Withdrawal of appeal against rejection of judicial recusal in tax litigation

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 5772 din 28 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 6 Bucureşti, având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei de impunere pentru anul fiscal 2018 cu privire la cele două terenuri intravilane pe care le deţine în Cartierul Giuleşti Sârbi, sectorul 6 Bucureşti, prin care să se constate scutirea de impozit în baza art. 464 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal şi la achitarea sumei de 549.680 RON, reprezentând impozitul pe teren în mod nelegal încasat de pârâtă pentru anul fiscal 2018, şi a dobânzilor prevăzute de art. 182 Codul de procedură fiscală, calculate de la data încasării impozitului pe teren nedatorat şi până la data restituirii efective.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

2. În cursul soluţionării recursului, recurenta-reclamantă A. S.A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător B..

3. Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 28 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de recuzare, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2108 din 16 mai 2019, Curtea a respins recursul recurentei-reclamante, ca nefondat.

4. Împotriva încheierii din data de 28 martie 2019, de respingere a cererii de recuzare, recurenta-reclamantă A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în sensul constatării greşitei soluţionări a cererii de recuzare a doamnei judecător B., precum şi casarea Deciziei nr. 2108 din 16 mai 2019 pronunţate de instanţa de recurs nelegal alcătuită.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.05.2018.

Ulterior, la data de 27.07.2020, recurenta a depus cerere de renunţare la judecata recursului formulat împotriva încheierii menţionate.

5. Având în vedere cererea de renunţare formulată de recurentă, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei A. S.A. la judecata recursului formulat împotriva încheierii din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.