Ministry’s appeal against annulment of audit corrective measures dismissed as unfounded; lower court ruling upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 august 2014, reclamantul Departamentul pentru Energie, înfiinţat prin H.G. nr. 429/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Energie, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Economiei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat suspendarea executării încheierii nr. 94/31.07.2014 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii şi anularea în parte a încheierii nr. 94/31.07.2014, cu consecinţa admiterii în totalitate a contestaţiei Departamentului pentru Energie nr. 102.397/RN/08.07.2014, formulată împotriva Deciziei nr. 29/19.06.2014, în sensul respingerii constatărilor consemnate în Procesul-verbal de constatare nr. x/SG/19.05.2014, în integralitatea lor.

Prin încheierea din 7 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamant.

De asemenea, prin încheierea din data de 22 aprilie 2015, definitivă prin respingerea recursurilor, au fost respinse ca inadmisibile, atât cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant împotriva chemaţilor în garanţie S.C. Enel Distribuţie Dobrogea S.A., Instituţia Prefectului Jud. Tulcea, Comuna Crişan, Comuna Beştepe, Comuna Nufăru, Oraşul Tulcea, Comuna Pardina, Comuna Maliuc, Comuna Ceatalchioi, Comuna Chilia Veche, Oraşul Sulina şi Oraşul Sf. Gheorghe, cât şi cererea de intervenţie principală formulată de S.C. Enel Energie S.A..

Prin sentinţa civilă nr. 1476 din 4 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost apreciată ca neîntemeiată acţiunea reclamantului şi respinsă ca atare nu respectă dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul că nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse argumentele invocate de reclamant în ceea ce priveşte nelegalitatea celor două măsuri contestate.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiile legale incidente în ceea ce priveşte măsurile dispuse la pct. 117 din Decizia nr. 29/2014, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor H.G. nr. 2013 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al Departamentului pentru Energie.

În esenţă legat de această măsură dispusă prin actele Curţii de Conturi recurentul-reclamant invocă faptul că nu avea atribuţii legale cu privire la verificarea realităţii regularităţii şi legalitate a operatorilor din deconturile prezentate la plată.

Se arată de către recurent că aplicarea în concret a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 27/1996 şi verificarea legalităţii acordării de subvenţii "respectiv tarife reduse cu 50% pentru energie electrică pentru familiile cu domiciliul într-una dintre localităţile situate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării, revine Soc. Enel Energie S.A. şi Consiliului Judeţean Tulcea.

"Faptul că ministerul de resort în cauză recurentul-reclamant aprobă plata finală a sumelor nu poate determina concluzia existenţei abaterii de la pct. 6 din Decizia nr. 29/2014 în sensul neurmărirea acordării în condiţiilor legii a subvenţiilor pentru acoperirea tarifelor reduse la energie electrică destinate consumului casnic pentru familiile cu domiciliul într-una din localităţile situate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

Se arată că recurentul-reclamant nu are posibilitatea de efectua verificări privind realitatea şi corectitudinea informaţiilor transmise de autorităţile locale informaţii centralizate la nivelul ministerului.

În ceea ce priveşte Măsura de la pct. 7.1 din Decizia nr. 29/2014 având ca obiect neregula constând în "nelegalitatea cheltuielilor ce nu sunt legate de activitatea Departamentului pentru Energie cheltuieli privind Spaţiul de birouri din Splaiul Independenţei nr. 202F aferente perioadei aprilie- iunie 2013, când nu a funcţionat în acest spaţiu se invocă faptul că prima instanţă nu a ţinut de situaţia de fapt şi de drept probată cu acte în ceea ce priveşte folosirea spaţiului în litigiu în perioada aprilie- iunie 2013 şi pentru care s-au plătit utilităţi în sumă de 106.193,96 RON.

Rezulta din actele administrate ca începând cu 01.04.2013 spaţiul a fost ocupat de către direcţiile tehnice ale instituţiei, Secretarii de Stat, Cabinetul Ministrului, care in mod indubitabil au desfăşurat activităţi legate de buna desfăşurare a Departamentului pentru Energie. Curtea de Conturi a ignorat documente din care rezulta chiar incontestabila folosire a spaţiului, pentru care este firesc sa se si achite cheltuielile efectuate. In speţa sunt cheltuieli necesare si utile bunei funcţionari a instituţiei nou înfiinţate, care obţinuse in prealabile acordurile necesare mutării in spaţiu.

Se arată că în raport de probele administrate a existat o posesie efectivă a spaţiului în perioada aprilie- iunie 2013 de către Departamentul pentru Energie prin direcţiile tehnice şi în consecinţă au fost legal achitate cheltuielile de funcţionare a acelui spaţiu în perioada aprilie- iulie 2013.

Se solicită de recurentul-reclamant admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor contestate.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reţine nerespectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. în ceea ce priveşte motivarea hotărârii de către prima instanţă.

Soluţia de respingere a acţiunii pronunţată de instanţa de fond este motivată în fapt şi în drept cu luarea în considerare a susţinerilor ambelor părţi şi a probelor administrate.

Din analiza considerentelor Curtea constată că prima instanţă a analizat şi motivat pe aspecte de nelegalitate invocate şi a înlăturat motivat apărările formulate de recurent pe măsurile contestate.

În ceea ce priveşte măsurile de la pct. 11.7 a motivat prima instanţă de ce a înlăturat apărările privind lipsa responsabilităţii autorităţii centrale în ceea ce priveşte respectarea normelor privind acordarea subvenţiilor.

În ceea ce priveşte măsura de la pct. 11.8 s-a motivat cu privire la legalitatea plăţilor de 106.193,96 RON reprezentând utilităţi aferente perioadei aprilie- iunie 2013 pentru spaţiul din Splaiul Independenţei nr. 202E.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente pe ambele măsuri contestate din actele de control emise de intimata Curtea de Conturi.

Măsurile de la pct. II.7 din Decizia nr. 29/2014 au fost dispuse în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru înlăturarea abaterilor constatate în procesul-verbal de constatare nr. x/SG/19.05.2014.

Astfel, în urma verificărilor efectuate auditorii publici externi au consemnat, neurmărirea acordării în condiţiile legii, a subvenţiilor pentru acoperirea tarifelor reduse(cu 50%) la energie electrică destinată consumului casnic, pentru familiile cu domiciliul într-una din localităţile situate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din O.G. nr. 27/1996, familiile cu domiciliul într-una din localităţile situate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" (24 localităţi), beneficiază de tarife reduse cu 50% pentru energie electrică, în limita unor consumuri normate pe familie, stabilite de către consiliile locale, diferenţele de tarif pentru serviciile privind livrarea energiei electrice, se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei şi se plătesc pe baza de decont justificativ, către S.C. Enel Energie S.A..

SC Enel Energie S.A. a întocmit, în perioada 2012-2013, deconturi lunare privind diferenţele de tarif la energia electrică facturată pentru un număr mediu anual de 4.100 clienţi, în care a fost inclusă o cantitate de energie subvenţionată de 3.446.979 kwh, în valoare de 1.723.489 RON.

Aceste deconturi au fost transmise spre avizare Prefecturii Judeţului Tulcea care, a întocmit un alt decont (având anexate deconturile întocmite de S.C. Enel Energie SA), ce a fost înaintat spre plată, Ministerului Economiei, iar începând cu semestrul II al anului 2013, Departamentului pentru Energie.

SC Enel Energie S.A., a încasat subvenţii de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei/Departamentului pentru Energie, pentru acoperirea diferenţelor de preţ la energie electrică, facturată consumatorilor casnici din Delta Dunării, în sumă totală de 910.202,60 RON (din care: 410.471,58 RON în anul 2012 şi 499.731,02 în anul 2013).

După expunerea situaţiei de fapt care determinat această măsură recurentul reiterează în recurs aceeaşi apărare în sensul lipsei responsabilităţii sale în raport de dispoziţiile speciale ale H.G. nr. 429/2013 şi art. 10 din O.G. nr. 119/1999.

Curtea apreciază ca nefondat acest aspect de nelegalitate deoarece recurentul-reclamant avea obligaţia în calitate de ordonator de credite şi autoritate care aproba în final plata sumelor acordate cu titlu de subvenţie de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor legale şi destinaţiilor aprobate.

În cauză nu poate fi reţinută responsabilitatea numai a autorităţilor locale implicate în condiţiile în care recurentul-reclamant în calitate de ordonator de credite pentru suma acordată subvenţiei de la bugetul de stat avea obligaţia conform art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice locale coroborat cu dispoziţiile OMFP nr. 1792/2002 de a verifica legalitatea angajării şi ordonanţării cheltuielilor care sunt în componenţa ordonatorilor de credite.

Astfel încât Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a înlăturat apărarea întemeiată pe pretinsa lipsă de competenţă şi responsabilitate a recurentului-reclamant în ceea ce priveşte legalitatea alocării sumei cu titlu de subvenţie în baza art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 27/1996.

În ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate invocate cu privire la soluţia de respingere a cererii de anulare a măsurii dispusă la pct. 8 din Decizia nr. 29/2014 Curtea nu le va reţine apreciind că în mod corect s-a apreciat nelegalitatea efectuării cheltuielilor în sumă de 106.193 RON aferente folosirii spaţiului de birou aferente perioadei aprilie- iunie 2013.

Instanţa de fond a analizat probele administrate la dosar reţinând în mod corect că înscrisurile prezentate de reclamant care prezintă relevanţă sunt contractul de comodat nr. x/12.07.2013, încheiat cu S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. şi a procesul-verbal de predare - primire a bunurilor încheiat în data de 17.07.2013, care fac dovada când acesta a intrat efectiv în posesia spaţiului, respectiv în luna iulie 2013.

Astfel, recurentul - reclamant, în baza contractului nr. x/22458/14.10.2013, în mod ne legal, a angajat, lichidat, ordonanţat şi plătit S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A., suma de 106.193,96 RON, reprezentând utilităţi (întreţinere ascensor, agent termic, deşeuri, servicii pază, apă, energic electrică, servicii de telefonie, abonament audio-vizual), pentru spaţiul de birouri, din Splaiul Independenţei nr. 202 E, aferente perioadei aprilie - iunie 2013, în condiţiile în care, în această perioadă, nu a funcţionat în acest spaţiu.

Abaterea a fost reţinută în raport de următoarele prevederi art. 22 alin. (1) -(2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Anexa nr. 1 la Normele metodologice aprobate prin OMFP nr. 1792/2002, art. 1, art. 5 şi art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, art. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii, pct. 3.3 din Anexa la Normele metodologice aprobate prin OMFP nr. 522/2003 nr. 82/1991, precum şi art. 2 alin. (2) din contractul de comodat nr. x/12.07.2013.

Apărarea recurentului-reclamant reiterată şi în recurs în sensul că spaţiul a fost folosit în fapt de la data de 1.04.2013 de Departamentul pentru Energie şi că recurentul a achitat cheltuielile nu poate fi restituită.

Faptul că în fapt Departamentul pentru Energie s-a mutat în baza adresei nr. x/5.03.2013 nu poate fi reţinut în condiţiile în care în mod legal Departamentul pentru Energie s-a înfiinţat în baza H.G. nr. 429/2013 publicat în Monitorul Oficial nr. 10.07.2013, respectiv începând cu iulie 2013 iar în baza contractului de comodat nr. x/12.07.2013 încheiat cu S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. şi a procesului-verbal de predare primire încheiat la data de 17.07.2013 s-a folosit legal spaţiul şi au fost efectuate plăţi cu utilităţi.

Pentru perioada aprilie - iunie 2013 în mod corect prima instanţă analizând documentele depuse de părţi a constatat că în lipsa folosinţei efective şi cu titlu legal a spaţiului efectuarea plăţilor în sumă de 106,96 RON a fost nelegală în raport de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 coroborat cu dispoziţiile OMFP nr. 1792/2002 care impuneau efectuarea plăţilor în limita cheltuielilor bugetare aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri împotriva sentinţei civile nr. 1476 din 4 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2020.