Jurisdictional conflict resolved: administrative tribunal competent to hear annulment of towing order and restitution of fee as accessory claims.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 30.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Poliţia Locală A Municipiului Craiova - Serviciul Circulaţie, Municipiul Craiova - prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunta sa se dispună anularea dispoziţiei seria x.H. nr. x, de ridicare a autoturismului, emisa de Poliţia Locală a Municipiului Craiova cu consecinţa obligării pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea acestei dispoziţii, cu nerespectarea reglementarilor legale si restituirea sumei de 300 RON, sumă compusă din taxa de ridicare şi contravaloare transport, achitată conform bonului fiscal nr. x/30.07.2019.

Pe cale de excepţie, petenta a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 73/2019.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a arătat că înţelege să nu mai invoce excepţia de nelegalitate a HCL nr. 73/2019, ci să solicite, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea în tot sau în parte a Hotărârii Consiliului Local nr. 73/2019, cu menţinerea celorlalte solicitări din cererea de sesizare a instanţei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1722 din data de 29 noiembrie 2019, Tribunalul Dolj, pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale invocate, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a considerat-o întemeiată şi, admiţând-o, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova. Totodată, a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea în tot sau în parte a HCL al Municipiului Craiova nr. 73/2019 a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 17.01.2020, urmând a fi citate părţile.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că primul petit formulat de reclamantă vizează anularea Dispoziţiei de ridicare a vehiculului parcat neregulamentar R.H. nr. x/30.07.2019, în drept fiind invocate prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Reţinând prevederile art. 1 şi 8 din Legea contenciosului administrativ, care permit persoanei interesate să investească instanţa de contencios administrativ în ipoteza în care se solicită anularea unui act administrativ - definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că măsura dispusă prin Dispoziţia de ridicare a vehiculului parcat neregulamentar este una tehnico-administrativă - conform definiţiei cuprinse în art. 203 1 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, iar dispoziţia prin care este dispusă măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului este un act administrativ, îndeplinind condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că, în privinţa competenţei de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea acestei dispoziţii, sunt incidente dispoziţiile art. 109 alin. (9) din O.U.G. nr. 195/2002, care stabilesc că " Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, dacă prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel".

Or, dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevăd că "Împotriva procesului-verbal de constat are a c ontra v enţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia ", iar dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2) din actul normativ anterior menţionat prevăd: "(1)Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contrave n ţia. (2) Controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instan ţei prevăzute la alin. (1)".

Aşa fiind, tribunalul a considerat că, o cerere prin care se solicită anularea unei dispoziţii de ridicare a unui vehicul parcat neregulamentar - măsură tehnico-administrativă dispusă în vederea punerii în executare a unei sancţiuni contravenţionale competenţa instanţei care are competenţa de a analiza şi legalitatea şi temeinicia procesului-verbal sancţionator, şi anume Judecătoria în a cărei rază teritorială a fost comisă contravenţia. Cum fapta imputată reclamantei a fost săvârşită în municipiul Craiova, din punct de vedere teritorial, instanţa competentă a soluţiona cererea de anulare a Dispoziţiei de ridicare a vehiculului parcat neregulamentar este Judecătoria Craiova.

În privinţa petitului prin care s-a solicitat obligarea la restituirea sumei de 300 RON, achitată pentru reintrarea în posesia autovehiculului ridicat, se reţine că acestea au un caracter accesoriu în raport de prima cerere, fiind de competenţa aceleiaşi instanţe, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea în tot sau în parte a HCL al Municipiului Craiova nr. 73/2019, instanţa a considerat că se impune disjungerea acestuia şi formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 17.01.2020, urmând a fi citate părţile.

2.2. Prin sentinţa nr. 2379 din data de 11.03.2020, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinând, în esenţă, că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Craiova-Sectia Civilă, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi în raport de cererea formulată de reclamantă privind conexarea cu un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti.

2.3 Prin sentinţa nr. 4211 din data de 8 septembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Piteşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, s-a suspendat judecata şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din legea nr. 554/2004 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, prin raportare la obiectul acţiunii, a reţinut că dispoziţia prin care este dispusă măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului este un act administrativ, îndeplinind condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în privinţa competenţei de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea acestei dispoziţii, apreciind că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 alin. (9) din O.U.G. nr. 195/2002 prin raportare la dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât prevederile art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie s-a sâvârşit contravenţia strict pentru cazul plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, aceasta neputând fi extinsă şi în cazul actelor administrative emise în legătură cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002. Ca urmare, potrivit dispoziţiilor legii nr. 554/2004, acest capăt de cerere este de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului.

Totodată, dispoziţia seria x.H. nr. x/30.07.2019, a fost emisă în baza HCL a Mun. Craiova nr. 73/2019, astfel încât capătul de cerere privind anularea acestei dispoziţii este accesoriu capătului de cerere având ca obiect anularea HCL. Ca urmare, acesta urmează a fi judecat de instanţa competentă să judece capătul de cerere având ca obiect anularea HCL a Mun. Craiova nr. 73/2019, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Tribunalul Dolj, iar faţă de caracterul accesoriu al petitului prin care s-a solicitat obligarea la restituirea sumei de 300 RON în raport de petitul privind anularea dispoziţiei seria x.H. nr. x/30.07.2019, de ridicare a autoturismului, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a petitului accesoriu aparţine aceleiaşi instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanţa de contencios administrativ a fost investită de reclamanta cu un capăt de cerere având ca obiect anularea în tot sau în parte a HCL a Mun. Craiova nr. 73/2019, precum şi anularea dispoziţiei seria x.H. nr. x/30.07.2019, de ridicare a autoturismului, emisa de Poliţia Locală a Municipiului Craiova, si restituirea sumei de 300 RON, sumă compusă din taxa de ridicare şi contravaloare transport, achitată conform bonului fiscal nr. x/30.07.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Totodată, art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Inalta Curte constată, pe de-o parte, că dispoziţia prin care este dispusă măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului este un act administrativ, îndeplinind condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind deci un act unilateral emis de o autoritate publică - Poliţia Locală a Municipiului Craiova - în vederea executării în concret a legii care modifică raporturi juridice preexistente sau dă naştere unor raporturi juridice noi, act administrativ care poate fi atacat în justiţie de către persoanele care se consideră vătămate prin acesta.

Astfel, împărtăşind opinia judecătoriei Piteşti, în privinţa competenţei de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea acestei dispoziţii, Înalta Curte apreciază că, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 alin. (9) din O.U.G. nr. 195/2002 prin raportare la dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât prevederile art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie s-a sâvârşit contravenţia strict pentru cazul plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, aceasta neputând fi extinsă şi în cazul actelor administrative emise în legătură cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002. Ca urmare, potrivit dispoziţiilor legii nr. 554/2004, acest capăt de cerere este de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului.

Pe de altă parte, dispoziţia seria x.H. nr. x/30.07.2019, a fost emisă în baza HCL a Municipiului Craiova nr. 73/2019, astfel încât capătul de cerere privind anularea acestei dispoziţii este accesoriu capătului de cerere având ca obiect anularea HCL, acesta urmând a fi judecat de instanţa competentă să judece capătul de cerere având ca obiect anularea HCL a Municipiului Craiova nr. 73/2019, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Tribunalul Dolj.

Faţă de caracterul accesoriu al petitului prin care s-a solicitat obligarea la restituirea sumei de 300 RON în raport de petitul privind anularea dispoziţiei seria x.H. nr. x/30.07.2019, de ridicare a autoturismului, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a petitului accesoriu aparţine aceleiaşi instanţe.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Poliţia Locală a Municipiului Craiova - Serviciul Circulaţie şi Municipiul Craiova prin primar, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.