RCA insurance claim denial: failure to prove causal link and damage without medico-legal certificate

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.06.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 5894/18.05.2017 emise de pârât şi obligarea pârâtului la plata daunelor solicitate.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 4106 din 3 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 5894/18.05.2017 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A arătat recurenta că instanţa a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 14/29.11.2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule şi a Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Din actele medicale depuse la dosarul cauzei, inclusiv biletul de externare, rezultă că recurenta a fost internată în perioada 29.12.2014-06.01.2015 cu menţiunea "pasager rănit în coliziune cu alte vehicule cu motor, în accident de circulaţie".

Este fără niciun dubiu că recurenta a dovedit că este victima unui eveniment rutier, fiind pasageră într-un vehicul asigurat RCA, condus de numitul B. şi care se şi face vinovat de producerea accidentului soldat cu vătămarea pasagerului A..

Potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare, această obligaţie fiind preluată de către asigurătorul RCA în baza contractului încheiat conform art. 2199 şi urm. C. civ.

A susţinut recurenta-reclamantă, făcând trimitere la art. 13 din Legea nr. 213/2015 şi art. 21 alin. (2) din Normele ASF nr. 16/2015, că în legislaţie nu este menţionat faptul că persoana prejudiciată este obligată la a anexa la dosarul de daune certificatul medical din care să rezulte zilele necesare vindecării, în condiţiile în care din actele anexate la dosarul de daune rezultă cert prejudiciul suferit şi modul în care s-a produs acesta. De asemenea, pot exista situaţii în care, în urma unui eveniment rutier, certificatul medico-legal al pasagerului vătămat să nu poată fi obţinut care urmare a clasării dosarului penal în urma decesului şoferului vinovat.

Astfel, în situaţia în care la dosarul de daună s-au depus acte medicale din care să rezulte vătămările suferite ca urmare a producerii accidentului auto, precum acte din care rezultă modul de producere a evenimentului rutier, asigurătorul sau FGA ar fi avut obligaţia de cuantifica daunele ce trebuie acordate chiar şi în lipsa unui certificat medico-legal.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent şi cu dispoziţiile legale incidente, constată că recursul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

4.1. Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/23.03.2016, reclamanta A. a solicitat a fi despăgubită cu suma de 60.000 RON reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a accidentului rutier din data de 29.12.2014.

În urma analizării cererii de plată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin Decizia nr. 5894/18.05.2017, a respins cererea de plată, reţinând că petenta nu a depus un certificat medico-legal din care să rezulte numărul de zile de îngrijiri medicale, necesitatea existenţei acestui act fiind prevăzută de însăşi procedura FGA de soluţionare a pretenţiilor izvorând din vătămări corporale sau decese.

Împotriva deciziei FGA, intimata-reclamantă a formulat acţiune în anulare, respinsă de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă ce face obiectul prezentului recurs, reţinându-se că reclamanta nu a depus o probă din care să rezulte prejudiciul cert şi a legăturii de cauzalitate.

4.2. Reţine Înalta Curte că, după cum rezultă din art. 1357 C. civ., condiţiile pentru reţinerea răspunderii civile delictuale, sunt următoarele: 1).prejudiciul, 2).fapta ilicită, 3).raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi 4).culpa.

În cauză se pune problema îndeplinirii condiţiei privind raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, în condiţiile în care, după cum rezultă din cele consemnate în Ordonanţa de clasare din 04.03.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc cu privire la accidentul de circulaţie din data de 29.12.2014, "persoanele care au suferit leziuni corporale (...) nu doresc să se prezinte la medicul legist în vederea stabilirii zilelor necesare vindecării, neavând nici leziuni însemnate în urma accidentului.".

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, fiind consecinţa prejudiciului nepatrimonial, constând în suferinţa de ordin fizic şi afectiv provocată prin accidentul rutier.

Însă, pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorului faptei, ci trebuie ca partea care le solicită să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta produsă.

4.3. După cum rezultă din actele depuse la dosar, recurenta-reclamantă a declarat că nu doreşte să se prezinte la medicul legist pentru că nu are leziuni însemnate în urma accidentului.

Prin urmare, nu prezintă relevanţă alegaţiile sale din cererea de recurs, centrate pe aspectul privind admisibilitatea altor mijloace de probă, în lipsa certificatului medico-legal, pentru că, în cauză, nu se pune problema intervenţiilor şi tratamentului la care a fost supusă conform biletului de externare din spital, ci se pune în discuţie stabilirea aspectului dacă este îndreptăţită la a pretinde daune morale pentru vătămări corporale ce ar fi fost cauzate prin accidentul de circulaţie în urma căruia recurenta a declarat în faţa organelor de urmărire penală că nu a suferit leziuni însemnate.

Or, în condiţiile în care, prin cererea de plată înregistrată la data de 23.03.2016, recurenta-reclamantă a negat/a contrazis cele declarate şi consemnate în Ordonanţa de clasare emisă la data de 04.03.2015 (ordonanţă care nu a fost contestată de recurentă), această legătură de cauzalitate nu putea fi dovedită decât printr-un act emis de o instituţie de medicină legală, potrivit O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţilor de medicină legală, act care să contribuie la stabilirea adevărului.

Însă, de vreme ce nu s-a dovedit cu certitudine legătura de cauzalitate dintre prejudiciul solicitat prin cererea de despăgubire şi accidentul de circulaţie, în mod corect prima instanţă a constatat legalitatea deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor prin care a respins cererea de plată.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4106 din 3 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.