Renunciation of appeal challenging interlocutory suspension of salary dispute pending ICCJ question-of-law resolution on police officer basic salary definitions

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 94 din 7 februarie 2019, Tribunalul Suceava a admis acţiunea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava şi a obligat pârâtul să stabilească şi să plătească reclamantului diferenţele salariale de natura salariului de merit, rezultate din aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2004, calculate la nivelul de salarizare aflat în plată pentru funcţiile similare existente în cadrul instituţiei, începând cu data de 25.10.2015 şi până la data de 01.04.2017, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va calcula şi dobânda legală de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective, şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumelor compensatorii constând în echivalentul sporului de 25% din salariul de funcţie cuvenit agenţilor de poliţie cu studii superioare, începând cu data de 25.10.2015 şi până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va calcula şi dobânda legală de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţi efective.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.04.2019, solicitând casarea hotărârii şi, pe fond, respingerea acţiunii.

2. Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2019, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2019 vizând sesizarea Curţii de Apel Bacău pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare privind:

1. Identificarea categoriilor de personal plătit din fonduri publice cărora le este aplicabil nivelul maxim de salarizare prevăzut de art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 23/2016, precum şi de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, cu modificările şi completările ulterioare în raport de termenii specifici folosiţi de legiuitor pentru definirea drepturilor salariale cuvenite fiecăreia dintre aceste categorii, respectiv dacă aceste dispoziţii se aplică şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în condiţiile în care aceste categorii profesionale, potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, nu beneficiază de un salariu de bază.

2. Dacă noţiunea de "salariu de bază", atunci când este utilizată ca atare în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, trebuie interpretată extensiv, în sensul că se referă la toate categoriile de drepturi salariale, respectiv salariu de bază, solda funcţiei de bază, salariul funcţiei de bază şi indemnizaţia de încadrare.

La data de 13 noiembrie 2019, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de repunere pe rol, motivând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 11 noiembrie 2019.

3. Prin încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de repunere pe rol, apreciind că modul de soluţionare a sesizării Înaltei Curţi prezintă relevanţă în cauză inclusiv sub aspectul considerentelor ce vor fi evidenţiate în decizia pronunţată, suspendarea cauzei dispunându-se până la publicarea Deciziei nr. 51 din 11 noiembrie 2019 în Monitorul Oficial al României.

4. Împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2020, intimatul-reclamant A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 03.02.2020, solicitând admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol, motivând că Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 64 din 30 ianuarie 2020.

Ulterior, intimatul-reclamant a depus şi cerere de renunţare la recursul formulat împotriva încheierii menţionate, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 04.02.2020.

5. Cererea de recurs şi cererea de renunţare au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.02.2020.

Având în vedere cererea de renunţare formulată de recurent, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunţare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentului A. la judecata recursului formulat împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.