Negative jurisdictional conflict over territorial competence in administrative salary disputes involving special-status civil servants under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 13.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D., Din E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâţilor să emită actele prin care să recalculeze şi să stabilească salariul de care beneficiază fiecare dintre membrii de sindicat reclamanţi, la nivelul maxim al salariului de bază acordat în cadrul M.A.I. - în principal, iar, în subsidiar, în cadrul aceleiaşi instituţii publice, stabilit prin raportare la aceeaşi funcţie, grad/treaptă, clasă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, familii ocupaţionale, care să includă şi drepturile stabilite/recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, începând cu 01 august 2016 până în prezent, precum şi obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele recalculate şi stabilite la nivel maxim conform petitului 1 şi cele primite efectiv de reclamanţi începând cu data de 01 august 2016 şi până la momentul stabilirii drepturilor salariale potrivit petitului 1, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea cauzei privind membrul de sindicat O. şi formarea unui nou dosar cu nr. x/2019, în care a amânat pronunţarea la data de 17 octombrie 2019 asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, ridicate din oficiu.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 6857 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, şi faptul că domiciliul reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Vâlcea.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 630 din 21 iulie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, din interogarea bazei de date DEPABD, rezultă că reclamanta are stabilită reşedinţa în Municipiul Bucureşti şi că are locul de muncă în cadrul Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.

Astfel, acţiunea a fost introdusă la instanţa în circumscripţia teritorială a căreia se află domiciliul în fapt al reclamantei, unde locuia efectiv la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "A." în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat menţionaţi în practicaua prezentei decizii, funcţionari publici cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii, 13.05.2019, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

3.2. Faţă de modificările articolului menţionat, s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul persoane fizică, iar, prin introducerea alin. (4), nu mai poate fi stabilită competenţă teritorială a tribunalului în funcţie de sediul Sindicatului.

Astfel, competenţa se stabileşte prin raportare la domiciliul reclamantului, membru de sindicat.

Dispoziţiile art. 87 C. civ. prevăd că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este locul unde acesta declară că îşi are locuinţa principală".

Conform art. 86 alin. (2) C. civ., "Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi o singură reşedinţă, chiar şi atunci când deţine mai multe locuinţe".

De asemenea, art. 91 C. civ. prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realitaţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

3.3. În cauză, Înalta Curte constată că, la data formulării acţiunii, 13.05.2019, domiciliul reclamantei O. era în judeţul Vâlcea.

Astfel, potrivit adresei aflate la dosarul Tribunalului Vâlcea, din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date rezultă că reclamanta a avut domiciliul în Brezoi, judeţul Vâlcea, începând cu data de 31.08.2017, şi că, în perioada 17.09.2019-16.09.2020, are reşedinţa în Bucureşti.

Acest aspect reiese şi din copia Cărţii de Identitate depusă la dosarul Tribunalului Vâlcea, potrivit căreia începând cu data de 17.09.2019 reclamanta şi-a stabilit reşedinţa în Bucureşti.

Deci, la data de 13.05.2019, reclamanta avea domiciliul în Brezoi, judeţul Vâlcea, neavând stabilită nicio reşedinţă diferită de domiciliu.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Vâlcea, în a cărui circumscripţie se afla domiciliul reclamantei la momentul formulării acţiunii.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta O. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "A." şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.