Securitate collaborator status requiring corroboration of verbal reports and proof of restriction of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.01.2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1792 din 17 mai 2017, Curtea a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului CNSAS.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe intimatul-pârât A..

2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., a susţinut recurentul-reclamant că hotărârea atacată nu îndeplineşte standardele de claritate impuse şi că o hotărâre insuficient motivată echivalează cu o hotărâre nemotivată.

Astfel, instanţa nu a analizat poziţia intimatului-pârât cu privire la Raportul informativ din data de 05.04.1988, pronunţând o hotărâre insuficient motivată.

2.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut recurentul că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, raportat la considerentele Deciziei nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale.

Din cuprinsul considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672/2012, rezultă că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, în condiţiile în care sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Atât timp cât consemnările ofiţerilor de Securitate sunt coroborate cu alte informaţii provenite din alte documente, care confirmă furnizarea unor informaţii importante către Securitate, sau atestă măsuri luate în urma informaţiilor primite, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii pot duce la reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Raportul la care a făcut referire în acţiune consemna manifestarea unei atitudini potrivnice regimului comunist de către persoana denunţată.

A mai arătat recurentul-reclamant că reţinerea în rapoartele Securităţii a unor consemnări cu privire la manifestarea unor atitudini potrivnice regimului comunist le era profund defavorabilă ofiţerilor care instrumentau dosarele, nicidecum în interesul acestora.

Ofiţerii de Securitate nu aveau interesul de a raporta existenţa unor acţiuni sau atitudini potrivnice regimului, ci, dimpotrivă, interesul lor era de a raporta stăpânirea corespunzătoare a situaţiei şi prevenirea oricăror acţiuni potrivnice.

Astfel, în cauză, cu atât mai mult informaţiile cuprinse în Raport puneau în dificultate ofiţerii de Securitate, cărora li s-ar fi reproşat că au permis plecarea din ţară a persoanei, deşi fuseseră înştiinţaţi de intenţia acesteia de a nu se mai întoarce, dacă va reuşi să părăsească ţara.

În concluzie, ofiţerul de Securitate nu avea niciun interes să consemneze informaţiile cuprinse în Raportul informativ din data de 05.04.1988, dacă acestea nu ar fi fost reale.

Instanţa de fond ar fi trebuit să coroboreze conţinutul înscrisurilor aflate la dosar cu datele sau informaţiile expuse şi să admită acţiunea.

A precizat recurentul-reclamant că definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii nu cere existenţa unei pluralităţi de informaţii furnizate, fiind de ajuns şi un singur denunţ, care să îndeplinească cerinţele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea acestei calităţi.

3. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a actelor şi lucrărilor dosarului, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

3.1. Nu se poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv, recurentul-reclamant apreciază că prima instanţă nu ar fi analizat poziţia intimatului-pârât cu privire la Raportul informativ din data de 05.04.1988 semnat de lt. col. B., pronunţând o hotărâre insuficient motivată.

Or, după cum reiese din considerentele hotărârii recurate, prima instanţă s-a aplecat asupra acestui document, reţinând, însă, că, fiind întocmit de ofiţerul de securitate, nu poate avea o valoare probatorie cât timp nu se coroborează cu alte probe în sensul impus de lege, eventuale declaraţii ale pârâtului care să poată fi evaluate în mod nemijlocit.

Astfel, în raport cu opinia instanţei asupra documentului respectiv, nu poate fi avută în vedere critica recurentului.

De altfel, instanţa de control judiciar, contrar alegaţiilor recurentului-reclamant, care încearcă să inducă ideea unei aşa-zise recunoaşteri a pârâtului cu privire la cele consemnate în raportul informativ, constată că notele scrise depuse de intimatul-pârât, în care expune circumstanţele în care a fost întocmit raportul, nu pot fi interpretate ca fiind o recunoaştere în sensul conţinutului exact al unei delaţiuni cu privire la persoana vizată.

Deci, Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., fiind expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate şi fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă, care a redat şi s-a pronunţat în raport cu conţinutul tuturor documentelor apreciate de reclamant a fi relevante prin acţiune.

3.2. De asemenea, nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond aplicând şi interpretând corect dispoziţiile de drept material.

Noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informaţie sau declaraţie se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.

Din analiza materialelor informative prezentate de recurent, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securităţii întrucât îi lipseşte elementul esenţial prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Informaţiile furnizate vizau activităţi obişnuite ale persoanelor cu privire la care era chestionat, informaţii care nu erau de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale persoanelor respective.

În cauză, singurele împrejurări de fapt care ar fi atestat denunţarea de către intimat a unor atitudini potrivnice regimului comunist sunt cuprinse în raportul informativ din 05.04.1988 întocmit de ofiţerul de securitate, în care se face referire la discuţiile purtate cu sursa, fiind vorba, în mod evident, despre relatări verbale consemnate de un lucrător al Securităţii, care nu pot suplini dovezile în privinţa conţinutului informaţiilor şi a posibilelor consecinţe ale acestora.

Acest înscris nu poate avea relevanţa juridică pretinsă de recurent întrucât, în cauză, nu au fost prezentate şi alte probe care să permită o apreciere în sensul celor susţinute prin recurs, astfel că nu se impune o soluţie contrară celei adoptate de judecătorul fondului, avându-se în vedere şi Decizia nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale, invocată, de altfel, chiar de către recurent.

Curtea Constituţională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" sunt neconstituţionale, deoarece constatarea calităţii de colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii".

Instanţa de contencios constituţional a apreciat că, pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi, implicit, dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice.

Astfel, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

3.3. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1792 din data de 17 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.