Joint-liability tax decision reinstated and remanded for failure to join issuing authority.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 29.05.2017, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, anularea Deciziei nr. CRR_REG-2568/02.03.2017 emise de comisia constituită la nivelul DGRFP Craiova de soluţionare a contestaţiei sale formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJC_DEC-864/14.11.2016 emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 19 din 30 ianuarie 2018, Curtea a admis contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi a anulat Decizia CRR_REG-2568/02.03.2017 emisă de DGRFP Craiova şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. DJC_REG-2568/02.03.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, într-o primă teză, reţinerea cauzei spre rejudecare pe fond şi respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată, iar, într-o teză subsidiară, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

2.1. A susţinut recurenta-pârâtă, în ceea ce priveşte teza rejudecării cauzei, că soluţia pronunţată de prima instanţă încalcă şi lipseşte de efect prevederile art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, referitor la răspunderea solidară a administratorilor care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

De asemenea, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu ar fi fost probată reaua-credinţă a reclamantului pentru neplata obligaţiilor fiscale.

Astfel, atât timp cât plata obligaţiilor fiscale reprezintă un atribut şi o acţiune exclusiv personală a administratorului şi depinde astfel numai de voinţa acestuia, însăşi neplata acestor obligaţii aflate la scadenţă reprezintă o dovadă a relei credinţe.

În cauză există un prejudiciu adus bugetului general consolidat ce constă în imposibilitatea recuperării creanţelor fiscale scadente din cauza ajungerii debitorului S.C. B. S.R.L. în stare de insolvabilitate. Administratorul societăţii, prin faptele săvârşite, intră sub incidenţa prevederilor art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, fiind dovedite atât nedeclararea corectă a obligaţiilor fiscale, cât şi neplata la scadenţă a obligaţiilor fiscale, precum şi reaua credinţă a acestuia.

2.2. Referitor la teza subsidiară, de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe, recurenta-pârâtă a apreciat că instanţa de fond nu a introdus în cauză Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, în calitate de pârâtă, în condiţiile în care a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x emisă de această instituţie şi Decizia nr. x de soluţionare a contestaţiei emisă de DGRFP Craiova.

Potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul are posibilitatea de a pune în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Conform art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.

Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x a fost emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, organul de executare silită în sensul prevederilor Codului de procedură fiscal, care are capacitatea de a emite acte juridice civile.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat sub aspectul greşitei interpretări a dispoziţiilor art. 78 C. proc. civ. şi ale art. 161 din Legea nr. 554/2004.

4.1. Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei nr. CRR_REG-2568/02.03.2017 emise de comisia constituită la nivelul DGRFP Craiova prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantului A. formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJC_DEC-864/14.11.2016 emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

Prin hotărârea atacată, prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat atât decizia de soluţionare a contestaţiei, cât şi decizia de angajare a răspunderii solidare emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, fără, însă, a dispune citarea acesteia în cauză.

4.2. Or, în litigiile din materia contenciosului administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică, aceasta din urmă va fi citată conform art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul contradictorialităţii, în virtutea căruia toate elementele procesului trebuie puse în discuţia contradictorie a acelor părţi care se situează pe poziţii diametral opuse, poziţii conferite de calitatea pe care o au de subiecţi ai raportului juridic dedus judecăţii.

Respectarea sa presupune în mod obligatoriu ca aceşti subiecţi să aibă posibilitatea reală de a se exprima cu privire la chestiunile de fapt şi de drept supuse judecăţii.

Acest principiu îşi găseşte consacrarea şi în prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi în temeiul cărora instanţa, raportat şi la prevederile art. 22 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., este îndrituită să pună în discuţia părţilor citarea în proces a părţilor din administrativ atacat, respectând astfel şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, care consacră garantarea dreptului la apărare, şi nu în ultimul rând, prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce vizează dreptul părţilor la un proces echitabil.

4.3. În cursul judecăţii fondului, deşi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a solicitat, prin cererea formulată pentru termenul din 21.11.2017, introducerea în cauză şi a emitentului deciziei de angajare a răspunderii solidare, prima instanţă a respins-o ca tardivă, reţinând că nu a fost formulată în termenul pentru depunerea întâmpinării, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ.

Însă, nu erau incidente dispoziţiile acestui articol, ci ale art. 78 C. proc. civ., potrivit cărora chiar şi după reţinerea cauzei în pronunţare, cu ocazia deliberării, pricina poate fi repusă pe rol pentru introducerea în cauză a persoanei care este parte a raportului juridic dedus judecăţii.

4.4. Înalta Curte reţine că, într-adevăr, potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual dedus judecăţii atât sub aspectul obiectului, cât şi al părţilor. Totuşi, instanţa nu poate statua în mod legal asupra conduitei unei autorităţi administrative, materializate în actul administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ, fără ca aceasta să fie parte în proces.

Astfel, în vederea respectării principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare în vederea garantării unui proces echitabil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor lămurirea cadrului procesual, în vederea asigurării respectării drepturilor procesuale şi a opozabilităţii hotărârii pronunţate.

În raport cu cele reţinute anterior, care fac de prisos analiza restul criticilor formulate de recurenta-pârâtă pe fondul actelor administrative contestate, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată este nelegală, impunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, instanţa de fond va pune în discuţia părţilor necesitatea stabilirii cadrul procesual subiectiv, sub aspectul părţilor, prin introducerea în cauză a Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, ulterior pronunţându-se asupra obiectului cererii, cu luarea în considerare şi a apărărilor formulate în faţa instanţei de recurs.

Nu în ultimul rând, prima instanţă va fi preocupată şi de depunerea la dosar, de către emitentul deciziei de atragere a răspunderii solidare, a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acesteia, potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004.

4.5. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 498 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei civile nr. 19 din 30 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.