Competence over mandatory disposition in economic-financial inspection: local vs. central authority jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 02.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii ANAF-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice-Biroul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 56/P/27.11.2019 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Măsurii nr. 2 din Dispoziţia obligatorie nr. x emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Activitatea de Inspecţie Fiscală-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Compartimentul Gorj, anularea Măsurii nr. 2 menţionate şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x.

A solicitat şi suspendarea actelor administrative contestate.

Prin sentinţa civilă nr. 344 din 7 iulie 2020, Tribunalul Gorj a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta ANAF-DGRFP Craiova prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că ceea ce se atacă în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal nu este Dispoziţia obligatorie nr. CRR AIF 1696/08.08.2019, ci Decizia nr. 56/P/27.11.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice-Biroul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestei dispoziţii.

Astfel, în raport cu calitatea emitentului Deciziei nr. 56/P/27.11.2019, de autoritate publică centrală, şi cu dispoziţiile art. 45 din H.G. nr. 101/2012 privind Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, că actul care face obiectul controlului instanţei de contencios administrativ este decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile, şi nu dispoziţia obligatorie emisă ca urmare a inspecţiei economico-financiare.a apreciat Tribunalul că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova este competentă material în soluţionarea acţiunii.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 17.07.2020, sub nr. x/2020.

Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 135 din 24 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că actul care produce efecte juridice şi care este supus executării este Decizia obligatorie emisă de DGRFP Craiova- Activitatea de Inspecţie Fiscală-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară, care constituie titlu de creanţă.

Astfel, autoritatea care a emis actul dedus judecăţii fiind o autoritate publică locală, în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului este competentă.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea măsurii nr. 2 din Dispoziţia obligatorie nr. x emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi a Deciziei nr. 55/P/27.11.2019 emise de Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice în soluţionarea plângerii formulate împotriva dispoziţiei obligatorii.

Prin măsura nr. 2 din dispoziţia contestată s-au dispus următoarele:

"Conducerea societăţii A. S.R.L. va proceda la recuperarea cheltuielilor de natură salarială în sumă de 11 mii RON, de la persoanele beneficiare ale acestor drepturi salariale şi/sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata acestora întrucât acestea au fost acordate prin încălcarea prevederilor O.G. nr. 26/2013 art. 10 alin. (1) lit. a) şi va proceda şi calcularea şi plata daunelor interese aferente, calculate de la data acordării şi până la data recuperării integrale a sumelor".

3.2. Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, potrivit căruia:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în funcţie de două criterii: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului contestat în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

În raport cu obiectul acţiunii, Înalta Curte constată că măsura contestată nu priveşte sume care să se încadreze între cele expres prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, accesorii ale acestora), ci se referă la venituri încasate în mod nelegal şi la daune interese corespunzătoare.

3.4. Astfel, în cauză, în stabilirea instanţei competente, nu este aplicabil criteriul valoric, ci criteriul rangului emitentului actului contestat.

Pornind de la această premisă, este necesară identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act supus executării şi care poate constitui obiect al acţiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte reţine că Dispoziţia obligatorie nr. x reprezintă titlu de creanţă şi că neaducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare, se sancţionează contravenţional, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ.

De asemenea, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 94/2011 şi art. 33 alin. (1) şi (3) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012, împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziţia obligatorie fiind privită ca un act administrativ şi nu ca un act de impunere fiscală, care să fie contestat în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Deci, actul cu caracter executoriu, care conţine măsurile de restabilire a legalităţii şi regularităţii, este dispoziţia obligatorie, în timp ce Decizia nr. 56/P/27.11.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice-Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor este actul prin care este soluţionată contestaţia administrativă prealabilă sesizării instanţei.

Prin urmare, în raport cu actul administrativ vătămător, Dispoziţia Obligatorie nr. x, şi cu emitentul acestui act, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, autoritate de rang local, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în primă instanţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj 5, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.-reprezentată legal prin administrator B. şi pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice-Biroul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.