Clawback of EU viticultural conversion funds for abandoned plantation and procedural status of beneficiary under O.U.G. 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 iulie 2015, sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, transpusă la data de 23 octombrie 2015 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Măsurile de Piaţă - Serviciul Măsuri de Piaţă - Vegetal Zahăr, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 17/26.05.2015, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de pârâtă la data de 17.03.2015, cu consecinţa anulării obligaţiei de plată în cuantum de 1.554.664,51 RON, stabilite în sarcina reclamantei prin actul administrativ contestat;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 282 din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 282 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, criticând punctual considerentele reţinute de instanţa de fond, raportat la susţinerile şi argumentele pe care le-a formulat.

Arată astfel că, în ceea ce priveşte înlăturarea apărărilor sale referitoare la lipsa mandatului persoanelor care au efectuat verificările la faţa locului şi faptul că procesul-verbal atacat nu se întemeiază pe concluziile unei expertize de specialitate, instanţa de fond a reţinut faptul că verificările au fost efectuate ca urmare a solicitării APIA prin Adresa nr. x/23.01.2015 înregistrată la Direcţia Generală Control Antifraudă cu nr. x/27.01.2015, verificările fiind efectuate de consilierul superior B. din cadrul Direcţiei Generale Control Antifraudă şi Inspecţii din cadrul MADR, care deţine atestat de expert în horticultura şi consilierul superior C. din cadrul Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Dolj, care este doctor în horticultura. Recurenta consideră însă că în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, anterior demarării efective a controlului, APIA trebuia să aprobe componenţa nominală a echipei care urma să efectueze verificarea şi constatarea, să aprobe durata activităţii de verificare, să aprobe mandatul privind obiectul verificărilor, stabilirea creanţei bugetare rezultate din nereguli şi a debitorului, să aprobe structura verificată.

În speţă, verificarea la faţa locului nu a fost efectuată de membrii echipei de control, care nici măcar nu era constituită (nominalizată) la data efectuării verificărilor în teren, or, potrivit art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, era obligatoriu ca echipa de control ce a fost nominalizată de Directorul General al APIA, în data de 11.03.2015, să fie cea care trebuia să efectueze şi verificările la faţa locului.

Intimata APIA a susţinut că documentaţia necesară efectuării controlului a fost întocmită şi semnată de persoanele competente din cadrul MADR, potrivit Acordului de delegare nr. APIA 29898/25.09.2012/DIS 236720/01.10.2012. Acest Acord de delegare a fost invocat de intimată ca fiind temeiul mandatului persoanelor care au efectuat verificările la faţa locului în perioada 28.01.2015-30.01.2015. Conform Notei de control nr. x/05.02.2015, controlul a fost efectuat de persoane din cadrul structurilor Direcţia Generală Control Antifraudă şi Inspecţii, respectiv Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Dolj.

Or, în condiţiile în care părţile semnatare ale Acordului de delegare au fost APIA si MADR - Direcţia Inspecţii de Stat - Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, apreciază că dezlegarea dată de instanţa de fond este consecinţa aplicării greşite a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a lipsei analizării faptului că efectuarea controlului la faţa locului s-a realizat de persoane din cadrul altor structuri decât cea cu care s-a încheiat Acordul de delegare.

Instanţa de fond nu a analizat aceste apărări privitoare la efectuarea controlului la faţa locului de către persoane din alte structuri decât cea cu care s-a încheiat Acordul de delegare, ignorând complet aceste susţineri. Solicitarea din partea APIA de efectuare a unui supracontrol a fost adresată Direcţiei Inspecţiei de Stat din cadrul MADR.

Pornind de la premisa greşită a existenţei unui mandat al persoanelor care au efectuat verificările la faţa locului, instanţa de fond apreciază că, ţinând cont de calitatea acestora de consilieri cu atribuţii în domeniul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Viticol, nu se impunea efectuarea unei expertize de specialitate conform art. 21 alin. (12) din O.U.G. nr. 66/2011. Însă, aşa cum s-a arătat mai sus, verificările în teren au fost efectuate de alte persoane decât membrii echipei de control, respectiv de consilieri din cadrul unor alte instituţii şi nu de persoane din echipa de control din cadrul APIA.

Ca atare, membrii echipei de control nu au cunoscut în mod direct aspectele cuprinse în Nota de control întocmită după efectuarea verificărilor la faţa locului. Din acest motiv, era necesară efectuarea unei expertize de specialitate, prin care să se lămurească modul în care A. şi-a îndeplinit Planul Individual

O altă critică a recurentei vizează înlăturarea apărărilor referitoare la lipsa notificării despre efectuarea verificărilor la faţa locului.

Arată astfel că, în ceea ce priveşte inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de fond reţine faptul că nu mai era necesară deplasarea echipei de verificare la faţa locului, cât timp se întocmise anterior Nota de control nr. x/05.02.2015 de către o echipă specializată în monitorizarea înfiinţării şi reconversiei plantaţiilor viticole, aceasta cu atât mai mult cu cât controalele la faţa locului se efectuează inopinat, notificarea privind efectuarea controlului fiind la latitudinea autorităţii competente cu efectuarea controalelor (în conformitate cu dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 555/2008).

Contrar argumentelor instanţei de fond, menţionează faptul că reglementările europene au aplicabilitate directă în dreptul intern, cu excepţia cazului în care normele interne conţin dispoziţii mai favorabile pentru particular.

Or, dispoziţiile interne ale art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011 stabilesc că, în cazul în care sunt necesare activităţi de verificare la faţa locului, echipa nominalizată trebuie să notifice structura verificată cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data declanşării acţiunii, precizându-se scopul şi durata acţiunii.

A. nu a fost "anunţată" despre efectuarea controlului la faţa locului. Nu s-au depus aceste manuale de proceduri şi oricum nu sunt opozabile subscrisei, întrucât sunt documente interne şi nu au aplicabilitate faţă de structurile verificate.

A. nu a fost reprezentată legal la efectuarea controlului la faţa locului.

APIA avea cunoştinţă de faptul că A. se află în procedura insolvenţei, împrejurare reţinută în Nota de constatare nr. x/04.11.2014. Or, urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, reprezentarea este asigurată de administratorul/lichidatorul judiciar.

A. are calitatea de structură verificată, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din O.U.G. nr. 66/2011, şi trebuia notificată în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011 despre efectuarea controlului la faţa locului.

Ca atare, din moment ce normele interne prevăd garanţii suplimentare în sarcina particularului, apreciază că, deşi regulamentele europene au aplicabilitate directă în dreptul intern, în cazul de faţă nu-i poate fi negată subscrisei aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta înţelege să critice şi înlăturarea de către instanţa de fond a apărărilor sale referitoare la încălcarea dreptului A. de a-şi exprima punctul de vedere pe parcursul şi la finalizarea verificărilor.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare ca urmare a imposibilităţii exprimării unui punct de vedere pe parcursul şi la finalizarea verificărilor, instanţa de fond reţine faptul că nu a fost vătămată în vreun fel câtă vreme se putea demonstra oricând ca nu a abandonat plantaţia de viţă de vie. Însă verificările efectuate de echipa de control au fost realizate în absenţa reprezentanţilor legali ai A. - administratorul judiciar şi/sau administratorul special. Membrii echipei de control nu au solicitat A. date, informaţii sau documente în legătură cu proiectul verificat (aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011) şi totodată au încălcat dreptul A. de a-si exprima punctul de vedere pe parcursul efectuării constatărilor.

Mai mult, echipa de control care a efectuat verificările şi constatările nu a respectat procedura prevăzuta de art. 21 alin. (13)-15 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât proiectul de Proces-verbal nu a fost prezentat A., în vederea exprimării unui punct de vedere.

Ca atare, recurenta apreciază că Procesul-verbal este nelegal, întrucât anterior aprobării, nu a fost prezentat structurii verificate, astfel ca nu a fost respectat dreptul la apărare al A., constând în dreptul de a-şi exprima punctul de vedere. Proiectul Procesului-verbal trebuia comunicat reprezentanţilor legali al A., respectiv administratorului judiciar si administratorului special.

Cu toate că a sesizat Curtea Constituţională, instanţa de fond nu a considerat oportună suspendarea procesului, apreciind că judecata poate continua, întrucât dispoziţiile art. 21 alin. (15)1 din O.U.G. nr. 66/2011, deşi au fost invocate în cauză, nu sunt aplicabile subscrisei, nefiind prevăzută de lege o procedură de comunicare a proiectului de Proces-verbal, anterior întocmirii finale şi semnării lui, în cazul persoanelor care sunt îndreptăţite să primească doar pe baza unei cereri de plată, subvenţii sau ajutoare care sunt finanţate din fonduri europene în cadrul politicii agricole comune şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Recurenta consideră că are calitatea de structură verificată, aşa cum a arătat prin raportare la textele legale invocate în judecata în faţa primei instanţe. Prin urmare, dispoziţiile referitoare la obligativitatea comunicării structurii verificate a proiectului de Proces-verbal erau aplicabile în speţă, iar nerespectarea lor atrage nulitatea Procesului-verbal.

Dreptul la apărare a fost compromis, contrar celor reţinute de prima instanţă. Chiar dacă legea acordă particularului posibilitatea de a formula contestaţie administrativă şi ulterior acţiune în contencios administrativ împotriva actelor autorităţii publice, aceasta nu înseamnă că eventualele vicii formale din etapa administrativă prealabilă emiterii actului vătămător sunt acoperite şi nu mai pot fi sancţionate.

Recurenta critică şi înlăturarea apărărilor referitoare la netemeinicia procesului-verbal.

Arată în acest sens faptul că, instanţa de fond i-a reproşat că nu a demonstrat în cauză o stare de fapt contrară celei care rezultă din constatările făcute de membrii echipei de control prin Notele de constatare şi din fotografiile depuse de APIA în probaţiune, însă, contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu se putea face dovada unui fapt negativ. Fotografiile depuse de APIA în probaţiune nu fac dovada faptului că au fost efectuate în perioada 28.01.2015 - 30.01.2015 sau a faptului că vizează suprafaţa de 38 ha, ca atare nu vin în susţinerea legalităţii şi temeiniciei Procesului-Verbal încheiat.

A încercat în cauză dovedirea susţinerilor referitoare la faptul că plantaţia de viţă de vie de pe suprafaţa de 38 ha nu a fost abandonată, scop pentru care a solicitat administrarea unei probe cu expertiză tehnică judiciară, ce a fost încuviinţată iar faptul că proba nu a mai putut fi administrată nu îi poate fi imputat.

A demonstrat faptul că a intrat în procedura falimentului, iar în contul de insolvenţă nu există disponibilul necesar pentru a avansa costurile privind onorariul expertului. Totodată, bunurile din patrimoniul său nu au fost încă valorificate, astfel că derularea anevoioasă a procedurii insolvenţei nu îi poate fi imputată, neavând pârghiile necesare pentru a accelera vânzarea bunurilor.

Consideră. totodată, că a demonstrat faptul că, în lipsa fondurilor disponibile în contul unic de insolvenţă, a fost convocată Adunarea Creditorilor pentru a decide asupra avansării costurilor pentru plata avansului onorariului expertului tehnic judiciar iar dezinteresul creditorilor faţă de acest litigiu şi de consecinţele negative grave ale menţinerii Procesului-verbal, din nou, nu îi poate fi imputat.

Instanţa de fond avea posibilitatea de a stabili ca plata avansului de onorariu să fie efectuată în procedura insolvenţei, cu titlu de creanţă curentă, prin darea în debit a avansului de onorariu. Or, instanţa, cu toate că a încuviinţat mai multe solicitări de amânare a cauzei pentru plata avansului de onorariu expert, a adoptat soluţia cea mai drastică, respectiv decăderea sa din proba esenţială a fi administrată în cauză, expertiza în specialitatea Agricultură - Cultura plantelor - Viticultură.

Apreciază că în măsura în care instanţa ar fi urmărit să afle adevărul în cauză, ar fi avut pârghiile legale pentru a face posibilă administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară încuviinţată în cauză.

Pe de altă parte, şi Declaraţia martorului D. are greutate în cauză, referitoare la demonstrarea susţinerilor sale. Instanţa de fond a reţinut că declaraţia este prea generică, însă reproşul este de neînţeles. Chiar dacă martorul a fost propus de ea, instanţa avea posibilitatea să intre în detalii şi să întrebe martorul aspecte amănunţite, care să fi clarificat eventualele lacune în starea de fapt.

Instanţa face aprecieri în cauză şi cu privire la condiţiile climaterice din anul 2012, apreciind că doar în luna august a anului 2012 nu au fost precipitaţii, astfel că nu se justifică susţinerea subscrisei referitoare la seceta extremă din vara şi toamna anului 2012. Pe de o parte, arătă că datele furnizate de Administraţia Naţională de Meteorologie ar fi trebuit interpretate de un expert în specialitatea Agricultură - Cultura plantelor - Viticultură, care să poată aprecia asupra condiţiilor climaterice şi să poată corobora datele furnizate cu necesarul de apă al plantelor de viţă de vie şi cu rezistenţa la condiţii de temperatură ridicate şi precipitaţii scăzute. Or, instanţa de fond a apreciat că doar în luna august a anului 2012 a fost secetă, pentru că nu apar precipitaţii înregistrate, însă a ignorat faptul că în lunile iunie şi nici în lunile septembrie şi octombrie nivelul precipitaţiilor a fost foarte scăzut. Ba mai mult, nivelul temperaturilor a fost unul extrem de ridicat, iar coroborându-l cu nivelul extrem de scăzut al precipitaţiilor şi cu viteza vântului, se putea concluziona faptul că condiţiile climaterice din vara şi toamna anului 2012 nu au fost propice pentru dezvoltarea butaşilor de viţă de vie.

Instanţa de fond i-a mai reproşat faptul că nu a respectat graficul de execuţie, întrucât a depăşit cu 2 luni prelungirea acordată. Aşa cum s-a demonstrat în cauză, Declaraţia de finalizare a fost depusă anterior încheierii perioadei celor 3 campanii viticole la data de 31.07.2014, conform prevederilor Ordinului MADR nr. 247/2008.

Chiar şi dacă s-ar considera că data limită ar fi fost 15.05.2014, nu se poate aprecia că întârzierea ar fi fost de natură să conducă la o soluţie de restituire a sumelor primite prin intermediul APIA, întrucât întârzierea nu este una esenţială. Fiind vorba de lucrări agricole, influenţate de diverşi factori climaterici, biologici (diverse boli) şi chimici (diverşi factori poluanţi - ex. ploi acide), apreciază că este nesemnificativă o întârziere de 2 luni în respectarea graficului de execuţie.

Contrar celor reţinute de APIA şi validate de prima instanţă, A. nu a abandonat plantaţiile de viţă de vie cultivate pe terenul în suprafaţă de 38 ha. Sancţiunea prevăzută de art. 71 lit. e) din Ordinul AAADR nr. 247/2008 poate fi aplicată doar în cazul în care beneficiarul de sprijin abandonează plantaţiile înfiinţate prin programe de reconversie, în primii 10 ani de la finalizarea planurilor individuale. Or, în situaţia în care se consideră că A. nu a finalizat Planul individual, nu poate fi incidenţă sancţiunea prevăzută de art. 71 lit. e), întrucât pentru ca fapta să fie tipică abandonarea trebuie să survină doar după finalizarea planurilor individuale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 aprilie 2018, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., intimata arată că, casarea unor hotărâri judecătoreşti se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Recursul nu este întemeiat pe niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ. Recurenta nu face decât sa reia motivele din actele sale procedurale anterioare, fără sa indice în ce consta în concret nelegalitatea hotărârii instanţei de fond. Nici măcar nu se indică de către recurentă, care dintre temeiurile de drept invocate ar fi greşit aplicate sau încălcate de către prima instanţa prin soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 282/2017 în dosarul nr. x/2015.

Pe fondul cauzei, intimata arată că, în ceea ce priveşte critica recurentei cu privire la nelegalitatea controlului efectuat din prisma lipsei mandatului persoanelor care au efectuat verificările la faţa locului, în vederea efectuării activităţilor de control la faţa locului privind monitorizarea şi controlul planurilor individuale finanţate din OMADR nr. 247/2008 "restructurarea/reconversia plantaţiilor viticole", cu respectarea tuturor prevederilor legale europene şi naţionale incidente. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Ministerul Agriculturii a încheiat cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Inspecţii de Stat - Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol (D.I.S. - I.S.C.T.V) Acordul de delegare nr. APIA 29898/25.09.2012/DIS 236720/1.10.2012, autoritate cu atribuţii şi competenţe în acest domeniu.

Documentaţia necesară efectuării controlului a fost întocmită şi semnată de persoanele competente din cadrul MADR, potrivit prevederilor Acordului de delegare nr. APIA 29898/25.09.2012/DIS 236720/1.10.2012, autoritate publică în subordinea căreia se află APIA.

Aşadar, reprezentanţi legali al APIA nu pot dispune asupra modului în care se efectuează controlul pe teren de către o structură a ministerului tutelar, ci doar poate solicita efectuarea acestuia (în baza Acordului de delegare), funcţionarii publici din MADR nefiind subordonaţi directorului-general al APIA. Mai mult, actul administrativ de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost întocmit de o echipă de verificare din cadrul APIA, constituită prin împuternicirea nr. 820/11.03.2015 emisă de Directorul General al APIA, echipă care a procedat la o verificare documentară (şi nu pe teren cum greşit a reţinut reclamanta).

Or, echipa de verificare constituită prin împuternicirea nr. 820/11.03.2015 emisă de Directorul General al APIA a analizat toata documentaţia aferentă cererii nr. x/09.09.2011 formulată pentru Planul individual nr. 2823/10.06.2011, în care se afla şi Nota de control nr. 258 431/05.02.2015 emisă de D.G.C.A.I. - M.A.D.R.

Aşadar, pentru constatarea neregulilor intervenite în derularea Planul individual nr. 2823/10.06.2011 şi stabilirea creanţelor bugetare în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L., instituţia a respectat atât dispoziţiile art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi celelalte norme europene şi naţionale incidente.

În ceea ce priveşte nelegalitatea controlului efectuat din prisma nerespectării dispoziţiilor referitoare la notificarea structurii verificate despre efectuarea verificărilor la faţa locului, intimata arată că în mod eronat recurenta consideră,faptul că procesul-verbal nr. x/18.03.2015 - de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat de APIA la data de 17.03.2015, este lovit de nulitate întrucât nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2001.

Art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2001 prevede că, în cazul în care sunt necesare activităţi de verificare la faţa locului, echipa nominalizată va notifica structura supusă verificării cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data declanşării acţiunii, precizându-se scopul şi durata acesteia.

Potrivit art. 1 din acelaşi act normativ, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali.

Aşadar, prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile notelor de control, întocmite de D.G.C.A.I. - M.A.D.R.

Notele de control pe teren sunt întocmite de APIA (prin D.G.C.A.I. - M.A.D.R., conform Acordului de delegare) în temeiul regulamentelor comunitare, documentelor de lucru ale Comisiei Europene, precum şi legislaţiei naţionale speciale.

Pentru întocmirea procesului-verbal nr. x/18.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, care face obiectul prezentei, nu erau necesare (neapărat) activităţi de verificare la fata locului, verificarea documentară şi faptică, ce a avut drept scop verificarea aspectelor menţionate în Nota de fundamentare a Direcţiei Măsuri de Piaţă, conducând la aceeaşi concluzie: că reclamanta nu a implementat Planul individual nr. 2823/10.06.2011 în conformitate cu angajamentelor asumate, măsura legală fiind cea a restituirii sprijinului financiar acordat din bugetul Uniunii Europene (FEGA).

Consideră că prevederile art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile spetei deduse judecăţii, deoarece, recurenta reclamantă nu are calitate de structură verificată".

Mai mult, cu ocazia desfăşurării controlului pe teren, în perioada 28.01.2015 - 30.01.2015, reclamanta a fost anunţată şi a participat la efectuarea controlului pe teren, prin domnul E., având calitatea de angajat al S. C. A.. iar anunţarea reclamantei cu privire la efectuarea uni control pe teren s-a efectuat în baza manualelor de proceduri potrivit cărora APIA îşi desfăşoară activitatea şi nu în baza O.U.G. nr. 66/2011.

Controlul pe teren a fost efectuat în baza actelor normative speciale naţionale şi a regulamentelor comunitare şi nu are niciun fel de legătură cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 iar recurenta reclamantă face o gravă confuzie între controlul la faţa locului (care vizează aplicarea corectă a tehnologiei de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiei viticole şi respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu asumate de beneficiar la aprobarea planului individual) şi verificare documentară a cererii nr. x/09.09.2011 formulată pentru Planul individual nr. 2823/10.06.2011, în care se afla şi Nota de control nr. 258 431/05.02.2015 emisă de D.G.C.A.I. - M.A.D.R., ultima fiind efectuată de echipa de verificare constituită prin împuternicirea nr. 820/11.03.2015 emisă de Directorul General al APIA, care a emis procesul-verbal nr. x/18.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Controlul pe teren a fost realizat în baza:

- Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea APIA, cu modificările si completările ulterioare;

- Legislaţiei europeană si naţională privind programele de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 -2013/2014;

- Regulamentului (CE) nr. 1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol;

- Acordului de delegare nr. APIA 29898/25.09.2012/DIS 236720/1.10.2012;

- cererii nr. x/09.09.2011 formulată de reclamanta fermier pentru Planul Individual nr. 2823/10.06.2011;

- Planului individual nr. 2823/10.06.2011.

Procesul-verbal nr. x/18.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat de APIA la data de 17.03.2015, titlu de creanţă, a fost emis în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În opinia intimatei, trebuie să facă o separaţie ŞI în acelaşi timp O DISTINCŢIE între: notele de control pe teren, care sunt elaborate de D.G.CA.I. - MA.D.R. in temeiul regulamentelor comunitare, documentelor de lucru ale Comisiei Europene, precum si legislaţiei naţionale special şi actele normative aplicabile procesului-verbal nr. x/18.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat de APIA la data de 17.03.2015, titlu de creanţă întocmit de APIA în baza O.U.G. nr. 66/2011.

Aşadar, obligativitatea transmiterii proiectului de proces-verbal de constatare de către autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor comunitare este prevăzuta in situaţia in care beneficiarul fondurilor europene depune in prealabil un PROIECT DE FINANŢARE pentru care se verifica periodic implementarea obiectivelor asumate si prin urmare se află intr-o relaţie CONTRACTUALĂ cu autoritatea publică, situaţie în care reclamanta fermier NU SE REGĂSEŞTE (APIA nederulând proiecte de finanţare finanţate din fonduri europene), iar reclamanta fermier a fost anunţată de efectuarea controlului pe teren, aceasta fiind reprezentată de domnul E. având calitatea de angajat.

În opinia intimatei şi critica referitoare la nelegalitatea procesului-verbal derivată din încălcarea dreptului A. de a-şi exprima punctual de vedere pe parcursul efectuării verificărilor şi constatărilor este nefondată deoarece, conform art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe parcursul activităţilor de constatare, structura verificată are dreptul să îşi exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.

În acest sens arată că, controlul la faţa locului efectuat de D.G.C.A.I. - M.A.D.R. nu putea avea ca bază legală O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât să se poată discuta de respectarea sau nerespectarea dispoziţiilor art. 21 alin. (11) din actul normativ respectiv.

În accepţiunea O.U.G. nr. 66/2011, recurenta reclamanta nu are calitate de "structură verificată", aceasta neîncadrându-se în definiţia structurii verificate, conform art. 2, alin. (1), lit. t) din actul normativ de mai sus.

Prevederea legală comunitară aplicabilă MISIUNILOR DE CONTROL PE TEREN este Regulamentul consiliului (CE) nr. 1122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol.

Acest aspect, adică neaplicarea O.U.G. nr. 66/2011, reiese şi din cuprinsul Notei de control nr. 258 431/05.02.2015 emisă de D.G.C.A.I. - M.A.D.R, care conţine elemente specifice prevăzute de Regulamentele Comunitare aplicabile in materia controlului pe teren.

În acest sens este Angajamentul solicitantului, care face parte integrantă din cererea nr. x/09.09.2011 formulată pentru Planul individual nr. 2823/10.06.2011, semnată de fermier, prin care recurenta reclamantă s-a angajat să respecte condiţiile de ecocondiţionalitate prevăzute de art. 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare şi controalele aferente, care se realizează in baza Regulamentului CE nr. 1122/2009.

Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgentă, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

(...) t) structuri verificate - beneficiarul asistenţei din fonduri europene, oricare structură de implementare, precum şi orice persoană fizică ori juridică ce se află într-o RELAŢIE CONTRACTUALA, în cadrul proiectelor/programelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora; (...).

g) beneficiar - orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali, fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, NUMAI PE BAZA UNEI CERERI DE PLATĂ, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare A POLITICII AGRICOLE COMUNE, în conformitate cu prevederile legale naţionale si/sau comunitare in vigoare.

Analizând textul art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă faptul că beneficiar este orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este:

- fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali,

- fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei CERERI DE PLATĂ, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare a POLITICII AGRICOLE COMUNE. în conformitate cu prevederile legale naţionale si/sau comunitare in vigoare".

Din prevederile legale mai sus enumerate rezultă că recurenta reclamantă se încadrează în a doua categorie deoarece a primit sprijinul financiar în baza depunerii unei cereri de plată, completată pe proprie răspundere, şi emiterii de către APIA a unei decizii de plată.

Subliniază faptul că reclamanta nu se află într-o relaţie contractuală cu APIA nederulând proiecte de finanţare finanţate din fonduri europene.

Obligativitatea transmiterii proiectului de proces-verbal de constatare de către autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor comunitare este prevăzuta doar în situaţia in care beneficiarul fondurilor europene depune in prealabil un PROIECT DE FINANŢARE pentru care se verifica periodic implementarea obiectivelor asumate si prin urmare se află într-o relaţie CONTRACTUALĂ cu autoritatea publică.

Persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare a POLITICII AGRICOLE COMUNE, în conformitate cu prevederile legale naţionale şi/sau comunitare în vigoare; (...) nu este considerată de legiuitor ca fiind structură verificată.

Faţă de cele de mai sus, consideră eronată susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia APIA nu a respectat dispoziţiile art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece acestea nu sunt aplicabile spetei deduse judecăţii.

De asemenea, instanţa de fond nu poate reţine faptul că S.C. A. S.R.L, i-a fost încălcat dreptul la apărare, aceasta având posibilitatea (valorificată) să conteste pe cale administrativă procesul-verbal nr. x/18.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat de APIA la data de 17.03.2015, putând aduce dovezi privind eligibilitatea cererii de sprijin şi a conformităţii activităţii sale.

Cu referire la critica recurentei privind nelegalitatea procesului-verbal derivată din încălcarea dreptului A. de a-şi exprima punctul de vedere la finalizarea verificărilor, intimata arată că, în mod eronat recurenta consideră că nu au fost respectate dispoziţiile art. 21 alin. (13), (14) şi (15) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cu care:

"(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

(14) înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor [J} bugetare."

Astfel, potrivit art. 151 din O.U.G. nr. 66/2011, fac excepţie de la prevederile alin. (14) şi (15) titlurile de creanţă care sunt întocmite pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptăţite să primească. numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, iar recurenta reclamantă face aceeaşi confuzie între noţiunile "structură verificată" şi "beneficiar" de sprijin financiar.

Faţă de criticile de netemeinicie ale procesului-verbal, intimata reia apărările formulate prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond.

Din parcurgerea sentinţei civile recurate, se poate observa că, instanţa de fond, în considerente, a arătat obiectul cererii de chemare în judecată, susţinerile pe scurt ale părţilor, a expus situaţia de fapt pe baza probelor administrate, a precizat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând totodată motivele pentru care s-a respins cererea reclamantei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care acesta se încadrează, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Excepţia nulităţii recursului, a fost soluţionată de Înalta Curte prin încheierea de şedinţă din 07.10.2020.

În ceea ce priveşte criticile aduse sentinţei pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine:

Prin cererea nr. DJ 109789, depusă la data de 09.09.2011, recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L., în calitate de fermier, a solicitat acordarea unui sprijin financiar pentru programul restructurarea/reconversia plantelor viticole, Campania 2011 - 2012, pentru măsura: "proiectare, pregătire teren, plantare şi instalare tutori", pentru care a depus planul individual nr. 2823/10.06.2011, în valoare totală de 346.560 euro (9120 euro/ha), pentru o suprafaţă de teren de 3 8 ha situată în localitatea Ciupercenii Noi, judeţul Dolj. Planul individual nr. 2823/10.06.2011 de reconversie viticolă pentru care s-a solicitat acordarea sprijinului financiar (pentru suprafaţa de 38 ha), urma să fie realizat de beneficiara - reclamant S.C. A. S.R.L. în două faze:

1. Proiectarea, cartarea agrochimică iniţială, fertilizarea, cartarea agrochimică finală, pregătirea terenului, plantarea şi instalarea tutorilor;

2. Instalarea sistemului de susţinere, conducere şi palisaj.

Condiţiile de eligibilitate privind acordarea sprijinului financiar în cadrul măsurii de restructurare/reconversie sunt prevăzute de:

- Regulamentul (CE) Nr. 1234 din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole ("Regulamentul unic OCP");

- Regulamentul (CE) Nr. 491 din 25 mai 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole ("Regulamentul unic OCP");

- Regulamentul (CE) Nr. 555 din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieţei vitivinicole în ceea ce priveşte programele de sprijin, comerţul cu ţările terţe, potenţialul de producţie şi privind controalele în sectorul vitivinicol;

- Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Acordarea sprijinului financiar pentru programele de restructurare/reconversie, potrivit Capitolului I, pct. 3 din NORMELE din 23 aprilie 2008 de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 247/2008, necesită elaborarea de către solicitanţi a unui plan individual pentru fiecare program de restructurare/reconversie aşa cum acesta este prevăzut la pct. 2.2 din Norme.

În conformitate cu prevederile din Capitolul I alin. (2).3 lit. b) din NORMELE din 23 aprilie 2008 de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 247/2008, termenul de executare a planurilor individuale aprobate a fost de maximum 3 campanii viticole.

Potrivit graficelor de execuţie ale planurilor individuale aprobate, aşa cum au fost modificate, finalizarea tuturor lucrărilor de execuţie a fost stabilită pentru data de 15.05.2014.

După finalizarea primei faze a planul individual nr. 2823/10.06.2011 de reconversie viticolă, S.C. A. S.R.L. a primit de la APIA sprijin financiar, pentru prima măsură, în cuantum de 1.554.664,51 RON, echivalentul a 339.446.40 euro, achitaţi prin OP nr. x/29.11.2012

Pentru cea de-a doua măsură pentru care s-a solicitat acordarea sprijinului financiar:,instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj", deşi termenul de finalizare a lucrărilor a fost stabilit pentru data de 15.05.2014, beneficiara - reclamant a depus la APIA Declaraţia de finalizare a planului individual nr. 2823/10.06.2011 de reconversie viticolă tocmai la data de 29.07.2014, cu mai mult de două luni peste termenul de realizare final aprobat. împrejurare care a determinat excluderea de la plată a celei de-a doua măsuri.

La data de 01.10.2014, prin încheierea Civilă nr. 2493/C/2014, pronunţată în dosar nr. x/2014, Tribunalul Specializat Cluj a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva recurentei.

În urma controlului la faţa locului efectuat în perioada 28-30.01.2015 s-a constatat următoarele împrejurări:

- plantatul butaşilor de viţă de vie a fost efectuată în primăvara anului 2012;

- la data controlului, procentul de goluri era de 70%-80%;

- sunt instalaţi spalierii metalici fără sârme;

- în anul 2014 lucrările de întreţinere ale solului între rânduri şi între plante pe rând nu au fost executate, operatorul nerespectând bunele condiţii agricole şi de mediu, în "plantaţie" instalându-se vegetaţie nedorită, gradul de îmburuienare a suprafeţei fiind de 100%;

- din plantaţie au dispărut tutorii fixaţi pentru fiecare plantă.

Echipa de control a concluzionat că plantaţia este compromisă ireversibil, reţinând astfel prevederile pct. 7 indice 1 lit. e) din Cap. V din Ordinul MADR nr. 247/2008 care stabilesc în sarcina beneficiarilor de sprijin, care abandonează plantaţiile înfiinţate prin programe de restructurare/reconversie în primii 10 ani de la finalizarea planurilor individuale, obligaţia de a returna sumele plătite de către APIA, precum şi dobânzile calculate conform legislaţiei în vigoare.

De asemenea, echipa de control a constatat că S.C. A. S.R.L. i-a fost plătită necuvenit suma de 339.446,40 euro, respectiv 1.554.664,51 RON, care trebuie constituită ca debit şi, fapt pentru care a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.03.2015

La data de 01.10.2014 prin încheierea civilă nr. 2493/C/2014, pronunţată în dosar nr. x/2014, Tribunalul Specializat Cluj a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva recurentei.

Contestaţia împotriva Procesului-verbal, a fost respinsă prin Decizia nr. 17/26.05.2015 emisă de Comisia de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul APIA.

Prin sentinţa atacată s-a respins cererea de chemare în judecată pentru anularea Deciziei nr. 17/26.05.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de pârâtă la data de 17.03.2015.

O primă critică a recurentei adusă sentinţei de fond, vizează lipsa mandatului persoanelor care au efectuat verificările la faţa locului şi faptul că procesul-verbal atacat nu se întemeiază pe concluziile unei expertize de specialitate.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o motivare amplă asupra motivelor pentru care nu a reţinut aceste apărări ale reclamantei, toate criticile recurentei sub acest aspect fiind nefondate.

Practic recurenta reiterează aceleaşi motive ca în faţa instanţei de fond, făcând confuzie asupra aplicabilităţii art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011 în cazul verificărilor finalizate cu întocmirea notei de control. Astfel, Notele de control pe teren sunt întocmite de APIA (prin D.G.C.A.I. - M.A.D.R., conform Acordului de delegare) în temeiul regulamentelor comunitare, documentelor de lucru ale Comisiei Europene, precum şi legislaţiei naţionale speciale şi doar verificările efectuate în cadrul activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare şi care se finalizează cu procesul-verbal de constatare a neregulilor, intră sub incidenţa O.U.G. nr. 66/2011. Pe de altă parte, având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de verificare la faţa locului nu reprezintă o obligaţie pentru echipa nominalizată conform dispoziţiile art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011.

Critica recurentei referitoare la faptul că verificările la faţa locului au fost efectuate de consilieri din cadrul Direcţiei Generale Control Antifraudă şi Inspecţii din cadrul MADR şi consilieri cu atribuţii de Inspecţie de Stat pentru Controlul Tehnic din cadrul Direcţiei pentru Agricultură a judeţului Dolj, în condiţiile în care aceştia nu sunt reprezentanţi ai semnatarilor acordului ci sunt persoane din cadrul altor structuri, nu va fi luată în considerare întrucât, o asemenea critică a fost formulată direct în recurs.

Potrivit art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, în cazul în care sunt necesare activităţi de verificare la faţa locului, echipa nominalizată va notifica structura supusă verificării cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data declanşării acţiunii, precizându-se scopul şi durata acesteia.

Recurenta face o confuzie între controlul la faţa locului (care vizează aplicarea corectă a tehnologiei de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiei viticole şi respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu asumate de beneficiar la aprobarea planului individual şi care a fost efectuat în baza acordului de delegare de persoane specializate în domeniul viticol) şi verificarea documentară a cererii nr. x/09.09.2011 formulată pentru Planul individual nr. 2823/10.06.2011 aceasta fiind efectuată de echipa de verificare constituită prin împuternicirea nr. 820/11.03.2015 emisă de Directorul General al APIA, care a emis procesul-verbal nr. x/18.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Astfel, în temeiul art. 21 din Legea nr. 1/2004, între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Inspecţii de Stat - Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol (denumită D.LS. - I.S.C.T.V) s-a încheiat Acordul de delegare nr. APIA 29898/25.09.2012/DIS 236720/1.10.2012, prin care APIA a delegat DIS - ISCTV atribuţii cu privire la monitorizarea şi controlul planurilor individuale finanţate din OMADR nr. 247/2008 "restructurarea/reconversia plantaţiilor viticole".

Potrivit art. 39 lit. a), b), c) şi q) din Legea nr. 244/2002 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, forma în vigoare la data încheierii Acordului de delegare nr. APIA 29898/25.09.2012/DIS 236720/1.10.2012: J.S.C.T.V. asigură supravegherea aplicării legii în realizarea producţiei de struguri, de vinuri şi a altor produse vitivinicole, inclusiv a celor cu denumire de origine controlată, şi este organismul guvernamental abilitat în executarea controalelor oficiale pentru asigurarea calităţii şi conformităţii produselor vinicole destinate consumului uman

Delegarea atribuţiilor cu privire la monitorizarea şi controlul planurilor individuale finanţate din OMADR nr. 247/2008 "restructurarea/reconversia plantaţiilor viticole" s-a efectuat de către APIA cu respectarea dispoziţiilor legale: art. 21 din Legea nr. 1/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza acordului de delegare mai sus menţionat, prin adresa nr. x/23.01.2015, APIA a solicitat MADR - Direcţia Inspecţii de Stat efectuarea unui control la faţa locului la S.C. A. S.R.L. - CUI x "în vederea constatării stării de întreţinere a plantaţiei viticole".

În perioada 28- 30.01.2015, în baza ordinului de deplasare nr. 30/28.01.2015, consilierul superior B. din cadrul Direcţiei Generale Control Antifraudă şi Inspecţii - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (D.G.C.A.I. - M.A.D.R.) şi consilierul superior C. din cadrul Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Dolj (D.A.J. Dolj) au efectuat verificări privind respectarea tehnologiei şi a bunelor practici agricole şi de mediu în plantaţii viticole înfiinţate cu finanţare comunitară de către operatorul S.C. A. S.R.L.

Acţiunea de verificare s-a efectuat în baza Acordului de delegare nr. APIA 29898/25.09.2012/DIS 236720/1.10.2012 şi a Ordinului de deplasare nr. 30/28.01.2015 şi a avut ca obiect:

"verificări privind respectarea tehnologiei de cultivare a viţei de vie în plantaţii înfiinţate prin restructurare/reconversie, conform Acordului de delegare APIA/DGCAI, la operatori din judeţele Dolj şi Mehedinţi". După cum reiese din fişa postului,

Cei doi consilieri care au efectuat controlul la faţa locului, au atribuţii în domeniul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Viticol, cu experienţă în acest domeniu iar dispoziţiile art. 21 alin. (12) din O.U.G. nr. 66/2011, nu instituie o obligaţie în sarcina organelor de control de a se efectua o expertiză de specialitate, aceasta având un caracter facultativ.

Potrivit concluziilor din Nota de control nr. 258 431/05.02.2015): pe suprafaţa totală de 78,00 hectare aferentă planului individual nr. 2823/10.06.2011 cu suprafaţa de 38,00 hectare şi planului individual nr. 2822/10.06.2011 cu suprafaţa de 40,00 hectare pe care ar fi trebuit să se găsească plantaţie viticolă în anul III, operatorul S.C. A. S.R.L. nu respectă tehnologia de cultivare a viţei de vie şi bunele practici agricole şi de mediu prevăzute în Capitolul I, punctul 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 247/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

2. La data controlului, suprafaţa totală de 78,00 hectare aferentă planului individual nr. 2823/10.06.2011 cu suprafaţa de 38,00 hectare si planului individual nr. 2822/10.06.2011 cu suprafaţa de 40,00 hectare, plantaţiile de viţă de vie înfiinţate în anul 2012 prin finanţare comunitară sunt compromise ireversibil.

Echipa de verificare constituită prin împuternicirea nr. 820/11.03.2015 emisă de Directorul General al APIA, care a emis procesul-verbal nr. x/18.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nu a considerat că este necesar, aşa cum s-a arătat mai sus, să facă ea însăşi verificări la faţa locului întrucât, pentru verificarea documentară a cererii nr. x/09.09.2011 formulată pentru Planul individual nr. 2823/10.06.2011, a avut la dispoziţie Nota de control întocmită în baza acordului de delegare de către persoane specializate

Aşadar, critica privind înlăturarea de către instanţa de fond a apărărilor referitoare la lipsa notificării despre efectuarea verificărilor la faţa locului, este nefondată, în condiţiile în care, în raport de prevederile art. 21 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, echipa de verificare constituită prin împuternicirea nr. 820/11.03.2015 emisă de Directorul General al APIA nu a notificat recurenta deoarece a apreciat că nu sunt necesare activităţi de verificare la faţa locului.

Nefondată este şi critica privind încălcarea dreptului A. de a-şi exprima punctul de vedere pe parcursul şi la finalizarea verificărilor.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 21 alin. (11), pe parcursul activităţilor de constatare, structura verificată are dreptul să îşi exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.

(12) Pentru bunurile, serviciile şi lucrările executate, rezultate din activităţile şi operaţiunile financiare care fac obiectul verificărilor, structurile de control prevăzute la art. 20 pot solicita persoanelor fizice/juridice autorizate efectuarea de expertize de specialitate în condiţiile legii.

(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgentă, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

(...) t) structuri verificate - beneficiarul asistenţei din fonduri europene, oricare structură de implementare, precum şi orice persoană fizică ori juridică ce se află într-o RELAŢIE CONTRACTUALA, în cadrul proiectelor/programelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora; (...).

g) beneficiar - orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali, fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, NUMAI PE BAZA UNEI CERERI DE PLATĂ, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare A POLITICII AGRICOLE COMUNE, în conformitate cu prevederile legale naţionale si/sau comunitare in vigoare.

Analizând textul art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă faptul că beneficiar este orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este:

- fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali,

- fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare a politicii agricole comune. în conformitate cu prevederile legale naţionale si/sau comunitare in vigoare".

Din prevederile legale mai sus enumerate rezultă că recurenta reclamantă se încadrează în a doua categorie deoarece a primit sprijinul financiar în baza depunerii unei cereri de plată, completată pe proprie răspundere, şi emiterii de către APIA a unei decizii de plată, neavând calitatea de structură verificată deoarece nu se află într-o relaţie contractuală cu APIA şi nu derulează proiecte de finanţare finanţate din fonduri europene, aspect confirmat şi prin Decizia nr. 419/2018 a Curţii Constituţionale.

Conform art. 21 alin. (151), fac excepţie de la prevederile alin. (14) şi (15) titlurile de creanţă care sunt întocmite pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptăţite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că în cadrul fondului, recurenta reclamantă a invocate excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii iar prin Decizia nr. 419/2018, Curtea Constituţională a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale. S-a reţinut astfel că:

Curtea constată că potrivit art. 21 alin. (19) şi (20) şi art. 34 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este un act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar acesta constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe. Titlul de creanţă (adică procesul-verbal) se comunică debitorului în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie în condiţiile şi termenele stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011. . . . . . . . . . .Curtea reţine, aşadar, că beneficiarii de subvenţii finanţate din fonduri europene, în cadrul politicii agricole comune, pot contesta, atât în etapă administrativă, cât şi, ulterior, în faţa instanţei de judecată, titlurile de creanţă.

Astfel, potrivit art. 46-51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie, care este o cale administrativă de atac, ce se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă contestat, în termen de 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă, şi nu este supusă taxelor judiciare de timbru. Contestaţia va cuprinde motivele de fapt şi de drept, acestea incluzând punctul de vedere asupra procesului-verbal, de la exprimarea căruia a fost exceptat autorul excepţiei, prin textul de lege criticat.

Contestaţia se soluţionează de autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă, care se va pronunţa prin decizie motivată, cu privire la admiterea, în tot sau în parte a contestaţiei, sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia. În cazul admiterii contestaţiei se decide anularea titlului de creanţă atacat şi, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei. Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea contestatarului o situaţie mai grea în propria sa cale de atac.

Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, iar deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

21. În contextul celor anterior referite, Curtea reţine, referitor la critica privind încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, că trebuie făcută o distincţie între aplicarea acestuia în etapa administrativă şi aplicarea în etapa judiciară.

22. Prin Decizia nr. 371 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 24 august 2005, Curtea a reţinut că dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituţie în sfera activităţii judiciare. Totodată prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, paragraful 35, Curtea a reţinut că art. 24 din Constituţie, invocat ca temei constituţional, garantează dreptul la apărare în tot cursul procesului, iar nu în cadrul unui control administrativ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 122 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2007).

23. Curtea reţine că dreptul la apărare în etapa judiciară este respectat deoarece deciziile pronunţate ca urmare a soluţionării contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

24. În final, Curtea observă că nu s-a constatat nicio restrângere a vreunui drept fundamental, astfel încât dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile în cauză.

Aşadar, având în vedere Decizia nr. 419/2018 a Curţii Constituţionale pronunţată la sesizarea recurentului reclamant tocmai în legătură cu această critică, Înalta Curte constată că ea este nefondată.

Cât priveşte critica privind înlăturarea apărărilor referitoare la netemeinicia procesului-verbal, Înalta Curte constată că singurul motiv de nelegalitate invocat îl constituie cel referitor la decăderea reclamantei din proba cu expertiza de specialitate.

Se constată astfel că, la fond, recurenta reclamantă a solicitat şi i-a fost încuviinţată expertiza tehnică judiciară în specialitatea agricultură tocmai pentru a dovedi contrariul celor reţinute în procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare.

Instanţa, prin încheierea din 04.09.2017 a constatat decăderea reclamantei din proba tehnică conform art. 262 C. proc. civ. întrucât aceasta nu a achitat onorariul expertului deşi cauza a fost amânată pentru acest motiv la mai multe termene de judecată (s-a avut în vedere tocmai faptul că reclamanta este în procedura de insolvenţă, ulterior intrând în faliment).

Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 04.09.2017, aşa încât toată critica referitoare la decăderea sa din probă nu va fi analizată de către instanţa de control judiciar.

Recurenta mai critica şi lipsa de rol activ a judecătorului în audierea martorului D., reproşându-i acestuia că putea el însuşi, prin întrebările formulate direct martorului, să intre în detalii şi să clarifice aspecte amănunţite.

Faţă de această apărare, Înalta Curte reaminteşte dispoziţiile art. 249 C. proc. civ. potrivit căruia, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Aşadar, în condiţiile în care martorul a fost propus de reclamantă, aceasta, prin întrebările pe care i le-a adresat, trebuia ea însăşi să lămurească toate chestiunile invocate în cererea de chemare în judecată. Instanţa de judecată nu are nici obligaţia nici dreptul de a administra dovezi în locul părţilor, în favoarea sau în contra lor, fiind pe deplin aplicabil principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.

Cât priveşte critica vizând interpretarea dată de instanţa de fond adresei Administraţiei Naţionale de Meteorologie nr. 707/2016, Înalta Curtea constată că judecătorul fondului s-a limitat la a da o asemenea interpretare doar în limita susţinerilor reclamantei, condiţii climaterice din vara şi iarna anului 2012, influenţa acestor factori asupra culturii de vită de vie putând face doar obiectivul unei eventuale expertize de specialitate, nesolicitată de reclamantă.

Cât priveşte nerespectarea graficului de execuţie, Înalta Curte constată că recurentul nu aduce vreo critică de nelegalitate celor reţinute de instanţa de fond, ci se rezumă a reitera motivele invocate în cererea de chemare în judecată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de toate aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar F., împotriva sentinţei civile nr. 282 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2020.