Territorial jurisdiction in administrative litigation: applicability of Art. 10(3) second sentence of Law 554/2004 to public institution plaintiffs

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti la sub numărul de mai sus, reclamantul MUNICIPIUL BISTRITA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE şi ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, a solicitat anularea Deciziei nr. 239/11.10.2019 privind contestaţia formulată de UAT Bistriţa şi înregistrată la MDRAP sub nr. x/17.09.2019; admiterea contestaţiei privind Nota neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanţare cu Cod SMIS:119586 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 14"; anularea Notei de neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanţare nr. x/21.02.2019 SMIS: 119586 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 14"; obligarea pârâtului la achitarea sumelor reţinute, aferente corecţiilor aplicate în procent de 5%, valoare de 1.301,04 RON, întrucât acestea nu au fost rambursate ca urmare a Cererii de finanţare nr. x în valoare totală de 25.534,87 RON, aferentă contractului menţionat.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1646 din 05 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în cauza privind pe reclamantul Municipiul Bistriţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, având ca obiect anulare act administrativ Decizia nr. 239 din 11.10.2019 şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că, în cauza de faţă nu sunt incidente pentru stabilirea competenţei teritoriale dispoziţiile tezei a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamant nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, pentru a se depune acţiunea la instanţa de la sediul destinatarului actului.

Astfel, calitate de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de organ care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public are în această cauză numai pîrîtul MDRAP, în timp ce reclamantul municipiul Bistriţa este un simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea publică.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, prin beneficiar se întelege orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali, fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naţionale şi/sau comunitare în vigoare.

Aşadar litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată - reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacţionînd în regim de putere publică, ci adresîndu-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Cum autoritatea publică din prezenta cauză are calitatea de pârât, acţiunea nu poate fi introdusă la instanţa de la sediul pârâtului, fiind competentă instanţa de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.07.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 218 din 25 septembrie 2020, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, invocată din oficiu şi, în consecinţă:

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Bistrita prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (la data introducerii acţiunii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Admninistraţiei), ce face obiectul dosarului nr. x/2019, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice altă procedură şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut în esenţă că în cauză nu sunt aplicabile prevederile tezei I-a alin. (3), textul legal reţinut de Tribunalul Bucureşti ca fiind incident în cauză referindu-se în mod exclusiv la ipotezele în care reclamantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat, neputând fi extinsă aplicabilitatea acestei norme şi în cazul în care reclamantul este persoană juridică de drept public, cum este cazul reclamantului din prezentul dosar - U.A.T. Municipiul Bistriţa (potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în vigoare la momentul introducerii acţiunii, "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.")

Dimpotrivă, teza a II-a a aceluiaşi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atribuie competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului în ipotezele în care reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Or, art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Aşadar, în mod cert, în condiţiile în care reclamantul U.A.T. Municipiul Bistriţa se regăseşte în definiţia noţiunii de instituţie publică locală, în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 mai sus citate, care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea pârâtului, fără a distinge legiuitorul după calitatea pârâtului (nefiind nicidecum exclusă ipoteza în care pârâtul este o autoritate publică, competenţa teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul).

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În cauză, obiectul acţiunii este reprezentat de anularea Deciziei nr. 239/11.10.2019 privind contestaţia formulată de UAT Bistriţa şi înregistrată la MDRAP sub nr. x/17.09.2019; admiterea contestaţiei privind Nota neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanţare cu Cod SMIS:119586 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 14"; anularea Notei de neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanţare nr. x/21.02.2019 SMIS: 119586 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 14".

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii la Tribunalul Bucureşti (11.11.2019), "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Înalta Curte apreciază că în speţă pentru stabilirea competenţei teritoriale trebuie avută în vedere teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 din care rezultă că competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei cade în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în ipoteza în care reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

În ceea ce priveşte calitatea reclamantului Municipiul Bistriţa de autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, Înalta Curte reţine ca fiind relevante prevederile art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 conform cărora "instituţii publice locale*) - denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora;".

Având în vedere textele la care instanţa face referire mai sus, reclamantul U.A.T. Municipiul Bistriţa are calitatea de instiutuţie publică, considerente pentru care în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, instanţa de la domiciliul pârâtului este competentă să soluţioneze prezenta cauză, în conformitate cu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Municipiul Bistriţa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2020.