Scope of Court of Accounts audit jurisdiction over public research institute’s delegated domain registry revenues

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.10.2019, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării încheierii nr. 21/02.10.2019, a Deciziei nr. 4/2019 şi a Raportului de control înregistrat sub nr. x/08.02.2019 emise de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anularea acestor acte, ce formează obiectul dosarului nr. x/2019

A mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi restituirea cauţiunii achitate pentru soluţionarea cererii de suspendare.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 897 din 4 decembrie 2019, Curtea a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

A respins cererea de restituire a cauţiunii, ca prematură.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta a formulat recurs, solicitând desfiinţarea în tot a hotărârii recurate, ca netemeinică şi nelegală, şi, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurentul-reclamant că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale de strictă interpretare şi aplicare raportat la calitatea sa de "instituţie publică". Normele legale la care s-a făcut referire în motivarea hotărârii prevăd calitatea sa de "entitate de drept public", cu atât mai mult cu cât H.G. nr. 328/2020 lămureşte acest aspect. Cele două noţiuni nu sunt similare, iar legislaţia care reglementează activitatea Curţii de Conturi a României nu prevede posibilitatea efectuării unui control la entităţile de drept public.

A invocat recurentul, referitor la lipsa de competenţă a Curţii de Conturi, opinia exprimată în hotărârea civilă nr. 3928 din 12 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal din dosarul nr. x/2018, din care rezultă că sumele provenite din activitatea A. nu sunt supuse controlului Curţii de Conturi, deoarece această atribuţie nu a fost acordată de Statul Român, ci de B..

Activitatea de administrare a domeniilor nu implică autoritatea de stat, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică nu acţionează ca organ al statului în regim de putere publică, respectiv ca autoritatea naţională de reglementare. A fost delegat de B., care face parte din ICANN (B.), ca registru de administrare pentru domenii.ro, activitatea pe care o desfăşoară în această calitate neimplicând vreun act administrativ în sensul legii sau vreun raport juridic specific de drept administrativ.

În acest condiţii, sumele de bani încasate de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, ca registru de domenii.ro, nu pot face obiectul verificării Curţii de Conturi a României şi nu pot fi considerate prejudicii.

Astfel, Institutul nu este o instituţie publică, iar entităţile de drept public nu sunt prevăzute în legislaţia specială a Curţii de Conturi, banii încasaţi din activitatea domenii.ro fiind bani proprii.

A mai susţinut recurentul-reclamant că un alt element ce trebuia analizat de prima instanţă este acela privind pipăirea fondului, cu atât mai mult cu cât nelegalitatea actelor atacate este vădită şi rezultă dintr-o analiză sumară a acestora.

Paguba iminentă constă în cheltuielile ce vor fi efectuate cu comunicarea notificărilor, taxele de timbru, cauţiuni etc., în condiţiile în care există fără putinţă de tăgadă siguranţa admiterii cererii principale, iar aceste cheltuieli vor fi efectuate inutil şi nejustificat.

3. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că acesta nu este motivat şi că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, reiterând susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aspecte care ţin de netemeinicia hotărârii instanţei de fond.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

4.1. Obiectul acţiunii priveşte suspendarea executării încheierii nr. 21/02.10.2019, a Deciziei nr. 4/2019 şi a Raportului de control înregistrat sub nr. x/08.02.2019 emise de pârâta Curtea de Conturi a României, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.

Legea nr. 554/2004 prevede în art. 14 şi 15 atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

4.2. Constată Înalta Curte că, în combaterea respingerii cererii de suspendare, recurentul-reclamant s-a limitat la a aprecia că este nelegală şi nejustificată susţinerea instanţei de fond şi că paguba iminentă constă în cheltuielile cu comunicarea notificărilor, în taxele de timbru, cauţiuni pentru proces.

Recurentul nu aduce niciun argument pertinent în ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei recurate relativ la constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004.

4.3. Însă, recurentul critică legalitatea hotărârii primei instanţe din perspectiva competenţei Curţii de Conturi a României de a controla activitatea sa şi, implicit, de a emite actele contestate.

Astfel, în esenţă, apreciază că nu ar fi o instituţie publică şi că entităţile de drept public nu sunt prevăzute în legislaţia specială a Curţii de Conturi şi că banii încasaţi din activitatea domenii.ro sunt bani proprii, argumente pe care le-a prezentat şi prin acţiunea introductivă de instanţă.

Or, asupra acestor aspecte prima instanţă a reţinut corect faptul că reclamantul este o instituţie de drept public, adică o entitate publică, susceptibilă de a face obiectul unui control al Curţii de Conturi.

Pe lângă argumentele avute în vedere de prima instanţă, argumente care nu este necesar a fi reluate prin prezenta decizie, Înalta Curte constată că recurentul interpretează eronat şi trunchiat dispoziţiile legale, inclusiv cele privind organizarea şi funcţionarea sa, când încearcă să disocieze noţiunea de "instituţie publică" de cea de "entitate de drept public", pentru că (fără a aprofunda aici aceste noţiuni) instituţia publică face parte/poate fi cuprinsă în rândul entităţilor de drept public.

Astfel, reţine instanţa de control judiciar că Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică este o entitate de drept public din sfera cercetării ştiinţifice, care desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul informaticii.

Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestuia se întemeiază pe dispoziţiile O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

Conform acestui art. 7 din acest act normativ, "În sistemul naţional de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse următoarele categorii de unităţi şi instituţii de drept public:

a) institute naţionale de cercetare-dezvoltare;

(...)."

De altfel, chiar recurentul indică prin cererea de recurs, în ceea ce priveşte forma sa de organizare, dispoziţiile H.G. nr. 328/2020 privind modificarea şi completarea H.G. nr. 1621/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti.

Potrivit acestor acte normative, "Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti se organizează şi va funcţiona ca persoană juridică română, în baza O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, în coordonarea Secretariatului General al Guvernului.".

Prin urmare, contrar alegaţiilor din cuprinsul cererii de recurs, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică este o instituţie de drept public, înfiinţată prin lege, aflată în coordonarea unui organ al administraţiei publice centrale, Secretariatul General al Guvernului, a cărei activitate poate face obiectul controlului Curţii de Conturi a României, conform art. 1 alin. (1), art. 23 lit. a) şi art. 26 lit. h) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

4.4. Soluţia instanţei de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Informatică împotriva sentinţei civile nr. 897 din data de 4 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.