Mayor's incompatibility upheld: insurance agent role triggers objective sanction despite illness-driven sporadic work.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/15.03.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 175 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată de A. împotriva Raportului de evaluare nr. x/15.03.2018 emis de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 175 din 18 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul a susţinut că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu greşita aplicare a legii.

Astfel, a arătat că în prima parte a considerentelor instanţa de fond a reţinut că activităţile privind încheierea poliţelor de asigurare desfăşurate de reclamant în perioada supusă verificării, chiar dacă au fost sporadice şi intervenţia s-a datorat îmbolnăvirii urmate de decesul mamei sale, sunt de natură a realiza ipoteza instituită de art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, respectiv că aceste activităţi ar fi afectat îndeplinirea cu obiectivitate a funcţiei de primar.

În partea a doua a considerentelor hotărârii se revine asupra punctului de vedere exprimat mai sus, motivându-se că deşi activităţile desfăşurate nu au avut vreo consecinţă asupra îndeplinirii atribuţiilor aferente funcţiei publice, ipoteza prevăzută de lege este îndeplinită pentru stabilirea stării de incompatibilitate.

A mai susţinut recurentul că prin raportul de evaluare în mod nelegal s-a reţinut starea de incompatibilitate, iar instanţa de fond, preluând argumentele din raport, a pronunţat o hotărâre nelegală.

În opinia recurentului, în raportul de evaluare s-a omis să se efectueze o evaluare aprofundată a situaţiei de fapt şi de stabilire a consecinţelor juridice rezultante, în condiţiile în care agent de asigurări era mama acestuia, iar intervenţia sa a fost cauzată de îmbolnăvirea acesteia.

Totodată, la întocmirea raportului atacat nu au fost avute în vedere celelalte elemente care definesc şi stabilesc conţinutul stării de incompatibiltate, cum ar fi existenţa legăturii directe ori indirecte dintre activităţile sporadice de agent de asigurări desfăşurate în timpul liber şi atribuţiile exercitate în calitate de primar, precum şi imposibilitatea interpunerii unor interese private care ar putea decurge din asemenea activităţi peste interesele comunităţii locale şi vătămarea unor interese publice, astfel că nu sunt întrunite caracteristicile unei activităţi remunerate la care se referă textul art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, fiind aplicată în mod greşit legea de către prima instanţă, care a reţinut contrariul.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 11 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/15.03.2018, s-a reţinut în sarcina contestatorului, pentru perioada 2012-2016, întrunirea dublei calităţi de primar al com. Sînmartin şi de agent de asigurare, potrivit contractului de agent de vânzări nr. x/1.10.2012, încheiat cu B. şi, respectiv contractele de agent (persoană fizică) nr. x/23.04.2008 şi nr. x/1.12.2009, încheiate cu C. S.A., realizând venituri aferente de 1.669 RON, respectiv 24.025 RON.

Instanţa de contencios adminstrativ şi fiscal a fost învestită cu contestaţia formulată de A. prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/15.03.2018, contestaţie respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa recurată.

Prin criticile formulate, recurentul a susţinut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, precum şi că este dată cu greşita aplicare a legii, cu privire la acest din urmă motiv reiterând argumetele invocate prin contestaţie, care au fost analizate de instanţa de fond, fiind împărtăşite de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Astfel, textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - întrucât astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată, cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Înalta Curte observă că în practica instanţelor de control judiciar s-a reţinut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. atunci când există o contradicţie între soluţia pronunţată şi considerentele ce stau la baza acestea sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, ori când instanţa s-a pronunţat cu privire la altă acţiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză.

Astfel, susţinerile recurentului sunt lipsite de suport, acesta prezentând considerentele primei instanţe într-o interpretare proprie, aparent contradictorie, prin nuanţa dată de acesta, dar care nu se regăseşte în sentinţa recurată ca atare, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului neputând atrage casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul invocat.

Înalta Curte nu poate reţine nici incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

Astfel, instanţa de control judiciar aminteşte că prin reglementarea incompatibilităţilor legiuitorul a urmărit determinarea situaţiilor şi a cazurilor în care un oficial public ocupă mai multe funcţii în acelaşi timp, deşi un atare cumul este fie interzis expres de lege, fie impune abţinerea de la luarea oricărei decizii, în circumstanţele expres arătate.

Totodată, se reţine că potrivit prevederilor art. art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 "orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale".

Prin ipoteza legală prevăzută de aceste dispoziţii este instituită prezumţia că o persoană fizică nu poate exercita, concomitent, imparţial, atât funcţia reprezentant ales - primar - cât şi orice altă activitate care presupune realizarea unor venituri, întrucât se poate ca acesta să nu-şi îndeplinească cu obiectivitate atribuţiile ce-i revin în dubla calitate.

Prin urmare, funcţia de primar este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, cu excepţiile avute în vedere de către legiuitor, care însă nu sunt incidente în speţa dedusă judecăţii (cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale).

În aceste condiţii, Înalta Curte împărtăşind opinia judecătorului fondului reţine că, dată fiind natura prezumţiei instituite de legiuitor, simpla realizare a ipotezei legale, aşa cum aceasta este prevăzută în textul legal precitat, atrage sancţiunea încetării de drept a mandatului de ales local, potrivit art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, nu pot fi reţinute argumentele recurentului, reiterate prin memoriul de recurs, respectiv că mama acestuia era agentul de asigurări titular şi că intervenţia acestuia s-a datorat îmbolnăvirii şi morţii subite a acesteia, ipoteza legală precitată, art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, nu este susceptibilă de interpretări echivoce, excepţiile legale fiind strict şi limitat precizate, astfel cum s-a menţionat anterior.

În aceeaşi măsură, nici susţinerea potrivit căreia activitatea depusă în afara exercitării mandatului de primar ar fi avut un caracter sporadic nu este relevantă, întrucât legiuitorul nu distinge între un eventual caracter de permanenţă sau unul temporar, periodic, astfel că pentru asigurarea respectării principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nici instanţei de judecată nu îi este permisă o interpretate în sensul invocat de recurent.

În fine, instanţa de control judiciar constată că nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia atribuţiile desfăşurate în afara programului de lucru nu au avut un impact asupra modului de îndeplinire a atribuţiilor aferente funcţiei publice, în condiţiile în, care, după cum s-a arătat, textul legal al art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, incriminează orice conduită situată în afara ipotezei legale, fără a distinge asupra unor eventuale consecinţe asupra modului de îndeplinire a atribuţiilor aferente funcţiei publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva acesteia, ca neîntemeiată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 175 din 18 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.