Revision inadmissible: invoice not newly discovered in challenge to rural investment funding debt

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3709 din 21 noiembrie 2017, a respins recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1485 din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a realizat o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale incidente în cauză, constatând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 având în vedere că legiuitorul european a lăsat la dispoziţia statului naţional posibilitatea de a aplica un termen mai lung decât termenul de 4 ani prevăzut în alin. (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995.

Astfel, dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor efectuării ultimei plăţi în cadrul instrumentului de finanţare, motiv pentru care nu se poate pune în discuţie aplicarea prescripţiei dreptului material la acţiune în condiţiile în care finanţarea prin FEADR este încă în derulare.

Aşadar, dreptul de a stabili obligaţia de plată nu era prescris la data emiterii procesului-verbal - 26.05.2014, întrucât era aplicabil tot un termen de 5 ani, "de la data închiderii programului dacă normele comunitare nu prevăd un termen mai mare" art. 112 (1) din O.G. nr. 79/2003.

Totodată, în ceea ce priveşte refuzul autorităţii de a face aplicarea art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 invocat, instanţa de recurs a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 din Ordonanţă, intimata a identificat abaterile de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport de dispoziţiile acestui act normativ, în principal faţă de prevederile contractului de finanţare din 24.06.2009.

În concluzie, s-a apreciat că neregulile în legătură cu desfăşurarea procedurii de achiziţie au fost corect identificate în raport cu actele dosarului.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri recurenta societatea A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a reluat situaţia de fapt, arătând, în sensul textului de lege invocat, că înţelege să se folosească de Factura nr. x/09.12.2008.

Astfel, a arătat că, în urma unor ample verificări efectuate, a aflat că B. ar fi vândut un tractorx, având aceleaşi caracteristici tehnico-funcţionale cu tractorul cumpărat de la acelaşi furnizor de către societatea revivzuentă, iar ulterior demersurilor întreprinse societatea C. S.R.L. i-a comunicat, cu Adresa nr. x/11.12.2019, o copie certificată de pe factura invocată, dar şi de pe alte înscrisuri de la acea operaţiune comercială.

În opinia revizuentei, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii privind descoperirea ulterioară a unui nou înscris, existent în momentul judecăţii cauzei în fond, şi înscrisurile noi să nu fi putut fi înfăţişat instanţei în cursul judecăţii din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa părţii/reprezentanţilor legali ai societăţii, întrucât atât Factura nr. x/09.12.2008 şi cea având nr. x/26.07.2007 se aflau în posesia exclusivă a societăţilor sus-menţionate, secretul comercial făcând imposibilă cunoaşterea de către conducerea societăţii revizuente la data încheierii contractului de achiziţie utilaje.

Precizează că furnizoarea B., emitenta Facturii nr. x/09.12.2008 şi a celorlalte înscrisuri prin care atesta vânzarea tractorului x către C. S.R.L. avea un interes mai mult decât evident să ascundă existenţa acelei operaţiuni comerciale reprezentanţilor OLAF.

Astfel, anchetatorii s-ar fi putut edifica în legătură cu culpa exclusivă a acesteia, constând în menţionarea eronată în factura fiscală nr. x/01.10.2009 a livrării către societatea revizuentă a aceluiaşi tractor, având aceeaşi serie şasiu, care nu se mai afla în proprietatea/patrimoniul său de aproape un an de zile, ceea ce ar fi atras "confiscarea" contravalorii integrale a utilajelor ce au făcut obiectul contractului de finanţare şi excluderea sa de la participarea la licitaţii/selecţii de oferte în cadrul Programului FEADR.

Or, existenţa la dosar, la data judecăţii cauzei, a Facturii nr. x/09.12.2008 şi respectiv a celei având nr. x/18.04.2009 ar fi avut o forţă probanta suficientă pentru ca instanţa să constate caracterul nereal/fictiv al facturii/invoice nr. x/15.02.2008 reţinută iniţial ca fundament al soluţiei de respingere al acţiunii în contencios administrativ şi fiscal.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată.

3. Apărarea intimatei

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată.

În esenţă, a arătat că printre înscrisurile depuse de către recurentă anterior termenului de judecată, ce i-au fost comunicate de instanţa de recurs, se regăsesc facturile emise de B., atât pentru societatea A. cât şi pentru C. S.R.L., aşa încât nu pot fi apreciate ca fiind acte noi, instanţa de control judiciar evident avea cunoştinţă de acestea.

Referitor la fondul cererii de revizuire, a susţinut că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs au analizat motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, sesizând neregula identificată de intimată în privinţa procedurii de achiziţie derulată în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că se impune respingerea acesteia.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul acesteia, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 din C. proc. civ.

Cererea de revizuire dedusă judecăţii a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 3709 din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2014, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1485 din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În accepţiunea doctrinară şi cea jurisprudenţială ce au fost conturate în interpretarea noţiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerinţă este îndeplinită de acele hotărâri pronunţate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reţinere.

În cauză, însă, fiind pronunţată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanţă, care să determine o altă soluţie, ci doar a fost confirmată hotărârea pronunţată în etapa judecăţii în fond, aspect care nu poate conduce la încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de revizuentă, întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în rândul celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, se reţin aceleaşi considerente de inadmisibilitate şi din perspectiva motivului de revizuire invocat de titularul revizuirii, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în baza acestui temei de drept, trebuie ca înscrisul invocat să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data hotărârii supusă revizuirii, să aibă forţă probantă prin el însuşi, să fie determinant şi să nu fi putut fi înfăţişat în proces pentru că a fost reţinut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Aşadar, o primă condiţie cerută de textul legal este aceea ca înscrisul doveditor invocat ca act nou să fie descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se cere.

În cauză, revizuenta arată că înţelege să se folosească de înscrisul nou reprezentat de Factura nr. x/09.12.2008 emisă de furnizoarea B., prin care se atestă vânzarea tractorului agricol x către C. S.R.L., care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Înalta Curte constată, însă, că înscrisul doveditor de care se prevalează revizuenta nu a fost descoperit după darea hotărârii, întrucât, printre actele depuse în dosarul de recurs chiar de către societatea recurentă pentru termenul de judecată din data de 07.11.2017 (înregistrate la instanţă la data de 26.10.2017), respectiv la filele x, se află fotocopia Facturii nr. x/09.12.2008, aşa încât, fiind invocat şi în faţa instanţei de recurs, în mod evident, respectivul înscris era cunoscut la data pronunţării deciziei.

Prin urmare, contrar susţinerilor revizuentei, aceasta nu a demonstrat caracterul de noutate al înscrisului de care se prevalează, întrucât, la momentul pronunţării asupra recursului (21.11.2017), Factura nr. x/09.12.2008 era cunoscută atât părţilor, (recurentei-reclamante, care a depus-o la dosar, şi intimatei, căreia i-a fost comunicată odată cu citaţia pentru termenul de judecată din 07.11.2017, filele x), cât şi instanţei învestite cu soluţionarea recursului.

În aceste condiţii, Adresa societatii C. S.R.L nr. 30/11.12.2019 de înaintare către revizuentă a unei copii certificate de pe factura invocată, la cererea părţii, nu face dovada imposibilităţii înfăţişării acestui înscris dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, cum lasă revizuienta să se înţeleagă.

În fine, se reţine şi faptul că înscrisul nou invocat de revizuentă nu îndeplineşte nici cerinţa de a fi determinant, nefiind apt să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate, pentru că nu reprezintă înscris nou doveditor din care să rezulte împrejurări care nu au fost cunoscute instanţei de recurs. De altfel, în cauză se tinde la reanalizarea în calea extraordinară a revizuirii a înscrisurilor deja existente la dosar şi a apărărilor formulate, ceea ce nu poate fi primit.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., reprezentată de Divizia centrală de insolvenţă D., prin lichidator judiciar E. şi administrator special F., împotriva Deciziei nr. 3709 din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.