Reimbursement of Electoral Expenses: Validity of Tax Invoice Lacking Beneficiary's County Reference and the Prohibition of Excessive Formalism in Refunding Claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 28.06.2017, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, anularea Deciziei nr. 431/29.11.2016 de nerambursare a cheltuielilor electorale emise de pârâtă, recunoaşterea dreptului pretins şi obligarea pârâtei la rambursarea întregii sume solicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3922 din 4 octombrie 2017, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinându-se rangul autorităţii emitente a actului contestat.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24.11.2017, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 21 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara a admis, în parte, acţiunea şi, în consecinţă, a anulat în parte decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 431/29.11.2016 şi a obligat pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli electorale.

A respins, în rest, acţiunea

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 212 RON, cheltuieli de judecată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu reţinere spre rejudecare şi, pe fond, respingerea cererii formulate de reclamantul A., ca neîntemeiată.

A susţinut recurentul că, potrivit art. 59 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, aprobate prin H.G. nr. 10/2016, rambursarea cheltuielilor se face numai pe baza cererii de rambursare, precum şi a documentelor justificative, a documentelor prevăzute la art. 54 şi a raportului de control prevăzut la art. 55.

Potrivit art. 481 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin documentele justificative prevăzute la art. 48 alin. (1)-(5), (7) şi (9) se înţeleg facturi emise ori alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligaţia de plată, precum şi documente privind efectuarea plăţilor.

Potrivit art. 319 alin. (20) lit. f) din Codul fiscal, factura trebuie să conţină, ca şi elemente obligatorii, atât denumirea/numele precum şi adresa beneficiarului bunurilor şi serviciilor.

Beneficiarul facturii fiscale seria x nr. x din 16.05.2016, emisă de B. contabil, reprezentând "plata serviciilor mandatarului financiar", este persoana fizică A., în calitate de candidat independent în cadrul alegerilor locale din 2016, iar adresa care trebuia completată în facturile fiscale este adresa de domiciliu menţionată în cartea de identitate, inclusiv judeţul.

Conform art. 8 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a dispoziţiilor legale privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, aprobate prin H.G. nr. 1375/2006, datele despre domiciliul şi reşedinţă sunt judeţul, localitatea/sectorul, strada, numărul, blocul, scara, etajul, apartamentul, data stabilirii domiciliului sau reşedinţei.

Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 500/2002, în faza de lichidare a cheltuielilor, ordonatorul de credite verifică existenţa dreptului creditorului, determină sau verifică realitatea şi cuantumul obligaţiei de plată şi verifică condiţiile de exigibilitate ale obligaţiei de plată pe baza documentelor justificative.

Prin urmare, documentul justificativ, factura fiscală menţionată, ar fi trebuit întocmită cu respectarea dispoziţiilor art. 319 alin. (20) lit. f) din Codul fiscal.

3. Apărările formulate de intimatul-reclamant

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care, în principal, a solicitat anularea recursului pentru neîncadrare în motivul de casare invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârât, a apărărilor intimatului-reclamant şi a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

4.1. Problema care se impune a fi lămurită în cauză priveşte aspectul dacă lipsa menţionării judeţului din adresa beneficiarului serviciilor dovedite prin factura fiscală seria x nr. x din 16.05.2016 emisă de B. contabil poate constitui un viciu care să conducă la refuzul rambursării sumei solicitate.

Recurenta-pârâtă aduce, în esenţă, aceleaşi argumente ca şi cele prezentate în Decizia nr. 431/29.11.2016 de nerambursare a cheltuielilor electorale şi în faţa primei instanţe şi invocă aceleaşi dispoziţii legale care au fost avute în vedere, de altfel, în motivarea hotărârii recurate.

Nu pot fi reţinute alegaţiile din recurs referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, neavând nicio relevanţă în cauză.

Înalta Curte apreciază că indicarea incompletă a adresei beneficiarului, fără a se menţiona judeţul, nu poate echivala cu lipsa adresei, ca element de formă al facturii fiscale, în sensul art. 319 alin. (20) lit. f) din Codul fiscal.

De asemenea, chiar dacă a fost omis a se menţiona judeţul din adresa beneficiarului, factura fiscală cuprinde suficiente elemente, în sensul Codul fiscal, care să dovedească cu certitudine operaţiunea economică şi care să poată duce la identificarea furnizorului şi, respectiv, a beneficiarului, serviciilor prestate.

Argumentele pur formale invocate de recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă, în condiţiile în care, pe baza celorlalte elemente de identificare din cuprinsul facturii, se putea stabili beneficiarul, au fost în mod corect apreciate de prima instanţă ca nefondate.

Reţine instanţa de control judiciar că recurenta invocă un formalism excesiv referitor la factura fiscală seria x nr. x din 16.05.2016, în condiţiile în care scopul impunerii condiţiilor de formă pe care trebuie să le îndeplinească factura fiscală constă în asigurarea respectării condiţiilor legale de fond pentru rambursarea cheltuielilor electorale.

De altfel, în acest sens, sunt şi dispoziţiile Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată a Consiliului Uniunii Europene şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 27 septembrie 2007 în Cauza C146/05, Albert Collee împotriva Finanzamt Limburg an der Lahn, §31), care a apreciat, în esenţă, că dreptul de deducere nu poate fi refuzat pe considerente pur formale, decât dacă efectul încălcării unor astfel de cerinţe de formă ar fi să împiedice probarea cu certitudine a faptului că cerinţele de fond au fost îndeplinite.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, neputându-se reţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2. Soluţia instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Faţă de cererea intimatului-reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 RON reprezentând onorariu de avocat, în temeiul art. 453 C. proc. civ. urmează a o admite în parte, în raport cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., ţinându-se cont de complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinţei civile nr. 21 din data de 25 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 500 RON către intimatul-reclamant A., cheltuieli de judecată cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.