Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5338/2020 AI generated

Obligation to cite anti-discrimination authority in constitutional referral proceedings regarding procedural unconstitutionality

Case Number Decizia nr. 5338/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the appellant against the July 28, 2020, chamber order, leaving the lower court’s procedural ruling in force, thereby rejecting the challenge to the refusal to summon the National Council for Combating Discrimination (CNCD) and upholding the admission of the constitutional unconstitutionality exception for specific provisions of the Code of Civil Procedure. The dispute arose in an administrative litigation case where the original action sought to establish the Ministry of Regional Development and Public Administration’s failure to respond to a petition, with the appellant later arguing that the hearing was null and void due to the court’s omission to cite the CNCD under Law No. 137/2000 and its alleged violation of the 2006 Unified Jurisdiction Decision regarding the right to appeal inadmissibility orders. The Court determined that the appellant’s underlying claim did not constitute a direct discrimination action under Law No. 137/2000, so the CNCD was not a mandatory party, and that the procedural framework for appeals cannot be altered to introduce new parties, while noting that the lower court correctly informed the parties of their right to appeal under Article 160(3) and Article 496 of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 488 din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 160 alin. (3) C. proc. civ, art. 178 alin. (1) C. proc. civ; Obligation to cite anti-discrimination authority in constitutional referral proceedings regarding procedural unconstitutionality: Prin încheierea de şedinţă din 28 iulie 2020, Înalta Curte a admis cererea petentului A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

Keywords

AI generated
violation of procedural rights article of civil procedure constitutional jurisdiction right to petition hearing of the parties established right

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin acţiunea înregistrată la data de 16.01.2017 sub nr. de dosar x/2014 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, să se constate lipsa răspunsului pârâtului la petiţia formulată de reclamant în data de 29.06.2016, să se dispună sancţionarea disciplinară a funcţionarilor responsabili, prezentarea de către pârât a copiilor după competenţele profesionale a celor 22 de persoane din cadrul IGSU şi anularea sesiunilor de examen din data de 21-22.06.2016.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 30 mai 2017, Curtea a respins cererea de recuzare formulată de reclamant.

Prin sentinţa civilă nr. 94 din 28 iunie 2017, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.

1.3. Împotriva acestor hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat sub nr. x/2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În cursul soluţionării recursului, recurentul-reclamant a depus note scrise prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a art. 35 şi a art. 488 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2549 din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

2.1. Pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a art. 35 şi a art. 488 C. proc. civ., s-a format dosar asociat, dosarul nr. x/2017, repartizat aleatoriu, din eroare, pe rolul Completului 10 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi.

Pentru termenul din 01.07.2020, recurentul a mai depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii" (intitulat eronat de petent a fi 486 alin. (3) C. proc. civ.).

Prin încheierea de şedinţă din 1 iulie 2020, s-a dispus scoaterea de pe rolul Completului 10 a dosarului şi înaintarea acestuia la completul iniţial învestit, Completul 5.

2.2. Pentru termenul din 28.07.2020, recurentul a depus şi o cerere prin care a invocat excepţia nulităţii şedinţei de judecată faţă de lipsa citării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pe motiv că în cauză este în discuţie chiar scutirea de taxa de timbru a unei persoane care reclamană în instanţă o discriminare.

Prin încheierea de şedinţă din 28 iulie 2020, Înalta Curte a admis cererea petentului A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

A respins cererea petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi a dispoziţiilor art. 35 şi art. 488 din C. proc. civ.

În practicaua încheierii, Înalta Curte a calificat excepţia nulităţii şedinţei de judecată ca fiind o excepţie relativă la nelegala îndeplinire a procedurii de citare, excepţie pe care a respins-o, reţinând că a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, iar calitatea de parte în cauză o au doar părţile din litigiul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

3. Cererea de recurs formulată împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva încheierii de şedinţă din 28 iulie 2020, petentul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992.

A arătat că, deşi a informat instanţa, aceasta a omis a cita obligatoriu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, în cauză fiind în discuţie pentru admisibilitatea cererii pe fond chiar scutirea de taxă de timbru a unei persoane care reclamă în instanţă o discriminare.

A apreciat că exercitarea cu exces de putere a dreptului de apreciere a unei instanţe de judecată, de a desconsidera o normă juridică care asigură desfăşurarea unui proces în mod echitabil prin participarea unei terţe autorităţi publice abilitate în protejarea unui drept recunoscut de Constituţia României şi CEDO, semnifică întoarcerea civilizaţiei în evul mediu întunecat, la procesele inchiziţiei, în care justiţiabilul era obligatoriu a fi înfierat.

Astfel, în temeiul art. 178 alin. (1) şi a prevederilor art. 160 alin. (3) C. proc. civ., a invocat nulitatea şedinţei de judecată din data de 28 iulie 2020 şi, implicit, nulitatea tuturor actelor de procedură rezultate din aceasta, întrucât instanţa nu şi-a îndeplinit obligaţia de a cita Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

A apreciat recurentul-reclamant că instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu a respectat dispoziţiile Deciziei nr. XXXVI/2006 pronunţate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţate chiar în raţiunea evitării unui mod subiectiv şi discreţionar de către instanţele de judecată a excepţiilor de neconstituţionalitate.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant A. nu critică soluţia instanţei asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva admisibilităţii acesteia, ci invocă nerespectarea normelor de procedură care ar atrage sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 178 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Nu se poate reţine incidenţa art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, invocat de recurent, pentru că acesta este aplicabil în cauzele prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol, respectiv în cererile formulate în faţa instanţei de judecată de persoana care se consideră discriminată.

Or, după cum s-a consemnat la pct. 1 al prezentei decizii, reclamantul A. a formulat cererea de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care solicita constatarea lipsei răspunsului autorităţii la petiţia sa şi obligarea autorităţii la sancţionarea funcţionarilor responsabili.

În cursul soluţionării recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 30 mai 2017 şi împotriva sentinţei civile nr. 94 din 28 iunie 2017 ale Curţii de Apel Oradea, recurentul-reclamant a înţeles să formuleze cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi a dispoziţiilor art. 35, art. 486 alin. (2) şi art. 488 C. proc. civ.

4.2. De asemenea, din interpretarea art. 478 şi art. 494 C. proc. civ., rezultă că, în căile de atac, nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Astfel, contrar alegaţiilor recurentului, în cauză, pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu se impunea citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, această instituţie nefiind parte în dosarul de fond şi, implicit, nici în dosarul de recurs în care s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale.

4.3. Nu sunt fondate nici susţinerile recurentului privind nerespectarea dispoziţiilor Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Potrivit celor statuate prin această decizie, "Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.".

Or, în cuprinsul încheierii recurate, instanţa a consemnat calea de atac împotriva acesteia, recursul, şi termenul pentru exercitarea acesteia, 48 de ore de la pronunţare, neputându-se constata încălcarea deciziei amintite.

4.4. Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.