Tax jurisdiction set by assessed tax value, not fiscal procedure code; Bucharest Tribunal competent for 1.52M RON challenge.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Litigation Section, has material competence to hear the case at first instance, thereby overturning the Court of Appeal’s declination and affirming the Tribunal’s jurisdiction. The dispute involved a company challenging a tax assessment decision and the related decision rejecting its administrative appeal, which imposed additional corporate profit tax of 1,520,338 RON and reduced a fiscal loss, and the question was whether the case fell within the tribunal’s or the court of appeal’s jurisdiction. The Court held that, under Article 10(1) of Law No. 554/2004, jurisdiction for tax and fiscal litigation is determined solely by the value of the fiscal debt actually established by the contested acts—here 1,520,338 RON, below the 3,000,000 RON threshold—and not by Article 272 of the Fiscal Procedure Code (Law No. 207/2015), which governs only the competence of administrative fiscal bodies, not courts; moreover, no separate decision modifying the tax base regarding the fiscal loss was issued or contested. Accordingly, the Court established competence in favor of the Bucharest Tribunal, and the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 272 din Legea nr. 207/2015, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ; Tax jurisdiction set by assessed tax value, not fiscal procedure code; Bucharest Tribunal competent for 1.52M RON challenge: The dispute involved a company challenging a tax assessment decision and the related decision rejecting its administrative appeal, which imposed additional corporate profit tax of 1,520,338 RON and reduced a fiscal loss, and the question was whether the case fell within the tribunal’s or the court of appeal’s jurisdiction. The Court held that, under Article 10(1) of Law No. 554/2004, jurisdiction for tax and fiscal litigation is determined solely by the value of the fiscal debt actually established by the contested acts—here 1,520,338 RON, below the 3,000,000 RON threshold—and not by Article 272 of the Fiscal Procedure Code (Law No. 207/2015), which governs only the competence of administrative fiscal bodies, not courts; moreover, no separate decision modifying the tax base regarding the fiscal loss was issued or contested. Accordingly, the Court established competence in favor of the Bucharest Tribunal, and the decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and determining the competent court in the final order.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.09.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta MFP-ANAF-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Serviciul soluţionare contestaţii, anularea Deciziei nr. 191/07.03.2019 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare nr. F-S6 63/29.06.2019 emise de Administraţia Sector 6 a Finanţelor Publice în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/29.06.2018, cu consecinţa admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 974 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
A apreciat instanţa, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că, în concret, a fost învestită cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 191/2019 de respingere a contestaţiei privind Decizia de impunere nr. x/29.06.2018 emisă de Administraţia Sector 6 a Finanţelor Publice pentru suma de 1.520.338 RON, creanţă fiscală care nu depăşeşte plafonul de 3.000.000 RON instituit de art. 10 alin. (1) din lege.
Referitor la art. 272 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a reţinut Curtea că acest articol stabileşte reguli pentru determinarea competenţei de soluţionare a contestaţiilor la nivelul structurilor specializate ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, această normă nefiind incidentă în situaţia acţiunii de contencios administrativ şi fiscal, pentru care competenţa se stabileşte potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faptul că organul fiscal a dispus diminuarea pierderii fiscale în cazul societăţii reclamante cu suma de 4.849.083 RON nu este în legătură cu aspectul competenţei materiale de judecată, creanţa fiscală stabilită prin actele litigioase fiind de 1.520.338 RON.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2574 din 1 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut Tribunalul că reclamanta a contestat atât valoarea impozitului stabilit suplimentar prin dispozitivul actelor administrative, în valoare de 1.520.338 RON, cât şi diminuarea pierderii fiscale menţionate în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală, în valoare de 4.849.083 RON.
Astfel, în raport cu art. 268 şi urm. Codul de procedură fiscală şi cu dispoziţiile pct. 5.5 din Instrucţiunile pentru aplicarea Titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a reţinut Tribunalul că, acţiunea în contencios fiscal fiind continuarea procedurii administrative fiscale în reglementarea căreia criteriul valoric de stabilire a competenţei organului de soluţionare are în vedere cuantumul total al sumelor contestate, inclusiv valoarea diminuării pierderii fiscale, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel prin raportare la cuantumul total al sumelor contestate, impozit stabilit suplimentar, în valoare de 1.520.338 RON, plus diminuarea pierderii fiscale, de 4.849.083 RON.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în condiţiile art. 135 raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
3.1. Înalta Curte constată că obiectul acţiunii priveşte anularea Deciziei nr. 191/07.03.2019 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în soluţionarea contestaţiei reclamantei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.06.2018 emise de Administraţia Sector 6 a Finanţelor Publice Bucureşti, prin care a fost stabilit un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 1.520.338 RON.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În cauză, suma ce trebuie achitată de reclamanta A. S.R.L. urmare a emiterii deciziei de impunere, constând în impozit pe profit suplimentar, este în cuantum de 1.520.338 RON, sub pragul valoric de 3.000.000 RON menţionat la art. 10 alin. (1) din lege.
3.2. Sub aspectul stabilirii instanţei competente material, în litigiile de contencios administrativ fiscal sunt relevante dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, nefiind incidente dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care reglementează competenţa organelor fiscale în soluţionarea contestaţiilor formulate "împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin decizie de modificare a bazei de impunere, precum şi împotriva deciziei de reverificare", şi nu competenţa instanţelor de judecată.
De altfel, Înalta Curte constată că, deşi prin raportul de inspecţie fiscală, s-a reţinut diminuarea pierderii fiscale, în cauză nu s-a emis şi nu s-a contestat vreo decizie de modificare a bazei de impunere în ceea ce priveşte pierderea fiscală (după cum prevede art. 272 anterior menţionat).
3.3. Prin urmare, în raport cu cuantumul sumei ce face obiectul actelor administrativ-fiscale contestate, de 1.520.338 RON, competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTEMOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Serviciul Soluţionare Contestaţii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.