Conflict of jurisdiction over EU-funded debt annulment resolved by applying the value-based competence threshold under Article 10(1)(1) of Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 124 din 4 iunie 2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L.- prin administrator B. şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 62/F din 14 iulie 2020, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă - Complet Specializat contencios administrativ şi fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei nr. 197/04.09.2019 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x din 17.07.2019 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Management Financiar.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

Deci, art. 10 alin. 1şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Sumele imputate reclamantei prin actele administrative contestate îşi au izvorul în Contractul de finanţare privind proiectul cod 2825 cu titlul "Dezvoltarea de noi capacităţi de producţie pentru execuţia prin extrudare de repere din mase plastice şi cauciuc" beneficiar fiind reclamanta, şi reprezintă dobânzi imputate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin Procesul-verbal 77279/01.10.2010.

Stabilirea competenţei nu se face prin aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente ci prin aplicarea criteriului valoric, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea 554/2004, potrivit cărora:

"Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

În concluzie, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, dat fiind faptul că suma contestată se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, prevăzut de alin. (1) al art. 10 din Legea 554/2004.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L.- prin administrator B. şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.