Judicial salary reference values: mootness of salary claims following retroactive issuance of administrative order satisfying the demand

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 17.02.2017, reclamantele A., B. şi petenta - intervenientă în interes propriu C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul D. şi B. şi Ministrul Justiţiei:

- obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei să emită ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la data de 01.10.2016, ca urmare a emiterii ordinului nr. 219/C/01.02.2017.

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-am fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), până la momentul la care aceste drepturi au fost corect dispuse prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, respectiv până la data de 01.10.2016, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 504 din 9 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea reclamantelor A., B. şi petenta - intervenientă în interes propriu C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, a fost obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită noi ordine de salarizare reclamantelor prin raportare la VRS 405 RON începând cu 09.04.2015 şi până la 1.10.2016, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la repararea prejudiciului constând în diferenţele dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valorile indicate mai sus şi cele efectiv primite, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 3577 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de îndreptare şi în parte, cererea de completare, formulate de reclamante A. şi B., şi intervenienta C., s-a dispus îndreptarea erorii materiale prin omisiune din dispozitivul sentinţei civile nr. 2690/8.06.2018 în sensul că, la aliniatul 2 al dispozitivului se va insera, după data de 9.04.2018 şi următoarea sintagmă: "majorată cu 10% în baza legii nr. 293/2015, de la 1.12.2015", s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale din considerente, pagina 7, paragraful 6, în sensul că data aplicării majorării de 10% este 1.12.2015 şi nu 1.10.2015, cum din eroare s-a menţionat, s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei în sensul că "admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta C., în parte".

Totodată a fost obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită un nou ordin de salarizare intervenientei prin raportare la o VRS de 405 RON, începând cu 9.04.2015, majorată cu 10%, conform legii nr. 293/2010, până la 1.10.2016, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la repararea prejudiciului constând în diferenţele dintre drepturile salariale calculate conform VRS, indicate în precedent, şi cele efectiv primite de intervenientă, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală şi a fost respinsă în rest cererea intervenientei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 504 din 9 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Justiţiei şi intervenienta C. au formulat cereri de recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei de ordine publică a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi respingerii capătului de cerere având ca obiect obligarea acestuia la plata diferenţelor salariale către reclamantele-intimate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În cazul în care se va dispune respingerea excepţiei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a arătat, în esenţă că prin emiterea OMJ nr. 2066/C/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 s-a stabilit că judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, urmând să se reclaculeze şi să se plătească si diferenţele de drepturi salariale, acţiunea a rămas fără obiect, totdată, reclamantele nemaijustificând vreun interes în susţinerea pretenţiilor formulate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.2 Recurenta-intervenienta C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de intervenţie în interes propriu astfel cum a fost formulată.

A susţinut că, prin decizia nr. 47/17.01.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de aceasta împotriva încheierii de şedinţă din 29.09.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, a casat încheierea recurată şi, rejudecând, a admis în principiu cererea de intervenţie principală formulată de aceasta, însă, prin sentinţa recurată curtea de apel nu a a analizat cererea sa, în dispozitiv neexistând referiri la aceasta.

Totodată, a arătat că a formulat cerere de completare dispozitiv/îndreptare eroare materială, iar, în măsura în care prima instanţă va admite cererea, înţelege să renunţe la prezentul recurs.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 21 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, urmând să respingă ca lipsit de interes recursul declarat de intervenienta C..

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantele A., B. şi petenta - intervenientă în interes propriu C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul D. şi B. şi Ministrul Justiţiei: obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei să emită ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la data de 01.10.2016, ca urmare a emiterii ordinului nr. 219/C/01.02.2017; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea diferntelor de drepturi salariale, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Înalta Curte constată că, la data de 24 mai 2018, pârâtul Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-au statuat următoarele:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).(...)

Art. 3 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează: a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, b) pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.(...)"

Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a susţinut, prin cererea de recurs, că, urmare a emiterii OMJ nr. 2066/C/2018, acţiunea reclamantelor a rămas fără obiect, susţinere pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată.

Astfel, obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantelor de a le fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) dinLegea nr. 284/2010 şi Anexa la OMJ nr. 219/C/01.02.2017, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu acest text de lege, obiectul acţiunii existând atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond.

Instanţa de control judiciar apreciază că emiterea OMJ nr. 2066/C/2018, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei obiectului acţiunii având în vedere că la acest moment actele contestate nu îşi mai produc efectele fiind înlocuite de OMJ nr. 2066/C/2018, prin care a fost satisfăcută pretenţia reclamantelor de a le fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, astfel cum s-a solicitat prin demersul judiciar iniţiat de către acestea.

Astfel, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Ministrul Justiţiei a Ordinului nr. 2066/C/2018, prin care prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi ale asistenţilor judiciari se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (art. 1 alin. (2), începând cu 1 ianuarie 2018, urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite (art. 1 alin. (3), şi a satisfacerii pretenţiilor reclamantelor, în sensul că, potrivit noului ordin de salarizare, care a înlocuit ordinul contestat de acesta, obiectul cererii nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin emiterea OMJ nr. 2066/C/2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamante, fiind realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamante este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

3. Înalta Curte constată că recursul declarat de intervenienta C. este lipsit de interes, întrucât prin sentinţa civilă nr. 3577 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de îndreptare şi în parte, cererea de completare, formulate de reclamante A. şi B., şi intervenienta C., criticile formulate de intervenientă vizând neanalizarea şi nepronunţarea asupra cererii sale de intervenţie în interes propriu, prin cererea de recurs, aceasta menţionând că în măsura pronunţării favorabile a instanţei asupra cererii de completare/îndreptare eroare materială înţelege să nu mai susţină prezenta cale de atac.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi petenta - intervenientă în interes propriu C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul D. şi B. şi Ministrul Justiţiei, ca rămasă fără obiect; va respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă în nume propriu C., împotriva sentinţei nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi petenta - intervenientă în interes propriu C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul D. şi B. şi Ministrul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă în nume propriu C., împotriva sentinţei nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.