Salary recalculation for public legal staff: Ministerial lack of passive procedural capacity and failure to rule on the exception

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.04.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. au chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei să constate refuzul nejustificat al acestora de a emite pentru fiecare dintre reclamanţi ordinele de stabilire a unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor cuvenite prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015; să dispună obligarea pârâţilor la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a ordinelor de stabilire a unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor cuvenite la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi la plata pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2015, a eventualelor diferenţe salariale rezultate ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aşadar prin aplicarea de procente şi a claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

Totdată, au solicitat obligarea pârâţilor ca, la emiterea ordinelor de salarizare, să ţină cont, în cazul promovărilor în funcţie, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3510 din 14 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, şi Ministerul Justiţiei.

Au fost obligaţii pârâţii să emită pentru fiecare reclamant ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să acorde reclamanţilor dreptul a beneficia de diferenţele salariale rezultate prin efectuarea demersurilor legale, pentru alocarea fondurilor necesare achitării acestor diferenţe, începând cu data de 09.04.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3510 din 14 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciindu-se că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, circumscriindu-se motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ.

S-a apreciat de către recurentul-pârât că deşi acesta a invocat, prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia nici prin hotărârea pronunţată, nici printr-o altă încheiere.

S-a invocat faptul că această excepţie este o excepţie de fond absolută, iar omisiunea de pune în discuţia contradictorie a părţilor şi de a o soluţiona motiva echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, fiind private de dreptul de a o susţine, respectiv de a o combate.

În fine, s-a susţinut de către recurent că omisiunea de a se pronunţa asupra acestei excepţii pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea sentinţei, întrucât ar reprezenta nedezlegarea unui mijloc de apărare, care era hotărâtor pentru soluţia dată.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata - pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a formulat intâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a recursului intrucât pârâţii au emis atât ordine colective cât şi ordine individuale pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, inclusiv reclamanţilor.

Recurentul - pârât Ministerul Justiţiei a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei de obiect a recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prezenta cauză are ca obiect cererea reclamanţilor, având funcţia de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, privind constatarea refuzului nejustificat al pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, de a emite pentru fiecare, ordinele de stabilire a unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor cuvenite prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015; privind obligarea pârâţilor la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a ordinelor de stabilire a unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor cuvenite la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi privind plata pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2015, a eventualelor diferenţe salariale rezultate ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, prin aplicarea de procente şi a claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, urmând a se ţine cont, în cazul promovărilor în funcţie, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Prin sentinţa pronunţată, judecătorul fondului a dispus obligarea pârâţilor să emită pentru fiecare reclamant ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să acorde reclamanţilor dreptul a beneficia de diferenţele salariale rezultate prin efectuarea demersurilor legale, pentru alocarea fondurilor necesare achitării acestor diferenţe, începând cu data de 09.04.2015.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a precizată că pretenţiile reclamanţilor au fost îndeplinite atât prin emiterea de ordine colective, cât şi individuale (OPANAC nr. 206/30.12.2016, nr. 6/18.01.2017, OMJ nr. 220/C/01.02.2017 şi OPANAC nr. 18/07.02.2017).

Verificând soluţia pronunţată, constată Înalta Curte că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, este întemeiat.

Astfel, prin întâmpinarea depusă la data de 19 mai 2016, in faţa primei instanţe, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie asupra căreia judecătorul fondului nu s-a pronunţat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sub imperiul acestei norme de drept, se includ mai multe neregularităţi de ordin procedural, printre care se include şi omisiunea instanţei de a soluţiona o excepţie invocată in apărare de pârât, hotărârea urmând a fi casată sub acest aspect.

In ceea ce priveşte efectul casării, instanţa de recurs apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de împrejurarea că faţă de reclamanţi au fost emise ordine de salarizare in sensul cerut prin acţiune, urmând ca in temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cauza să fie rejudecată din perspectiva calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei.

În raport de această împrejurare, urmează a fi respinsă excepţia lipsei de obiect a recursului, invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, pârâtul Ministerul Justiţiei având atât legitimitate procesuală, cât şi interes în a reforma soluţia prin care s-a dispus obligarea acestuia la soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Reţine Inalta Curte că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (6) din OMJ nr. 745/2014 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie Preşedintele (ANC) stabileşte, prin ordin, drepturile salariale ale personalului Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, în limita bugetului aprobat anual şi a statelor de funcţii aprobate, şi soluţionează contestaţiile acestuia împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.

In raport de aceste dispoziţii, rezultă că intre Ministerul Justiţiei şi reclamanţii - personal al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nu există un raport juridic in ceea ce priveşte stabilirea indemnizaţiilor şi emiterii ordinelor de salarizare, astfel că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reţine că, împrejurarea Ministerul Justiţiei este ordonator principal de credite nu justifică reţinea calităţii procesuale nici in ceea ce priveşte plata diferenţelor salariale, întrucât este dedus judecăţii un raport juridic ivit intre reclamanţi şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.

Având în vedere calitatea de ordonator terţiar de credite a preşedintelui ANC, reclamanţii nu pot justifica chemarea în judecată a ministerului în calitate de ordonator principal, nici ca o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei cu care este stabilit raportul de serviciu. (decizia nr. 13/2016, pronunţată în recurs în interesul legii).

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia lipsei de obiect a recursului invocată de intimata - reclamantă Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, va casa în parte sentinţa atacată şi va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului invocată de intimata - reclamantă Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3510 din 14 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei.

Menţine in rest sentinţa atacată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.