Competence for sale of private property by local administration versus public procurement

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.12.2017 sub nr. x/2017 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local Al Orasului Otopeni si Primarul Orasului Otopeni anularea actului intitulat "Comunicare anulare procedura", inregistrat sub nr. x/13.04.2017, act emis de Primaria Orasului Otopeni in ceea ce priveste procedura de licitatie publica deschisa pentru vanzarea spatiului proprietate privata a orasului Otopeni, situat in Calea x, bloc A1-2A.

Prin sentinţa civilă nr. 4550 din data de 29.06.2018, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinta invocata de parata Consiliul Local al Orasului Otopeni, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata din oficiu si, a respins cererea de chemare in judecata in ceea ce o priveste pe parata Consiliul Local al Orasului Otopeni, ca fiind fomulata impotriva unei entitati administrative fara calitate procesuala pasiva. A respins cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal, fiind repartizat aleatoriu la Completul 4 recurs.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din data de 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal Completul 4 recurs s-a constatat ca fiind competent material în soluţionarea cauzei un complet specializat în soluţionarea cauzelor privind achiziţiile publice (litigiu privind aplicarea O.U.G. nr. 34/2006) şi s-a dispus înaintarea dosarului în vederea repartizării către unul dintre completurile specializate în achiziţii publice ale secţiei a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut ca fiind aplicabile prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, ale Hotărârii Colegiului de conducere al CAB nr. 233 din 28.08.2018, precum şi dispoziţiile art. 131 şi art. 136 C. proc. civ.

2.2. Prin încheierea din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Completul nr. 2 Achiziţii publice s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta - reclamantă A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Oraşului Otopeni prin Primar şi Primarul Oraşului Otopeni, în favoarea unui complet de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, a apreciat că în mod greşit primul complet (C4 recurs) sesizat cu soluţionarea recursului a reţinut că litigiul este unul de achiziţii publice, care competenţa exclusivă a unui complet specializat în soluţionarea de achiziţii publice, declinându-şi competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Astfel, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată este cererea de anulare a unui act administrativ intitulat "Comunicare anulare procedură" emis de Primăria Oraşului Otopeni, anulare care se referă la o procedură de licitaţie publică deschisă prin care Oraşul Otopeni a vândut un spaţiu aflat în proprietatea sa privată, instanţa a apreciat că procedura nu este una de achiziţie publică, ci una de vânzare la licitaţie a unui bun din domeniul privat al UAT: bunul a fost vândut printr-o procedură de licitaţie publică, care nu reprezintă o procedură de achiziţie publică, nici în sensul Legii nr. 101/2016, nici în sensul O.U.G. nr. 34/2006, aspect evident de vreme ce autoritatea publică acţionează în calitate de vânzător interesat sa valorifice un bun imobil asupra căruia avea (la momentul declanşării licitaţiei) un drept de proprietate privată (vânzare decisă în temeiul Legii nr. 215/2001), iar nu în calitate de achizitor de bunuri, servicii sau lucrări publice, astfel cum avea în vedere O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, procedura de vânzare - iar nu procedura de "achiziţie" - a fost desfăşurată în temeiul unei hotărâri a Consiliului Local - HCL Otopeni nr. 109/2011, (emisă în exercitarea atribuţiei prev. de art. 36 alin. (5) lit. b) din L215/2001 - "hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii") prin care s-au stabilit, în Anexa II, condiţiile de vânzare a imobilului şi o procedură proprie, sui generis, de evaluare a celei mai bune "oferte". Împrejurarea că aceste condiţii şi procedură de vânzare au fost descrise într-o documentaţie în care s-a folosit o terminologie specifică domeniului achiziţiilor publice nu schimbă natura procedurii - esenţială în stabilirea legislaţiei aplicabile şi, consecutiv, a competenţei de soluţionare a litigiului - dintr-una de vânzare la licitaţie într-una de achiziţie publică, competenţa completurilor specializate în achiziţii publice fiind descrisă în art. 71 din Legea nr. 101/2016 astfel:

"…cauze care au ca obiect cereri ce corespund tipurilor de acţiuni prevăzute de prezenta lege." Aceeaşi descriere este menţinută şi în art. XI din O.U.G. nr. 114/2020: completurile specializate "soluţionează cereri ce corespund tipurilor de acţiuni prevăzute de Legea nr. 101/2016…", ceea ce nu este cazul obiectului prezentul litigiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanţa de contencios administrativ a fost investită cu o cerere prin care reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ intitulat "Comunicare anulare procedură" emis de Primăria Oraşului Otopeni, anulare care se referă la o procedură de licitaţie publică deschisă prin care Oraşul Otopeni a vândut un spaţiu aflat în proprietatea sa privată, autoritatea publică având calitatea de vânzător al unui bun aflat în domeniul privat al Oraşului Otopeni.

Înalta Curte constată că în speţă este vorba despre o procedură de vânzare la licitaţie a unui bun din domeniul privat al UAT, iar nu despre o procedură de achiziţie publică.

Astfel, bunul a fost vândut printr-o procedură de licitaţie publică, care nu reprezintă o procedură de achiziţie publică, nici în sensul Legii nr. 101/2016, nici în sensul O.U.G. nr. 34/2006, aspect evident de vreme ce autoritatea publică acţionează în calitate de vânzător interesat sa valorifice un bun imobil asupra căruia avea (la momentul declanşării licitaţiei) un drept de proprietate privată (vânzare decisă în temeiul Legii nr. 215/2001 -), iar nu în calitate de achizitor de bunuri, servicii sau lucrări publice, astfel cum avea în vedere O.U.G. nr. 34/2006.

Aminteşte Înalta Curte că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul juridic al contractului de achiziţie publică, al contractului de concesiune de lucrări publice şi al contractului de concesiune de servicii, procedurile de atribuire a acestor contracte, precum şi modalităţile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri", iar potrivit art. 3, prin contract de achiziţie publică se înţelege "contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul ori mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Aşadar, în raport de aceste dispoziţii legale şi de obiectul acţiunii, în spetă, nu este vorba despre o "autoritate contractantă" în sensul legislaţiei privind achiziţiile publice.

Procedura de vânzare - iar nu procedura de "achiziţie" - a fost desfăşurată în temeiul unei hotărâri a Consiliului Local - HCL Otopeni nr. 109/2011, (emisă în exercitarea atribuţiei prev. de art. 36 alin. (5) lit. b) din L215/2001 - "hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii") prin care s-au stabilit, în Anexa II, condiţiile de vânzare a imobilului şi o procedură proprie, sui generis, de evaluare a celei mai bune "oferte". Împrejurarea că aceste condiţii şi procedură de vânzare au fost descrise într-o documentaţie în care s-a folosit o terminologie specifică domeniului achiziţiilor publice - "fişa de date a achiziţiei", "caiet de sarcini", etc - modalităţi de evaluare a celei mai convenabile oferte, sau că s-au stabilit reguli de vânzare preluate din legislaţia achiziţiilor (principiul liberei concurenţe, transparenţă, tratament egal, confidenţialitatea) nu schimbă natura procedurii - esenţială în stabilirea legislaţiei aplicabile şi, consecutiv, a competenţei de soluţionare a litigiului - dintr-una de vânzare la licitaţie într-una de achiziţie publică. Principiile menţionate sunt expresii ale principiului general al bunei-credinţe şi guvernează întreaga activitate a autorităţilor publice, fără a însemna că menţionarea lor într-un regulament adoptat de un consiliu local - chiar prin trimitere la reglementarea din O.U.G. nr. 34/2006 - transformă o procedură, de orice natură, într-o procedură de achiziţie publică.

Totodată, competenţa completurilor specializate în achiziţii publice este descrisă în art. 71 din Legea nr. 101/2016 astfel:

"(…) cauze care au ca obiect cereri ce corespund tipurilor de acţiuni prevăzute de prezenta lege." Aceeaşi descriere este menţinută şi în art. XI din O.U.G. nr. 114/2020: completurile specializate "soluţionează cereri ce corespund tipurilor de acţiuni prevăzute de Legea nr. 101/2016 (…)."

Or, prezentul litigiu nu are ca obiect soluţionarea căii de atac (recurs/plângere) împotriva modului de soluţionare a unei contestaţii vizând atribuirea unui contract de achiziţie publică formulate în baza Legii nr. 101/2016, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată în drept pe Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că litigiul nu este unul de achiziţii publice şi nu atrage competenţa exclusivă a unui complet specializat în această materie, ci a completului iniţial învestit, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Oraşului Otopeni prin primar, Primarul Oraşului Otopeni, în favoarea unui complet din cadrul Curtii de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.