Suspension of VAT assessment execution: "well-justified case" under pending criminal referral and input VAT deduction denial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the tax authority's appeal, thereby upholding the first-instance decision that ordered the suspension of execution for a tax assessment decision of approximately 9.17 million RON; the taxpayer prevailed in this procedural challenge regarding interim measures. The dispute involved a foreign engineering company seeking suspension of a tax assessment for supplementary VAT obligations arising from a fiscal inspection, arguing that the authority's dismissal of certain transactions due to pending international arbitration awards and the denial of input VAT deductions on specific supplier invoices constituted a "well-justified case" of potential illegality, while the tax authority contended that the lower court improperly analyzed the merits and failed to suspend proceedings due to a related criminal case. Relying on Article 14 of Law No. 554/2004, the Court held that the cumulative conditions for suspension were met because the pending criminal referral had already stalled the administrative contestation process, creating an imminent and hard-to-remedy injury to the taxpayer, and the cited legal defects were sufficient to establish a presumption of illegality warranting interim protection.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Suspension of VAT assessment execution: "well-justified case" under pending criminal referral and input VAT deduction denial: The dispute involved a foreign engineering company seeking suspension of a tax assessment for supplementary VAT obligations arising from a fiscal inspection, arguing that the authority's dismissal of certain transactions due to pending international arbitration awards and the denial of input VAT deductions on specific supplier invoices constituted a "well-justified case" of potential illegality, while the tax authority contended that the lower court improperly analyzed the merits and failed to suspend proceedings due to a related criminal case. Relying on Article 14 of Law No. 554/2004, the Court held that the cumulative conditions for suspension were met because the pending criminal referral had already stalled the administrative contestation process, creating an imminent and hard-to-remedy injury to the taxpayer, and the cited legal defects were sufficient to establish a presumption of illegality warranting interim protection.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the dismissal of the appeal as unfounded, resulting in the confirmation of the first-instance decision.
Substantive basis governing the appellate review of the decision regarding the suspension of the execution of the administrative tax act.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 28.12.2017, reclamanta Pöyry Deutschland GmbH Mannheim - Sucursala Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Ilfov a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala nr. x/09.08.2017 emisa de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala - DGRFP Bucureşti, AJFP Ilfov, pana la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ mai sus menţionat.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1362 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Poyry Deutschland Gmbh Mannheim-Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Serviciul Juridic Ilfov, în nume propriu precum şi în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov.
În baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare nr. x până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Serviciul Juridic Ilfov în nume propriu şi în reprezentare Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
A considerat recurentul că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, având la bază o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, caz de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A criticat recurentul - reclamant soluţia dispusă în ceea ce priveşte depăşirea limitelor impuse de legiuitor în analizarea măsurii suspendării actului administrativ.
S-a arătat că prima instanţă a realizat o veritabilă analiză a deciziei de impunere, însă, deşi s-a invocat în cadrul cererii de arbitraj plata serviciilor furnizate către Compania Naţională Căi Ferate, s-a ignorat faptul că sucursala avea obligaţia de a factura serviciile, care trebuiau evidenţiate în contabilitate într-o formă prevăzută de lege.
Susţine recurenta că aceste motive, reţinute de instanţă, nu pot constitui caz bine justificat în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât analizarea actului motiv presupune interpretarea voinţei părţilor contractante, echivalând practic cu tranşarea definitivă a acestei chestiuni.
Totodată, cu privire la înlăturarea deductibilităţii tva în ceea ce priveşte facturile emise de furnizorii Vio Top S.R.L., A. S.R.L. şi Consilier Construct S.R.L., s-a arătat că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de legale pentru acordarea deducerii.
De asemenea, cu privire la paguba iminentă, s-a arătat că instanţa de fond a dat credibilitate afirmaţiilor reclamantei deşi paguba nu poate fi reprezentată doar de executarea unui act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate.
Mai arată recurenta - pârâtă că hotărârea primei instanţe este criticabilă şi în raport de neaplicarea măsurii suspendării cauzei în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru aceleaşi raţionamente pentru care organul fiscal a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei fiscale până la soluţionarea cauzei penale.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. xnr. 103/09.08.2017.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la data de 3 mai 2019, intimata - reclamantă Poyry Deutschland GMBH Mannheim - Sucursala Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 în raport de circumstanţele cauzei şi de argumentele prezentate în susţinerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. xnr. 103/09.08.2017.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 5 noiembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.
6.1 Argumente relevante
În fapt, reclamanta a solicitat rambursarea TVA în valoare de 716.097 RON prin depunerea decontului de TVA nr. x, cu cerere de rambursare, în data de 25.07.2016. În urma verificărilor efectuate de către organul fiscal, s-a stabilit ca rambursarea se va face cu control anticipat.
Inspectori din cadrul pârâtei au procedat la efectuarea verificărilor fiscale privind rambursarea TVA pentru perioada 01.12.2010 - 30.06.2016, inspecţie derulată în perioada 02.11.2016 - 24.07.2017.
La data de 09.08.2017, ca urmare a finalizării inspecţiei fiscale, AJFP Ilfov a emis Raportul de inspecţie fiscala nr. x/09.08.2017 comunicat către reclamanta la 11.08.2017, prin care organul de inspecţie fiscala a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plata a sumei de 9.168.661 RON reprezentând TVA colectata suplimentar de organul de inspecţie fiscala.
În baza Raportului de inspecţie fiscala, AJFP Ilfov a emis la aceeaşi data şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala nr. x/09.08.2017, prin care a obligat reclamanta la plata sumei stabilite prin Raportul de Inspecţie Fiscala, respectiv 9.168.661 RON.
La data de 25.09.2017, reclamanta a formulat contestaţie la DGRFP Bucureşti, Administraţia Ilfov, prin care a solicitat desfiinţarea totala a Deciziei de impunere şi a obligaţiei fiscale stabilite suplimentar şi impusa către Pöyry Deutschland GmbH Mannheim - Sucursala Bucureşti pentru suma de 9.168.661 RON.
ANAF - Direcţia Generala de Administrare Fiscala a emis decizia nr. 31/23.01.2018, prin care a fost transmisă către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, sesizarea penala nr. x împreuna cu Procesul - Verbal nr. x/29.08.2017, reţinând aferent tranzacţiilor efectuate un prejudiciu adus bugetului de stat in suma de 9.168.661 RON, reprezentând TVA, suma care face si obiectul deciziei de impunere a cărei suspendare se solicita prin prezenta cauza.
Totodată, Direcţia Generala de Administrare Fiscala a suspendat soluţionarea contestaţiei pana la finalizarea cauzei penale.
Înalta Curte constată netemeinicia excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimata - reclamantă Poyry Deuthland GMBH Mannheim - Sucursala Bucureşti.
Independent de acţiunea în anulare, dispoziţiile art. 278 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, conferă contestatorului dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, astfel că, în egală măsură şi recurentul - pârât are interesul de a obţine în faţa instanţei de recurs o soluţie favorabilă prin care să se respingă cererea reclamantei.
Cu privire la critica formulată de recurentul - pârât faţă de omisiunea instanţei de a suspenda judecarea prezentei cauze, în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., în raport de măsura suspendării soluţionării contestaţiei pana la finalizarea cauzei penale, adoptată prin decizia nr. 31/23.01.2018 prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei, Înalta Curte o va respinge pentru aceleaşi considerente mai sus arătate.
In cadrul motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate de recurentele-pârâte privesc interpretarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea greşită de către instanţa de fond a acestor dispoziţii referitoare la suspendarea executării actului administrativ.
În speţă, prima instanţă a reţinut că există o îndoială puternică cu privire la legalitatea actelor contestate, decurgând din criticile de legalitate formulate de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată.
Astfel, criticile invocate cu privire la împrejurarea că, până la pronunţarea Curtii Internaţionale de Arbitraj asupra încasării de către recurenta - reclamantă a unor sume suplimentare pentru serviciile prestate în legătură cu contractul nr. x/7195/23.10.2007 încheiat cu Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A, organul de inspecţie fiscală nu poate imputa plata unui TVA suplimentar aferente acestora, precum şi imprejurarea că, prin înlăturarea deductibilităţii TVA în ce priveşte facturile emise de furnizorii Vio Top S.R.L., A. S.R.L., Consilier Construct S.R.L., cu încălcarea principiului prevalenţei fondului asupra formei, respectiv a substanţei economice asupra juridicului, sunt aspecte care conturează aparenţa de nelegalitate a actului administrativ, din perspectiva condiţiei cazului bine justificat, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.
Constată instanţa de control judiciar că in condiţiile in care legea nu prevede expres care sunt circumstanţele care se subsumează noţiunii de "caz bine justificat", ii revine judecătorului să facă aprecieri asupra elementelor de fapt şi de drept. In aceste condiţii, împrejurarea că soluţionarea contestaţiei este suspendată, fără ca aspectele reţinute in titlul executoriu să fi fost măcar certificate într-o perioadă de 3 ani de organul de specialitate superior, este aptă să ducă la răsturnarea regulii privind caracterul executoriu a deciziilor de impunere.
Cât priveşte paguba iminentă, în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că executarea deciziei de impunere, în contextul prelungirii duratei de soluţionare a cauzei ca urmare a formulării sesizării penale nr. IFG - AIF 3586/29.08.2017 transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, ar produce pentru recurenta reclamantă consecinţe greu de înlăturat in ipoteza invalidării susţinerilor inspectorilor fiscali cuprinse in Decizia de impunere nr. x/09.08.2017.
În plus, nu poate fi neglijată nici durata mare până la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva actelor de control, precum şi faptul că urmează a fi calculate accesorii pentru perioada suspendării, în cazul în care demersul judiciar împotriva actelor de control va duce la confirmarea acestora.
Ca urmare, se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că erau îndeplinite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia pagubei iminente, condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimata - reclamantă Poyry Deuthland GMBH Mannheim - Sucursala Bucureşti.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Serviciul Juridic Ilfov în nume propriu şi în reprezentare Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1362 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.