Appeal struck as null where ministry restated trial arguments without specific cassation grounds; reimbursement of RON 618,473 upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 246/2017 din 16 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi în consecinţă: a anulat Decizia nr. 88930 din 04.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamant; a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr x din 08.09.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu şi a obligat Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene la restituirea contravalorii corecţiei financiare în cuantum de 618.473,03 RON.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicitând: admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul-pârât a prezentat chestiuni prealabile privind cadrul procesual şi a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca fiind nelegală, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, invocând, în esenţă, următoarele motive:

În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia comisia de evaluare a considerat că ofertantul ar fi îndeplinit cerinţa solicitată prin Fişa de date a achiziţiei, la cap III.2.3 a), Cerinţa - experienţă similară, aceasta a fost asigurată de terţul susţinător, Granada 21 SL, prin prezentarea contractului nr. x-0793/30.11.2011 având ca obiect proiectarea şi execuţia lucrărilor de închidere şi restaurare peisagistică a rampei de gunoi neconforme din A.. Totodată, a mai constat faptul că terţul susţinător Granada 21 SL a pus la dispoziţia ofertantului câştigător alături de experţii acestuia şi doi experţi proprii, care să fie implicaţi în îndeplinirea contractului, respectiv un şef de echipă proiectare şi un expert în sudarea geo-membranei.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurentul- pârât solicită a se constata că, din analiza documentelor furnizate pentru cei doi experţi propuşi de terţul susţinător, rezultă faptul că documentele respective nu au fost depuse în forma solicitată prin documentaţia de atribuire de autoritatea contractantă, aşa cum în mod întemeiat au constatat atât Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi prin Raportul de audit nr. x/04.07.2016, cât şi echipa de control din cadrul A.M. POS Mediu prin Nota de constatare ce face obiectul contestaţiei.

În ce priveşte susţinerea reclamantei conform căreia Fişa de date a achiziţiei nu s-a prevăzut, la Cerinţa nr. 3- Informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea persoanelor responsabile cu îndeplinirea contractului, ca documentele solicitate să fie prezentate, de către operatorii nerezidenţi, însoţite de traducerea autorizată în limba română, comisia de evaluare nu ar fi avut obligaţia să solicite ofertanţilor acest lucru.

Or, cerinţa referitoare la prezentarea de către ofertanţi a documentelor însoţite de traducerea autorizată în limba română este menţionată în anunţul de participare x/06.03.2014 la pct. III.2) Condiţii de participare (...) - Nivel(uri) specific(e) minim(e) necesar(e). Solicitările menţionate în cadrul acestei secţiuni a anunţului de participare se aplică pentru toate cerinţele solicitate, prin urmare, şi pentru cerinţa nr. 3.

Prin urmare, susţine recurentul-pârât că nu se poate reţine argumentaţia invocată de Autoritatea contractantă şi reţinută de instanţa de fond, în sensul că solicitarea ca documentele prezentate de operatorii nerezidenţi să fie însoţite de traducerea autorizată în limba română ar fi valabilă doar pentru cerinţele nr. 1 si 2, nu şi pentru cerinţa nr. 3.

Referitor la susţinerea conform căreia, neavând expertiza necesară în a stabili dacă un document este prezentat în original sau în fotocopie color, Comisia de evaluare a considerat că toate documentele depuse de către ofertantul câştigător, respectiv, angajamentul ferm de susţinere din partea terţului susţinător Granada 21 SL, CV-ul d-lui B. şi angajamentul de participare al d-lui B., în coletul marcat corespunzător cu "original" au fost prezentate în original, acestea fiind ştampilate şi semnate cu albastru (pastă pix sau cerneală).

Recurentul- pârât apreciază că instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, comisia de evaluare fiind cea care avea obligaţia de a face verificări atât asupra formei în care au fost prezentate ofertele, cât si asupra conţinutului acestora, pentru a se asigura că au fost respectate criteriile prevăzute în documentaţia de atribuire.

Pe cale de consecinţă, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond trebuia să reţină că intimatul-reclamant, în calitate de Autoritate Contractantă, era obligat să acorde atenţia necesară verificării conformităţii documentelor depuse la oferte, cu cerinţele documentaţiei de atribuire, rolul Comisiei de evaluare fiind de a asigura desemnarea drept câştigătoare a ofertei depuse de un operator economic care întruneşte toate cerinţele de calificare precizate în Fişa de date.

Astfel, solicită instanţei de recurs să constate că prin actele administrative contestate în cauză, în mod corect s-a constatat că pe traducerea diplomei este aplicată, într-adevăr, ştampila unui birou notarial, însă lipseşte ştampila unui traducător autorizat. Mai mult, în dosarul achiziţiei nu se regăseşte încheierea de legalizare, astfel încât să rezulte fără echivoc faptul că acea ştampilă a fost aplicată în vederea legalizării semnăturii traducătorului, şi nu în alt scop.

Referitor la susţinerea conform căreia având în vedere că criteriile de selecţie (experienţa similară, aşa cum e cerută în fişa de date a achiziţiei şi anunţul de participare) au rămas neschimbate pe parcursul procesului de evaluare şi au fost aplicate în evaluare tuturor participanţilor la procedură, iar CV-urile, diplomele etc. constituie doar documente justificative ale modului de îndeplinire a acestui criteriu, cerinţa de calificare este constituită din experienţa similară şi nu din caracterul de original sau copie a unuia sau altuia dintre documente, nu poate fi invocată incidenţa prevederilor anexei 1 la H.G. nr. 519/2014, partea 1, lit. A), secţiunea Evaluarea ofertelor, punctul 1, în vederea stabilirii unei corecţii financiare.

Recurentul- pârât consideră că instanţa de fond în mod greşit apreciază că ar avea caracter formal condiţia ca înscrisurile să fie în original, astfel că nu ar putea fi încadrată drept neregulă, deşi reprezintă o condiţie stipulată expres în documentaţia de atribuire. Cu alte cuvinte, deşi instanţa constată că nu este îndeplinită respectiva cerinţă, validează oferta formulată în condiţiile expuse, ceea ce nu poate fi primit, instanţa fiind chemată tocmai a veghea la respectarea legii.

În ce priveşte nerespectarea principiului tratamentului egal, recurentul susţine că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că "cei doi ofertanţi nu se găseau în situaţii comparabile, iar tratamentul aplicat nu a fost diferit, deci nu a fost încălcat principiul tratamentului egal", solicitând a se constata că, în mod inegal, comisia de evaluare a evaluat pe cei doi ofertanţi, încălcând, astfel, principiul tratamentului egal prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Or, constatarea contrară a primei instanţe se impune a fi reformată.

Referitor la susţinerea conform căreia nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la neregulă stabilite prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, recurentul solicită să se constate că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză, în opinia sa, instanţa de fond trebuind să constate că, în privinţa acordării de U.E. a acestor fonduri, condiţia principală este stricta respectare a legalităţii în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achiziţiile publice. Orice atingere adusă principiilor fundamentale ale achiziţiilor publice conduce la consecinţa cheltuirii necuvenite a unei părţi din aceste sume şi, în consecinţă, prejudiciază bugetul U.E.

De asemenea, a arătat că, potrivit observaţiilor transmise de Comisia Europeană în cauzele conexate C- 260/14 şi C- 261/14 Judeţul Neamţ şi alţii, o acţiune sau inacţiune poate fi calificată drept "neregulă" dacă sunt reunite trei condiţii: să se fi încălcat o normă din dreptul Uniunii; să fie cauzată de un operator economic şi să aibă, sau să poată avea ca efect prejudicierea bugetului Uniunii Europene".

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 07 februarie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 15.10.2020, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul, deşi formal întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat; aceasta, în condiţiile în care recurentul- pârât reiterează, în calea extraordinară de atac, integral şi identic, aspectele sesizate în întâmpinarea formulată la judecata în fond a cauzei, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinţei atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în întâmpinare.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate şi dezvoltate în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acestuia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în întâmpinarea depusă la fond, nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului administrat şi modalităţii de apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurentul- pârât nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 246/2017 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2020.