Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5207/2020 AI generated

Jurisdictional transfer of prosecutor reassignment challenges from High Court to Court of Appeal under Supreme Council of Magistracy law

Case Number Decizia nr. 5207/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the challenge against its own jurisdiction, declaring itself materially incompetent and referring the case to the Bucharest Court of Appeal, Section for Contencioso Administrative and Fiscal, thereby resolving the preliminary dispute in favor of the respondent institution regarding venue. The case involved a prosecutor's request to annul a decision by the Prosecutors' Section of the Superior Council of Magistracy that denied her transfer from the Directorate for Investigating Organized Crime and Terrorism to the Public Prosecutor's Office at the High Court, which she initially filed directly with the High Court. The High Court determined that under Article 29(5) and (7) of Law No. 317/2004, only decisions of the Plenipotentiary Council concerning careers and rights are subject to direct appeal at the High Court, whereas decisions by the specific sections (like the Prosecutors' Section) in non-disciplinary matters fall under the general jurisdiction of the competent Court of Appeal pursuant to Article 9 of Law No. 304/2004 and Article 10 of Law No. 554/2004.

Legislator headnote

AI generated

art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 9 din Legea nr. 304/2004, art. 97 din C. proc. civ, art. 23 din Legea nr. 304/2004, art. 132 alin. (1) din C. proc. civ; Jurisdictional transfer of prosecutor reassignment challenges from High Court to Court of Appeal under Supreme Council of Magistracy law: Sub aspectul competenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă contestaţia formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Keywords

AI generated
jurisdictional matters disciplinary transfer challenge of administrative decisions public-law institution standing of public prosecutor e-justice

Cited Legislation

AI generated
art. 8 din Legea nr. 554/2004
Contestatoarea a invocat în drept dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
art. 131 alin. (1) din C. proc. civ
civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimat, cât şi de instanţă în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
art. 9 din Legea nr. 304/2004
Totodată, se reţine că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
art. 97 din C. proc. civ
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 97 din C.
art. 23 din Legea nr. 304/2004
21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
art. 132 alin. (1) din C. proc. civ
(1) şi (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, având în vedere prevederile art.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, contestaţie împotriva Hotărârii secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 991 din 25 noiembrie 2019, prin care s-a respins cererea formulată de aceasta în vederea transferului de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând anularea acestei hotărâri, cu consecinţa obligării intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul său la P.I.C.C.J.

Contestatoarea a invocat în drept dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

2). Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, şi excepţia lipsei procedurii prealabile, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de anulare a Hotărârii nr. 991/25.11.2019 a secţiei pentru Procurori, ca neîntemeiată.

3). Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 12 martie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen, iniţial, pentru judecata contestaţiei, în data de 14.05.2020, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate.

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimat, cât şi de instanţă în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 991 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori.

Prin Hotărârea nr. 991 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori s-a respins cererea contestatoarei de transfer de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Sub aspectul competenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă contestaţia formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, se reţine că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, prevede că:

Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

În consecinţă, cum prezenta hotărâre nu este pronunţată în materie disciplinară, contestarea acesteia se face conform dreptului comun, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competenţa materială de soluţionare în fond revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, instanţă competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., competenţa materială de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, dar şi prevederile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Temeiul de drept al soluţiei pronunţate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa materială de soluţionare a contestaţiei formulate de A. împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori nr. 991 din 25 noiembrie 2019, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2020.