Jurisdictional conflict for judicial staff salary disputes: exclusive competence of Bucharest Court of Appeal for challenges to salary orders under Law 153/2017

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă la data de 8 mai 2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea judecătorească să se dispună:

1. recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, care depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022,

2. revocarea Deciziei nr. 147/20.07.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a reclamanţilor cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % şi a următoarelor sporuri:

- sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare;

- sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare.

3. uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017.

4. repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Mureş, instanţe care, potrivit Notei MMJS, au stabilit în mod corect drepturile salariale acordate angajaţilor.

5. obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe salariale începând cu 1 ianuarie 2018 - la zi şi pentru viitor.

6. actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

La data de 17.09.2019, anterior primului termen de judecată fixat în cauză la data de 22.10.2019, reclamaţii au depus o cerere precizatoare a acţiunii formulate prin care au arătat că renunţă la capătul de cerere nr. x, respectiv la solicitarea de revocare a Deciziei nr. 147/20.07.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare.

Totodată, reclamanţii au înţeles să precizeze petitul nr. 3 al acţiunii, în sensul: uniformizării modului de calcul al salariilor privind desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% şi a următoarelor sporuri: sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare; sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 59 din 28 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Mureş a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mures şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în cauza dedusă judecăţii, reclamanţii sunt personal auxiliar de specialitate şi personal conex reclama modalitatea de încadrare salariala, care se face prin Decizie a Preşedintelui Curţii de Apel, chiar dacă au renunţat la petitul privind revocarea deciziei, acestia solicită în continuare modificarea încadrării în vederea unei salarizări uniforme, iar aceasta se poate face numai prin emiterea deciziei de către Presedintele Curţii de Apel.

Astfel, invocând faptul că încadrarea lor nu este corectă şi solicitând încadrarea prin raportare la un alt coeficient, reclamanţii critică practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare, în conformitate cu textele legale incidente. Or, din raţiuni de simetrie juridică, acţiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis şi care este considerat ilegal.

În acest context, reţinând că reclamanţii sunt personal auxiliar de specialitate şi personal conex, făcând aplicarea art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, s-a apreciat că în speţă competenţa materială de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa nr. 507 din 30 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care stabileşte competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti doar în situaţia în care litigiul priveşte contestarea actului administrativ reprezentat de decizia organelor de conducere ale instituţiilor din sistem prin care au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul salarizat potrivit aceluiaşi capitol, precum şi a obiectului acţiunii, considerat a fi solicitarea de obligare a pârâţilor la plata unor diferenţe salariale în urma constatării discriminării raportat la persoane care ocupă funcţii similare în cadrul Curţilor de Apel Bucureşti, Bacău şi Târgu Mureş, iar nu contestarea hotărârii colegiului de conducere al curţii de apel, a considerat că instanţa competentă a soluţiona cauza este Tribunalul Mureş.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanţa de contencios administrativ, a fost învestită cu cererea formulată de reclamantii, personal auxiliar de specialitate şi personal conex în contradictoriu cu ordonatorii de credite care au atribuţii în stabilirea şi plata drepturilor lor salariale, prin care au solicitat să fie recunoscută starea discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, care depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu au fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022, stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % şi a următoarelor sporuri: sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare; sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţa care, potrivit Notei MMJS, au stabilit în mod corect drepturile salariale acordate angajaţilor; obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curţii de Apel Alba Iulia şi Tribunalului Sălaj la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe salariale începând cu 1 ianuarie 2018 la zi şi pentru viitor; actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistica şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Înalta Curte constată că deşi reclamanţii au renunţat la petitul privind revocarea deciziei, aceştia solicită în continuare modificarea încadrării în vederea unei salarizări uniforme, iar aceasta se poate face numai prin emiterea deciziei de către Preşedintele Curţii de Apel.

Potrivit art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 " (1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Aşa fiind, salarizarea personalului din justiţie se face pe baza unor ordine/decizii de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil unul dintre ordonatorii de credite (în cazul din speţă fiind vorba despre Preşedintelui Curţii de Apel). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulţumit de modalitate de calcul a salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) din textul de lege citat.

În speţă, reclamanţii invocă faptul că încadrarea lor nu este corectă, solicitând încadrarea prin raportare la un alt coeficient, criticând practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare, în conformitate cu textele legale incidente.

Astfel, în acord cu opinia Tribunalului Mureş, Înalta Curte apreciază că din raţiuni de simetrie juridică, acţiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis şi care este considerat ilegal, întrucât dacă s-ar considera că se pune în discuţie doar plata drepturilor salariale, ar însemna ca încadrarea reclamanţilor să rămână cea veche, ceea ce ar avea drept rezultat necorelarea raportului de muncă real cu cel scriptic.

Prin urmare, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor privind personalul din justiţie, Înalta Curte constatând astfel că instanţa competentă material să soluţioneze cauuza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.