University’s unmotivated appeal annulled; budgetary claim upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal (recurs) filed by the appellant university as unmotivated, thereby upholding the lower court’s judgment that had rejected the underlying administrative action as unfounded; the appellate dismissal is final and definitive. The dispute arose from the appellant’s challenge to a decision confirming a budgetary claim of RON 80,851.81 imposed for alleged irregularities in an EU-funded operational program, and to the rejection of its administrative contestation as inadmissible because the initial finding could only be challenged directly in court. The Court held that, although the appellant formally invoked the cassation ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, it merely reiterated factual arguments from its initial action without identifying or demonstrating any misapplication of substantive law by the trial court, failing to meet the specific and limiting requirements for appeal grounds; under Articles 486(1)(d) and 489(2) C. proc. civ., such generic or imprecise reasoning renders the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; University’s unmotivated appeal annulled; budgetary claim upheld: The dispute arose from the appellant’s challenge to a decision confirming a budgetary claim of RON 80,851.81 imposed for alleged irregularities in an EU-funded operational program, and to the rejection of its administrative contestation as inadmissible because the initial finding could only be challenged directly in court. The Court held that, although the appellant formally invoked the cassation ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, it merely reiterated factual arguments from its initial action without identifying or demonstrating any misapplication of substantive law by the trial court, failing to meet the specific and limiting requirements for appeal grounds; under Articles 486(1)(d) and 489(2) C. proc. civ., such generic or imprecise reasoning renders the appeal null.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis to annul the appeal for lack of motivation.
Legal basis for annulment of a non-compliant appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 28.06.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea din Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Deciziei nr. OI/2335/ES din 27.12.2016 privind menţinerea titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. x/31.10.2016 prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanţă în cuantum de 80.851,81 RON şi obligarea pârâtului la validarea sumei de 80.851,81 RON.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4979 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Universitatea din Bucureşti a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea sentinţei civile recurate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât a refuzat să se pronunţe asupra fondului, limitându-se la a considera că nu au fost indicate motive de nelegalitate în legătură cu soluţia pronunţată în actul administrativ.
În continuarea alegaţiilor sale, recurenta a reiterat aspectele invocate în cuprinsul acţiunii, considerând că Decizia nr. x/27.12.2016 şi Procesul-verbal nr. x/31.10.2016 sunt nelegale şi netemeinice.
3. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului, pentru nemotivare, apreciind că susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Decizia instanţei de recurs
4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, ridicată din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
4.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
3.3. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.
Recurenta s-a limitat la a reitera aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, referitoare la cele reţinute prin actele administrative contestate, fără, însă, a combate, în niciun fel, considerentele instanţei de fond.
Astfel, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 şi faptul că, prin acţiune, nu s-a adus nicio critică în ceea ce priveşte soluţia dată prin Decizia nr. x/27.12.2016 prin care pârâtul a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. OI/2077/31.10.2016, ca inadmisibilă, pentru că Decizia nr. OI/2077/31.10.2016 nu putea fi contestată decât la instanţa de contencios administrativ competentă şi, nicidecum, pentru a doua oară prin intermediul unei contestaţii administrative, cum a procedat reclamanta.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe ar fi pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.
O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs, devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
3.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a anula recursul pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta Universitatea din Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4979 din data de 18 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru nemotivare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.