Disciplinary sanction for performing statutory public duties without a private service contract or specialized structure authorization.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 10.05.2017, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România, anularea Hotărârii nr. 1216 c/1180/21.04.2017 emise de pârât, cu consecinţa menţinerii Hotărârii adoptate în Dosarul nr. x/07.05.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 2144 din 15 septembrie 2017, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinându-se rangul autorităţii emitente a actului contestat.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.10.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 16 din data de 16 ianuarie 2018, Curtea a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Hotărârea nr. 1216/C/1180/29.09.2016 adoptată de Colegiul Psihologilor din România, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 550 RON, cheltuieli de judecată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Colegiul Psihologilor din România a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi anularea sentinţei atacate.

A susţinut recurentul-pârât că instanţa de fond nu a coroborat prevederile art. 6 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2004 şi prevederile art. 1, art. 2 şi art. 31 alin. (2) din Hotărârea nr. 1/2006 cu prevederile art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1/2006.

Astfel, în mod greşit instanţa a considerat că un psiholog cu drept de liberă practică poate presta servicii psihologice către o terţă persoană, cu care nu are niciun contract de prestări servicii psihologice, în temeiul contractului individual de muncă sau în temeiul numirii într-o funcţie, în cadrul unei instituţii publice. Între intimata-reclamantă A. şi reprezentanţii legali ai minorei evaluate, părinţii acesteia, nu există niciun raport juridic care să permită intimatei să presteze servicii psihologice având drept beneficiar pe minora B..

De asemenea, instanţa a ignorat prevederile art. 32 din Hotărârea nr. 1/2006. Psihologii salariaţi îşi exercită dreptul de liberă practică în activitatea desfăşurată pe baza contractului individual de muncă, sau pot fi numiţi în calitate de funcţionari publici, în raport cu specialitatea profesională atestată, iar nu în general, potrivit H.G. nr. 788/2005. Psihologii cu drept de liberă practică au nevoie de un spaţiu adecvat şi de o dotare tehnică aferentă desfăşurării activităţilor de psihologie, aprobate prin hotărâre a Colegiului Psihologilor din România, potrivit art. 53 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 aprobate prin H.G. nr. 788/2005.

Simpla angajare a unui psiholog nu echivalează cu dreptul acestuia de a furniza servicii psihologice fără îndeplinirea condiţiilor de dotare tehnică, metodologică şi de spaţiu, necesare pentru asigurarea standardelor de calitate în serviciile psihologice.

Colegiul Psihologilor din România, prin avizarea structurii de psihologie, verifică îndeplinirea acestor condiţii de atestare, dotare tehnică şi metodologică, precum şi de spaţiu, prin emiterea unui aviz de funcţionare pentru orice structură de psihologie în care îşi desfăşoară activitatea unul sau mai mulţi psihologi cu drept de liberă practică, acesta fiind motivul pentru care intimata-reclamantă a fost sancţionată disciplinar prin Hotărârea nr. 1216c/1180/28.09.2016, desfăşurarea activităţii profesionale în calitate de salariat fără a exista o avizare a structurii psihologice din cadrul instituţiei angajatoare.

A mai susţinut recurentul-pârât că există diferenţă între ancheta psiho-socială şi evaluarea/expertiza psihologică.

Astfel, ancheta psiho-socială fiind un act administrativ realizat de către o instituţie publică, fiind asumată de reprezentanţii acesteia, indiferent de salariaţii sau funcţionarii publici prepuşi, putând fi contestat prin procedura contenciosului administrativ.

Evaluarea/expertiza psihologică reprezintă un act profesional, realizat de psihologii cu drept de liberă practică, asumată de către aceştia în mod direct, responsabilitatea aparţinând în exclusivitate psihologului cu drept de liberă practică. Această evaluare este un act cu caracter ştiinţific şi profesional, privind strict aspectele specifice de ordin psihologic, identificarea factorilor psihologici relevanţi, care se realizează în mod exclusiv prin instrumente şi metode psihologice, incluzând experimentul psihologic, demers confidenţial, unic şi individualizat.

A făcut recurentul trimitere la Cauza Amanalachioai împotriva României, privind un proces ce viza încredinţarea unui minor, precizând că, în această speţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că instanţele de judecată ar fi trebuit să solicite realizarea unei evaluări/expertize psihologice independente, în urma căreia să fie exprimată o opinie de specialitate a unui psiholog.

3. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susţinut, în esenţă, că raportul de evaluare psihologică ce a făcut obiectul analizei Comisiei de disciplină, a fost întocmit în virtutea actului de numire în funcţie şi în realizarea atribuţiilor de serviciu, prevăzute în fişa postului.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatei-reclamante şi a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reţine încălcarea normelor de drept.

4.1. Prin Hotărârea nr. 1216c/1180/21.04.2017 a Colegiului Psihologilor din România, prin care s-a invalidat soluţia dată prin Hotărârea din 23.09.2016 a Comisiei de deontologie şi disciplină din cadrul aceluiaşi colegiu (de nesancţionare a psihologului şi închiderea dosarului), s-a reţinut faptul că există culpă deontologică, pentru că psihologul reclamat (intimata-reclamantă A.) nu îşi desfăşoară activitatea în niciuna din formele legale de exercitare a profesiei prevăzute în art. 13-15 din Legea nr. 213/2004 şi că, deşi este angajat cu contract de muncă în cadrul DGASPC Gorj, nu îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art. 31-32 din Hotărârea nr. 1/2006, şi anume nu îşi desfăşoară activitatea profesională în cadrul unei structuri de psihologie aprobată de către Colegiul Psihologilor din România.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei A. şi a anulat Hotărârea nr. 1216c/1180/21.04.2017.

4.2. Înalta Curte apreciază că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legale incidente la situaţia de fapt.

În opinia recurentului-pârât Colegiul Psihologilor din România, intimata-reclamantă ar fi prestat "servicii psihologice" către terţe persoane fără a avea încheiat un contract de prestări servicii psihologice cu acestea şi fără ca să-şi desfăşoare activitatea într-una dintre formele legale de exercitare a profesiei, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, care nu are aviz de funcţionare eliberat de Colegiul Psihologilor din România, nefiind un furnizor de servicii psihologice, ci un furnizor de servicii de asistenţă socială.

Pe lângă cele avute în vedere în mod întemeiat de prima instanţă prin hotărârea recurată, reţine Înalta Curte că, potrivit art. 10 lit. a) pct. 1 şi 2 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare al Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din Anexa 1 la H.G. nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal,

"Art. 10 - Direcţia generală îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului:

1. întocmeşte raportul de evaluare iniţială a copilului şi familiei acestuia şi propune stabilirea unei măsuri de protecţie specială;

2. monitorizează trimestrial activităţile de aplicare a hotărârilor de instituire a măsurilor de protecţie specială a copilului;

(...) ".

Deci, atribuţiile DGASPC Gorj, printre care şi cele de întocmire a raportului de evaluare a copilului şi familiei şi de monitorizare a aplicării măsurilor de protecţie specială a copilului, sunt stabilite prin lege.

Recurentul-reclamant afirmă, deci, fără temei, că Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului sunt doar furnizori de servicii de asistenţă socială.

De altfel, recurentul nici nu a precizat ce atribuţii, în opinia sa, ar avea psihologii salariaţi în cadrul DGASPC.

4.3. În cauză, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj a fost sesizată de C., mama minorei B., care a solicitat evaluare psihologică a fiicei sale şi includerea acestuia într-un program de consiliere psihologică. Urmare a acestei sesizări, în virtutea atribuţiilor legale, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj a repartizat sesizarea Compartimentului de intervenţie în situaţii de abuz, neglijenţă, trafic, migraţiune, repatriere şi violenţă în familie şi a dispus efectuarea evaluării psihologice a minorei.

Intimata-reclamantă A., psiholog cu drept de liberă practică, angajat al DGASPC, a întocmit Raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică şi psihoeducaţională nr. 140/27.10.2015 al minorei B..

4.4. Recurentul-pârât susţine că motivul pentru care intimata-reclamantă a fost sancţionată disciplinar este acela că îşi desfăşoară activitatea profesională în calitate de salariat fără a exista o avizare a structurii de psihologie din cadrul instituţiei angajatoare.

Or, nu se poate reţine nicio culpă a intimatei A.. Aceasta este angajată în cadrul DGASPC Gorj, având statut de funcţionar public.

DGASPC Gorj este o instituţie publică aflată în subordinea Consiliului Judeţean Gorj, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acesteia fiind stabilite prin lege.

După cum reiese din fişa postului, scopul principal al postului ocupat de intimata-reclamantă este acela de "evaluare şi consiliere psihologică a copiilor".

Astfel, aspectul vizând o aşa-zisă lipsă a avizării DGASPC Gorj de către Colegiul Psihologilor din România nu poate fi imputat intimatei-reclamante care, având şi calitatea de psiholog cu drept de liberă practică, nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile din fişa postului în care a fost angajată în cadrul instituţiei publice.

Faţă de aceste aprecieri, nu prezintă relevanţă nici alegaţiile recurentului vizând lipsa contractului încheiat cu terţa persoană pentru prestări servicii psihologice sau diferenţele dintre ancheta psiho-socială şi evaluarea/expertiza psihologică.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, neputându-se reţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.5. Soluţia instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Faţă de cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, în temeiul art. 453 C. proc. civ. urmează a o admite şi a obliga recurentul la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Colegiul Psihologilor din România împotriva sentinţei nr. 16 din data de 16 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 1.000 RON către intimata-reclamantă A. reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.