Salary recalculation order upheld; employee’s pay claim prevails as authority’s appeal rejected

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată, la data de 02.03.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care,

- să i se recalculeze indemnizaţia de încadrare conform Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările şi completările ulterioare şi ale O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 09.04.2015 si până la data de 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;

- să i se recalculeze indemnizaţia de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi ale O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.12.2015 şi până la data de 30.09.2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe,

- obligarea pârâtei să îi achite diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut prin aplicarea valorii de referinţă sectorială mai sus invocată si venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, actualizată cu rata inflaţiei, sumă la care se va aplica dobânda legală calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective a debitului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2743 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să emită un nou ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare cu luarea în calcul a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON pe perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi de 445,5 RON pe perioada 01.12.2015-30.09.2016.

A obligat pârâta să plătească reclamantului diferenţa de drepturi salariale dintre indemnizaţia calculată conform celor menţionate anterior şi venitul efectiv încasat, diferenţă ce se va actualiza cu rata inflaţiei şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărui venit până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea tuturor capetelor de cerere din acţiunea introductivă.

A susţinut recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile. Ministerul Justiţiei aprobă statul de funcţii al personalului Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, acesta evidenţiind salarizarea aferentă.

Potrivit art. 7 din Anexa VI-Familia ocupaţională de funcţii Justiţie, Cap. VIII din Legea-cadru nr. 284/2010, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al ÎCCJ ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Cererea intimatului nu poate fi disociată de faptul că acesta contestă, practic, prevederile ordinelor de salarizare precizate prin întâmpinare, iar rămânerea în vigoare a vechilor ordine a echivalat cu neaplicarea prevederilor legale invocate prin acţiune.

Cererea intimatului nr. 5112 a fost adresată instituţiei abia la data de 15.02.2018 şi, în raport cu ordinele emise succesiv după data de 09.04.2015, precum şi cu dispoziţiile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, plângerea prealabilă este tardivă. Reclamantul nu a solicitat majorarea drepturilor salariale la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei.

Pe fondul cauzei, a apreciat recurenta-pârâtă că soluţia instanţei este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Având în vedere că Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională, în considerarea adoptării Ordinului Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 283/25.10.2016, ministrul Justiţiei a dispus, începând cu data de 01.10.2016, ca indemnizaţia de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor să fie recalculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

Faptul că intimatul ar fi dovedite prin hotărâri judecătoreşti că existau magistraţi care beneficiau de valoarea de referinţă sectorială de 405 începând cu data de 09.04.2015 nu reprezintă o discriminare salarială, astfel cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 821/2008.

Drepturile salariale nu pot fi cenzurate de către instanţa de judecată prin extinderea dispoziţiilor unei legi în afara sferei de reglementare. Astfel, fiind greşită admiterea petitului principal al acţiunii, sunt eronate şi dispoziţiile de admitere a cererilor accesorii, lipsind elementele necesare reţinerii vreunei culpe procesuale a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neputându-se reţine motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Intimatul-reclamant A., personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect, în esenţă, obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la emiterea unui ordin de încadrare salarială, cu stabilirea unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare, conform O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi reiterată prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că reclamantul, anterior sesizării instanţei de judecată, a parcurs procedura prealabilă prin Cererea nr. x/15.02.2018 adresată Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, care i-a răspuns prin Adresa nr. x/26.02.2018.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei-pârâte, în sensul că reclamantul ar fi trebuit să se adreseze Ministerului Justiţiei, pentru că, prin Cererea nr. x/2018, intimatul-reclamant nu a contestat ordine de salarizare emise de minister, ci s-a adresat Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie în calitate de angajator solicitând recalcularea drepturilor salariale potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016.

4.2. De asemenea, nici alegaţiile recurentei-pârâte, referitoare la fondul acţiunii, nu pot fi primite.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) şi (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aşa cum a fost modificată, s-a stabilit ca regulă că în anul 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, dar s-a prevăzut şi că, prin excepţie de la regulă, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, "salarizat la acelaşi nivel", care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, "va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că, voinţa legiuitorului a fost ca, începând cu data de 09.04.2015, să fie înlăturate inechităţile dintre salariaţii care, deşi îşi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii, primeau salarii diferite.

În acest sens, prezintă relevanţă atât evoluţia legislativă în materie, cât şi interpretările oferite de Înalta Curte ce Casaţie şi Justiţie şi de Curtea Constituţională.

Aşadar, în interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit prin Decizia nr. 23/2016 a stabilit că "sintagma salarizat la acelaşi nivel are în vedere personalul (…) din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

În anul 2016, legiuitorul a continuat eforturile de înlăturare a inechităţilor din salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel, prin O.U.G. nr. 57/2015, aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi prin O.U.G. nr. 43/2016, la art. 1 s-a stabilit într-un mod mai exact regula conform căreia, în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2015, iar la art. 31 alin. (1) a stabilit excepţia de la regulă în sensul că, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Sintagma "fiecare funcţie" s-a stabilit prin art. 31 alin. (11) că reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010, iar pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, s-a stabilit prin art. 31 alin. (12) că se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu excludea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Instanţa de fond a făcut referire şi la Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, întrucât contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. În această interpretare, Curtea Constituţională a concluzionat că "personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".

Susţinerile recurentei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, referitoare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 821/2008 şi la faptul că instanţa judecătorească nu poate adăuga la lege, nu prezintă nicio relevanţă în cauză.

Astfel în raport de prevederile indicate, dar şi cu practica judiciară, la nivelul autorităţii judecătoreşti şi familiei ocupaţionale "Justiţie", din anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, valoarea de referinţă sectorială care determină nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare în plată este de 405 RON, valoare care este o constantă.

În acest context reclamantul A., angajat al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie în funcţia de personal de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor, este îndreptăţit să obţină calcularea indemnizaţiei de încadrare prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, iar începând cu data de 01.12.2015 până la data de 01.10.2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015.

Reţine Înalta Curte că este demn de menţionat în cauză şi punctul de vedere exprimat de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii exprimat în şedinţa din 17.01.2017 conform căruia, " ... Plenul Consiliului Superior al Magistraturii recomandă ordonatorilor de credite, în raport de Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, ca în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familiale ocupaţionale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referinţă sectorială fiind o constantă, astfel că, diferenţele de salarizare în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" trebuie să rezulte exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad, care se aplică valorii de referinţă sectorială maximă, aflată în plată, de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015."

Cu privire la data la care se aplică această valoarea de referinţă sectorială, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în şedinţa din 04.07.2017 a recomandat ordonatorilor de credite "aplicarea în mod unitar a unei valori de referinţă sectoriale în cuantum de 405 RON la nivelul familiei ocupaţionale "Justiţie" începând cu data de 9 aprilie 2015 şi în cuantum de 405 RON +10%, începând cu data de 1 decembrie 2015, în raport cu specificul fiecărei instituţii."

Astfel, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv la 09.04.2015, valoarea sectorială de referinţă în cuantum de 405 RON stabilită prin anexa VI la Legea - cadrul nr. 284/2010, era confirmată de practica judiciară în materie, iar ulterior recomandările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au reiterat că practica instanţelor judecătoreşti este corectă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

4.3. Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 2743 din 12 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.