spre minimul prevăzut de lege. Astfel, având în vedere gravitatea faptelor contravenţionale, au fost aplicate recurentei următoarele sancţiuni:

- avertisment (pentru fapta 6);

- amendă în cuantum de 1.000 RON (pentru faptele de la pct. 2);

- amendă în cuantum de 2.000 RON (pentru fapta 3);

- amendă în cuantum de 3.000 RON (pentru fapta 5);

- amendă în cuantum de 5.000 RON (pentru faptele 4, 7 şi 8).

Potrivit art. 275 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, în cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică sancţiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz.

Având în vedere principiul proporţionalităţii, A.S.F. a a aplicat sancţiunea cea mai mare în cuantum de 5.000 RON, sancţiune ce a fost majorată cu 20%, rezultând o sancţiune finală în cuantum de 6.000 RON.

La stabilirea sancţiunii finale, în condiţiile săvârşirii a 7 din cele 8 contravenţii reţinute în sarcina recurentei reclamante, se apreciază că au fost avute în vedere circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptelor şi conduita recurentei, în acord cu art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 2340 din data de 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Va respinge cererea formulată de reclamanta A. de anulare a Deciziei ASF nr. 1118/24.05.2016, în ceea ce priveşte contravenţia enunţată la pct. 8 din această decizie.

Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 2340 din data de 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge cererea formulată de reclamanta A. de anulare a Deciziei ASF nr. 1118/24.05.2016, în ceea ce priveşte contravenţia enunţată la pct. 8 din această decizie.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2020.