Refusal to pay insolvency practitioner fees: challenge to union council decision allowed as pre-litigation complaint fulfilled, judgment quashed and remanded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 ianuarie 2019, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România ("UNPIR") şi UNPIR Filiala Arad, a solicitat:

(i) anularea pct. II.1.3.3 din Decizia nr. 6/2018, emisă de Consiliul Naţional de Conducere al UNPIR la 29.06.2018, prin care s-a constatat că cererile de plată din fondul de lichidare depuse de reclamantă sunt necuvenite datorită nerespectării regulamentului intern al UNPIR Filiala Arad;

(ii) obligarea pârâtei UNPIR Filiala Arad la plata sumei de 168.000 RON reprezentând repararea pagubei cauzate prin neplata facturilor neachitate la 15.02.2018, precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente acestei sume până la momentul efectuării plăţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 170 din 29 mai 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Timişoara;

(ii) a admis excepţia prematurităţii (inadmisibilităţii) acţiunii;

(iii) a respins, ca inadmisibilă (prematură), acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România ("UNPIR") şi UNPIR Filiala Arad;

(iv) a obligat reclamanta la plata sumei de 1785 RON către pârâta UNPIR Filiala Arad şi a sumei de 1785 către pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 170 din 29 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, reţinerea cauzei în vederea rejudecării şi admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, după o prezentare succintă a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că, întrucât pârâta UNPIR Filiala Arad a împiedicat plata din fondul de lichidare a drepturilor ce i se cuveneau pentru activitatea prestată, a formulat sesizare (plângere) înregistrată sub nr. x/16.02.2018 la Consiliul Naţional de Conducere a UNPIR, în vederea reglementării situaţiei plăţilor refuzate de UNPIR Arad. Consiliul Naţional de Conducere al UNPIR a răspuns acestei plângeri prin Decizia nr. 6/2018, iar ca urmare a soluţionării necorespunzătoare a plângerii prealabile, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată. A apreciat reclamanta că a fost îndeplinită procedura prealabilă, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, existând dovada sesizării pârâtei cu o cerere asimilată unei cereri de revocare, dat fiind că Filiala Arad nu a emis o decizie unilaterală, ci a refuzat plata drepturilor cuvenite.

A mai susţinut recurenta că, în măsura în care sesizarea adresată Consiliului Naţional de Conducere al UNPIR nu poate fi considerată plângere prealabilă, totuşi procedura plângerii prealabile este una facultativă, iar nu obligatorie. Astfel, potrivit modificărilor legislative aduse art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu este obligatorie plângerea prealabilă. În opinia recurentei, comunicarea la data de 17.08.2018 a Deciziei nr. 6/2018 a Consiliului Naţional de Conducere a UNPIR reprezintă momentul intrării actului administrativ în circuitul civil.

Recurenta-reclamantă a învederat că prevederile Statutului UNPIR şi ale O.U.G. nr. 86/2006 nu prevăd o procedură de contestare a Deciziei Consiliului Naţional de Conducere a UNPIR la Congresul UNPIR, prin urmare ne aflăm în prezenţa unei hotărâri irevocabile, respectiv a unei decizii administrative cu caracter unilateral, care şi-a produs efectele la data comunicării sale către destinatară.

În ipoteza reţinerii cauzei în vederea judecării fondului, recurenta-reclamantă a reiterat motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină cererea de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările depuse la dosarul instanţei de recurs, intimatele-pârâte Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România ("UNPIR") şi UNPIR Filiala Arad au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, expunând apărări similare cu privire la necesitatea respectării prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a formulării plângerii prealabile anterior sesizării instanţei de judecată, precum şi la neîndeplinirea acestei proceduri de către reclamantă.

În privinţa susţinerilor reclamantei în sensul că Decizia nr. 6/2018 a Consiliului Naţional de Conducere a UNPIR are valoarea unui răspuns la plângerea prealabilă, intimata-pârâtă UNPIR Filiala Arad a considerat că aceasta reprezintă o susţinere nouă, faţă de cererea de chemare în judecată şi răspunsul la întâmpinare formulate de reclamantă în dosarul de fond, care nu poate fi invocată direct în recurs. De asemenea, intimata-pârâtă a susţinut a fi contradictorie motivarea reclamantei cu privire la considerarea Deciziei nr. 6/2018 ca reprezentând răspuns la plângerea prealabilă pe care a adresat-o Consiliului Naţional de Conducere a UNPIR, în condiţiile în care tot reclamanta a susţinut că nu este necesară formularea unei plângeri prealabile.

Referitor la invocarea de către recurenta-reclamantă a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, intimata-pârâtă UNPIR a susţinut că acest text de lege se referă la o anumită categorie de acte administrative, situaţie neregăsită în speţă.

În fine, în privinţa motivelor de recurs referitoare la conţinutul prevederilor Statutului UNPIR şi ale O.U.G. nr. 86/2006, ambele intimate au apreciat că sunt nefondate, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, care impun obligativitatea formulării plângerii prealabile.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta nu a încadrat recursul într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar prin concluziile orale a invocat prevederile pct. 8 al aceluiaşi articol, criticile de nelegalitate se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Examinând criticile reclamantei în recurs, Înalta Curte constată că aceasta a susţinut, într-o primă teză, că procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost îndeplinită prin sesizarea adresată Consiliului Naţional de Conducere al UNPIR, la care acesta a răspuns prin Decizia nr. 6/2018, contestată prin prezenta acţiune. Într-o teză subsidiară, recurenta a susţinut că procedura prealabilă obligatorie nu ar fi fost necesară, invocând în sprijinul său dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi susţinând că Decizia nr. 6/2018 a intrat în circuitul civil la momentul comunicării ei către reclamantă.

Prin urmare, chestiunea primordială supusă dezlegării instanţei de control judiciar se referă la natura juridică a Deciziei nr. 6/2018, emisă de Consiliul Naţional de Conducere a UNPIR, respectiv aceea de act administrativ unilateral, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 sau de răspuns la plângerea prealabilă formulată conform art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. j) din acelaşi act normativ. Înalta Curte consideră că cea din urmă ipoteză este cea corectă, Decizia nr. 6/2018 având natura unui răspuns la plângerea prealabilă formulată de recurenta-reclamantă împotriva refuzului pârâtei UNPIR Filiala Arad de a-i achita sumele solicitate din fondul de lichidare.

Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate rezultă că reclamanta a solicitat pârâtei UNPIR Filiala Arad achitarea, din fondul de lichidare, a sumelor cuvenite serviciilor prestate în calitate de practician în insolvenţă, în cuantumul dispus prin hotărârile judecătoreşti de închidere a procedurii falimentului. În acest sens, reclamanta a depus, în perioada 2011-2013, cereri de plată însoţite de documentele justificative, pentru suma totală de 192.000 RON, însă pârâta a refuzat plata acestei sume, invocând dispoziţiile Regulamentului intern al filialei. Deşi reclamanta a purtat o corespondenţă scrisă şi telefonică cu pârâta pe marginea acestui diferend, pârâta UNPIR Filiala Arad şi-a menţinut refuzul de plată, motiv pentru care reclamanta a sesizat Consiliul Naţional de Conducere a UNPIR, la data de 16.02.2018, solicitându-i să dispună ca UNPIR Arad să procedeze la plata celor 64 de facturi în sumă totală de 192.000 RON .

Prin punctul II.1.3.3 al Deciziei nr. 6/2018, Consiliul Naţional de Conducere a UNPIR a admis obiecţiunile formulate de Filiala ARAD a UNPIR şi a constatat că cererile de plată din fondul de lichidare, depuse de reclamantă, însumând 37.634 RON, sunt necuvenite datorită nerespectării Regulamentului intern al UNPIR Filiala Arad. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea punctului II.1.3.3 din Decizia nr. 6/2018 şi obligarea pârâtei UNPIR Filiala Arad la plata sumei de 168.000 RON şi a dobânzii legale aferente acestei sume.

În acest context factual, Înalta Curte constată că obiect al contestării de către reclamantă îl reprezintă pretinsul refuz nejustificat al pârâtei UNPIR Filiala Arad de a soluţiona cererile sale referitoare la achitarea sumelor cuvenite pentru serviciile prestate, refuz pe care reclamanta l-a sesizat organului administrativ ierarhic superior, respectiv Colegiul Naţional de Conducere a UNPIR, pe calea plângerii prealabile.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, definiţie căreia i se subsumează refuzul de plată al pârâtei UNPIR Filiala Arad. Pe de altă parte, Decizia nr. 6/2018, emisă de Colegiul Naţional de Conducere a UNPIR, nu poate fi considerată a reprezenta actul administrativ vătămător, în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât invocata afectare a patrimoniului reclamantei s-a produs prin neplata de către pârâta UNPIR Filiala Arad a sumelor solicitate, iar nu prin decizia colegiului de conducere, care doar a constatat justeţea poziţiei adoptate de filiala teritorială.

În concluzie, Înalta Curte constată că reclamanta a respectat dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv a urmat procedura administrativă a plângerii prealabile adresată autorităţii ierarhic superioare, anterior formulării acţiunii, astfel încât soluţia instanţei de fond este nelegală sub aspectul aprecierii cererii ca inadmisibilă (prematură), ceea ce atrage casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate apărările intimatei-pârâte UNPIR Filiala Arad cu privire la invocarea în recurs a unor aspecte necuprinse în cererea introductivă, având în vedere că, şi în cuprinsul acţiunii, reclamanta a înfăţişat in extenso contextul factual care a generat litigiul, indicând în mod expres că s-a adresat Colegiului Naţional de Conducere a UNPIR cu o plângere faţă de refuzul nejustificat de plată al Filialei Arad. Totodată, în cuprinsul acţiunii sunt prezentate motivele de nelegalitate proprii Deciziei nr. 6/2018 şi motivele de nelegalitate referitoare la refuzul de plată. Prin urmare, din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă toate elementele necesare stabilirii naturii juridice a actelor contestate şi a îndeplinirii condiţiilor procedurale premergătoare depunerii acţiunii, impuse de art. 193 C. proc. civ. coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste considerente, care conduc la casarea sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că nu mai este necesară analizarea celorlalte motive de recurs formulate de reclamantă, referitoare, în esenţă, la caracterul facultativ al plângerii prealabile, acestea fiind formulate cu caracter subsidiar faţă de motivul de recurs constatat a fi fondat de instanţa de control judiciar.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa sentinţa civilă nr. 170 din 29 mai 2019 şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 170 din 29 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2020.