Recovery of EU rural development funds: beneficiary liability for nondisclosure of related enterprise status and inapplicability of authority error exemption

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 10.11.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Euroene-Direcţia Generală Programe Competitivitate, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de pârât prin care s-a stabilit obligarea sa la restituirea sumei de 61.761 RON, reprezentând 10% din fondurile nerambursabile aferente contractului nr. x/29.10.2013 din 29.10.2013, şi a Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 41341 din 14.09.2015 formulate împotriva procesului-verbal.

Ulterior, reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a solicitat şi anularea Procesului-verbal rectificativ de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare nr. x din 18.11.2015 emis de pârât prin care s-a stabilit obligarea sa la restituirea sumei de 102.935,00 RON, reprezentând 10% din fondurile nerambursabile aferente contractului nr. x/29.10.2013 şi a Deciziei nr. 1615/03.02.2016 de respingere a contestaţiei 54436/23.11.2015 formulate împotriva procesului-verbal rectificativ.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1407 din 19 aprilie 2017, Curtea a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, anularea actelor administrativ-fiscale reprezentate de Procesul-verbal nr. x/04.09.2015 şi Procesul-verbal rectificativ nr. x/18.11.2015 şi de Decizia nr. 41341/14.09.2015.

A susţinut recurenta-reclamantă că motivarea instanţei de fond este lapidară, neavând în vedere motivele invocate prin acţiune şi prin cererea completatoare, reluând argumentele formulate prin întâmpinare de pârât.

De asemenea, eronat Curtea a reţinut situaţia salariaţilor societăţilor legate şi faptul că nu ar fi contestat cele reţinute de organele de control.

În continuarea recursului, recurenta-reclamantă a prezentat aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii.

A solicitat a se avea în vedere previzibilitatea conduite administrative a pârâtului, care a stabilit că se impune reducerea cu 10% a ajutorului acordat la valoarea eligibilă a proiectului, însă autoritatea pârâtă este cea care a aprobat finanţarea proiectului şi a încheiat contractul de finanţare nr. x/29.10.2013 în baza căruia a plătit avansul şi cele două tranşe din finanţare.

Astfel, pârâtul a atestat, în urmă cu 4 ani, faptul că documentele depuse în susţinerea proiectului sunt conforme cu prevederile legale. În condiţiile în care, pe baza aceloraşi documente, a emis două opinii total diferite, instanţa nu a reţinut că este rezonabilă invocarea prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control, potrivit cărora obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sa a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

3. Apărările formulate de intimatul-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurenta nu a formulat critici în dezvoltarea vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea căii de atac, apreciind că prima instanţă a pronunţat hotărârea în acord cu legislaţia naţională şi comunitară aplicabilă în cauză.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reţine încălcarea normelor de drept material.

4.1. Contrar afirmaţiilor recurentei-reclamante, care apreciază că motivarea instanţei este lapidară şi o preluare a argumentelor pârâtului, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii recurate, rezultă fără echivoc faptul că instanţa a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acţiune şi a apărărilor pârâtului, a analizat probele administrate şi a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, instanţa de fond s-a raportat la obiectul cauzei, anularea proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a deciziilor de soluţionare a contestaţiei, în raport cu elementele de fapt şi de drept ale cauzei, şi a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Recurenta-reclamantă susţine că a contestat aspectele reţinute de pârât, atât prin cererea de chemare în judecată cât şi în şedinţa de judecată în faţa primei instanţe, şi critică cele avute în vedere de instanţă cu privire la noţiunea de întreprinderi legate astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 346/2004.

Însă, Înalta Curte, analizând ansamblul criticilor invocate sub acest aspect de recurentă, constată că reprezintă o reluare in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, cu privire la conduita administrativă a intimatului-pârât, la nelegalitatea soluţiei adoptate prin deciziile şi procesele-verbale contestate în cauză şi a argumentelor care au stat la baza acestora, fără să transpară vreo nemulţumire cu privire la dezlegările instanţei de fond în această privinţă, care, printr-o motivare amplă, edificatoare şi temeinică a răspuns acestor aspecte.

4.2. În plus, recurenta-reclamantă invocă faptul că însăşi autoritatea contractantă ar fi aprobat contractul de finanţare şi ar fi achitat avansul şi două tranşe din finanţare.

De asemenea, instanţa de fond nu ar fi reţinut că este rezonabilă invocarea art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

Asupra acestor aspecte, Înalta Curte reţine că faptul că autoritatea pârâtă a aprobat contractul de finanţare şi a achitat două tranşe din finanţare nu constituie un motiv care să împiedice efectuarea controlului, constatarea, pe baza verificărilor efectuate, a unor nereguli şi, pe cale de consecinţă, nu exonerează de răspundere beneficiarul contractului.

În cauză, controlul a fost efectuat ca urmare a Instrucţiunii nr. 4254/26.02.2015 emise în vederea punerii în aplicare a recomandării Autorităţii de Audit, urmare a misiunii finalizate în luna decembrie 2014, privind realizarea pentru toate proiectele, până la cererea de rambursare finală sau până la finalul perioadei de durabilitate, a verificării încadrării beneficiarului în condiţiile de eligibilitate pentru care a depus formularul Anexei 2 - Calculul pentru Întreprinderi partenere sau legate din Legea nr. 346/2004 şi Declaraţia privind încadrarea în categoria IMM din cadrul contractelor de finanţare cu beneficiari privaţi, cu finanţare nerambursabilă acordată prin Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice".

Astfel, intimatul-pârât a fost obligat să efectueze controale la solicitarea instituţiilor din cadrul Comisiei Europene, iar, contrar alegaţiilor recurentei-reclamante, existenţa neregulilor în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de eligibilitate poate fi constatată şi cu ocazia unor verificări ulterioare, din procesul-verbal de constatare a neregulilor încheiat rezultând neregulile constatate prin verificările ulterioare.

Potrivit art. 5 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control, "Statele membre instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condiţiilor de acordare a ajutorului".

Constată Înalta Curte că dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulament (UE) nr. 65/2011, care prevăd că "obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil", nu sunt incidente.

Aceste dispoziţii implică două condiţii cumulative, eroarea autorităţii contractante sau a unei alte autorităţi şi imposibilitatea în mod rezonabil de depistare a acestei erori de către beneficiar.

Or, în cauză, nu se poate vorbi de existenţa unei erori a autorităţii contractate pe care beneficiarul să nu o poată depista, întrucât eligibilitatea proiectului a fost stabilită iniţial în raport cu datele şi declaraţiile furnizate de beneficiar (care a declarat că este doar întreprindere parteneră cu S.C. B. SRL), aspect ce a fost descoperit ulterior în urma controlului efectuat.

Astfel, recurenta-reclamantă, omiţând a declara faptul că este întreprindere legată cu societatea menţionată, nu poate invoca propria culpă în neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate constând în statutul solicitantului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, neputându-se reţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.5. Soluţia instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1407 din data de 19 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.