Territorial competence in administrative disputes: exclusive jurisdiction of plaintiff's domicile at time of filing despite subsequent change of domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled definitively that the Ploiești County Court of Administrative and Fiscal Law holds exclusive competence to adjudicate the dispute, thereby resolving a negative conflict of jurisdiction where both the Ploiești and Bucharest Courts declined jurisdiction. The case involved a private plaintiff challenging decisions made by the National Bureau of Fiscal Administration and its hierarchical superior authorities, where the central issue was whether the plaintiff’s change of domicile to Bucharest after filing the initial complaint transferred territorial competence to the Bucharest Court. Relying on Article 10(3) of Law No. 554/2004 and Article 107(2) of the Civil Procedure Code, the court established that for claims initiated by private individuals against public authorities, exclusive territorial jurisdiction lies with the court of the plaintiff’s domicile or seat as it existed at the time the instance was seized, and subsequent changes in domicile do not alter this jurisdictional anchor.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 107 alin. (2) C. proc. civ; Territorial competence in administrative disputes: exclusive jurisdiction of plaintiff's domicile at time of filing despite subsequent change of domicile: Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 106 din 18 februarie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bucureşti
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1573 din 4 iunie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".
Prin urmare, pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.
Având în vedere că domiciliul reclamantului era în judeţul Dâmboviţa la data sesizării instanţei, respectiv la data de 31.10.2019, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Dâmboviţa.
Este nerelevant din punct de vedere al competenţei faptul că la data de 19.12.2019, deci ulterior sesizării instanţei, reclamantul şi-a schimbat domiciliul din judeţul Dâmboviţa în Municipiul Bucureşti, întrucât se are în vedere domiciliul de la data sesizării instanţei, această interpretare fiind în sensul dispoziţiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul", cu care Legea nr. 554/2004 se completează în acest caz.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.