CNSAS status of Security operative: whether politically motivated intelligence activities violated the right to private life under O.U.G. 24/2008 despite compliance with communist-era statutory mandates

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.06.2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3428 din 3 octombrie 2017, Curtea a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârât.

A admis acţiunea reclamantului CNSAS şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, rejudecând, respingerea acţiunii reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca lipsită de interes, iar, pe fond, ca nefondată.

2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurentul că motivarea instanţei în respingerea excepţiei lipsei de interes este nelegală, pentru că judecata se face după normele de procedură aplicabile speţei şi, în lipsa unor norme speciale în chiar actul normativ, sunt aferente dispoziţiile C. proc. civ., art. 32 alin. (1) şi at. 33.

Condiţia ca interesul să fie actual, impune ca acesta să existe atât la momentul introducerii acţiunii, cât şi pe tot parcursul judecăţii cauzei. Or, el este pensionar din data de 26.04.2017, în baza Deciziei nr. 92867/12.05.2017, astfel că, la momentul introducerii acţiunii, nu mai deţinea niciuna dintre funcţiile, demnităţile sau calităţile prevăzute de art. 3 lit. b)-h1) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.2. Referitor la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a susţinut recurentul că instanţa de fond a nesocotit faptul că, în calitate de militar şi cadru de informaţii, şi-a desfăşurat activitatea în conformitate cu prevederile Statutului corpului ofiţerilor, aprobat prin HCM nr. 924/1964, care statua obligaţia cadrelor militare să fie loiale şi devotate statului român, să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi ale şefilor.

În niciunul dintre actele normative de linie, Decretul Consiliului de Stat nr. 121/1978 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, Instrucţiunile nr. 00190/1987 ale Departamentului Securităţii Statului, scopul activităţii de informaţii nu era identificat cu susţinerea puterii totalitare comuniste, ci cu apărarea securităţii statului.

În perioada în care a lucrat ca ofiţer în fosta Securitate, nu a avut cazuri de cercetare penală, informaţiile obţinute şi documentele fiind valorificate exclusiv prin măsuri de prevenire.

Nu contestă calitatea sa de fost ofiţer al Securităţii, însă contestă faptul că activitatea desfăşurată în această calitate nu ar fi fost conformă cu prevederile legale în vigoare pentru perioada respectivă. Singurul temei pentru stabilirea responsabilităţii sale în această privinţă este cadrul legal în care şi-a desfăşurat activitatea. Poate răspunde pentru activităţile sale profesionale doar în măsura în care ar fi încălcat legea ori ar fi aplicat-o abuziv.

Activităţile informative considerate că au lezat drepturi şi libertăţi cetăţeneşti au avut la bază limitări constituţionale privind incriminările penale ale unor fapte, precum trecerea ilegală a frontierei de stat, manifestările duşmănoase ş.a., fapte la care se face trimitere şi în prezenta cauză.

În plus, activităţile informativ operative incriminate ca acţiuni de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti erau reglementate înainte de decembrie 1989 de legislaţia în vigoare, regăsindu-se în arsenalul tuturor serviciilor de informaţii din lume.

Faptele pentru care este culpabilizat în acţiune nu erau incriminate prin legea penală în vigoare la acea dată, impunându-se respectarea principiului de drept potrivit căruia nu există pedeapsă fără lege, principiu de drept care se regăseşte şi în art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Aceeaşi convenţie interzice şi abuzul de drept, la art. 17, şi discriminarea, la art. 14, fapte pe care CNSAS încearcă să le promoveze prin acţiunea în constatare.

A mai solicitat recurentul-pârât a se constata că, în cauză, nu este probată vreo activitate a sa prin care să fi fost încălcate drepturi sau libertăţi fundamentale, respectiv dreptul la viaţă privată al persoanelor care au făcut obiectul dosarelor nominalizate în nota de constatare. În perioada august 1988- decembrie 1989 în care şi-a desfăşurat activitatea ca ofiţer al fostei Securităţi, a făcut-o în strictă conformitate cu legile ţării, cu jurământul militar, cu ordinele şi dispoziţiile de muncă legale în vigoare, scopul principal urmărit fiind acela de a sluji interesele ţării şi ale poporului român.

3. Apărările intimatului-reclamant

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat, în esenţă, că nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau mijloace mai puţin violente, important fiind faptul că simpla obţinere şi, mai ales, folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu avea de a face cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

4. Decizia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de pârât, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent.

4.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. (exempli gratia, nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii), ceea ce nu se poate reţine în privinţa hotărârii de fond.

Or, soluţia dată asupra unei excepţii invocate în cursul judecăţii nu se poate încadra în ipoteza prevăzută de acest motiv de casare, decât, eventual, în ipoteza în care excepţia, invocată cu respectarea dispoziţiilor procedurale, ar fi fost lăsată nesoluţionată de instanţa sau ar fi fost soluţionată cu nerespectarea principiului contradictorialităţii.

Astfel, criticile recurentului-pârât vizând nelegala respingere a excepţiei lipsei de interes ar putea fi încadrate în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, care, însă, este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.

4.2. Nu poate fi reţinută nici incidenţa pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., prima instanţă interpretând şi aplicând corect normele de drept material incidente, atât în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, cât şi fondul acţiunii.

Excepţia lipsei de interes invocată în faţa primei instanţe a făcut obiectul unei analize atente din partea judecătorului fondului, care a respins-o în mod temeinic şi legal.

În cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 sunt prevăzute condiţiile în care Consiliul Naţional al Securităţii se poate sesiza pentru a verifica dacă o persoană are calitatea de lucrător al Securităţii şi de a solicita instanţei constatarea acestei calităţi.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a şi art. 3 lit. b)-h1) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se poate sesiza din oficiu pentru verificarea calităţii de lucrător al Securităţii a persoanelor care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile enumerate, printre care şi funcţia de şef al unei direcţii judeţene de informaţii.

Prin urmare, sub aspectul interesului acţiunii, ceea ce interesează pentru examinarea calităţii de lucrător al Securităţii este faptul că declanşarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 a avut în vedere calitatea deţinută de persoana vizată la momentul autosesizării Consiliului, iar împrejurarea că, ulterior, au intervenit modificări în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei, nu este de natură a afecta desfăşurarea procedurii instituie de actul normativ menţionat.

4.3. Pe fondul cauzei, Înalta Curte, analizând ansamblul criticilor invocate de recurentul-pârât A., constată că acestea reprezintă o reluare in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, recurentul limitându-se la a susţine că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material.

Apreciază instanţa de control judiciar că înscrisurile depuse la dosar în probaţiune, al căror conţinut este descris în considerentele sentinţei recurate, demonstrează, cu prisosinţă, că acţiunile întreprinse de recurentul-pârât pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată, protejat normativ, cel puţin la nivel formal, şi în perioada anterioară anului 1989.

Nu pot fi avute în vedere alegaţiile recurentului-pârât, care invocă respectarea cadrului legal în care şi-a desfăşurat activitatea, susţinând că acţiunile de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti erau reglementate de legislaţia în vigoare, regăsindu-se în arsenalul tuturor serviciilor de informaţii din lume.

În momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane erau preluate şi prelucrate de autorităţi şi deveneau obiect de lucru al acestora, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, se producea încălcarea dreptului la viaţă privată.

Din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, importantă este imixtiunea arbitrară în viaţă personală a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana, ofiţer sau subofiţer al Securităţii, să fi desfăşurat activităţi care au vizat suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Or, măsurile recurentului-pârât, expuse în mapele de verificare depuse la dosarul de fond, au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, rezultând că acesta a încălcat în mod neechivoc dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, conducând la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

4.4. Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 3428 din data de 3 august 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.